Amintirile ecran - cum ne influențează viața?
Amintirile ecran - cum ne influențează viața?
Amintirile ecran - cum ne influențează viața?
Amintirile sunt cărămizi la temelia Eului nostru. Asigură continuitatea între ieri și astăzi, sunt un liant pentru vârstele prin care am trecut, am devenit, am crescut. Uneori, aceste amintiri sunt deosebit de vii, de parcă timpul nu le-a influențat cu nimic, sunt clare, au culori sau miros și deși astăzi le retrăim cu amuzament și relativă relaxare, la o privire mai atentă, ar putea etala sentimente nedeslușite de neliniște, dezgust, teamă - o întreagă gamă de emoții.
Amintiri reale, amintiri false
Unele amintiri par mai neclare și ridică o întrebare: nu știm dacă amintirea cu pricina ne aparține sau este co-creată împreună cu cei care povestesc despre noi și întâmplările prin care am trecut. Sunt convinsă că fiecare dintre noi are astfel de amintiri, mama sau tata au tot povestit despre un moment, o întâmplare în care eram implicați și care a stârnit hazul sau nedumerirea celor din jur. La un moment dat putem ajunge chiar să integrăm astfel de amintiri ca fiind ale noastre despre noi. Deși pare un lucru atât de firesc, amintirea ascunde de cele mai multe ori trăiri intense, conflicte, angoase personale sau comune întregii familii.
O tânără femeie povestește: „Mama se amuza mereau povestind cum la o masă cu mulți invitați am fost întrebată cu cine semăn, cu mama sau cu tata? Se pare că am răspuns: cu călăristul! Toată lumea a râs copios. Apoi mama îmi tot explica că era o glumă în vremea aceea în care se spunea că toți copiii din cartier seamănă cu sectoristul, dar eu nu am putut să pronunț corect și am schimbat sectoristul în călăristul.”
Acum, din discuțiile avute, a reieșit că tânăra femeie, în primii ani de viață, locuise cu părinții într-o garsonieră, iar riscul ca ea să se fi trezit în timpul nopții în timp ce părinții făceau dragoste este destul de mare. De asemenea, tot din relatările ulterioare reieșea că tatăl tinerei femei nu era și tatăl biologic; așadar, un secret de familie se insinuase deja în dinamica familiei. În acest context „călărețul” din amintire capătă valențe și semnificații care depășesc granița hazului sau a întâmplării ca atare; umorul poate fi însă și un vehicul ideal pentru descărcarea unei tensiuni care nu-și poate găsi altfel ieșirea.
Ce sunt amintirile ecran?
Pentru ca un fapt, o acțiune, o situație, să rămână întipărită în noi, pentru a ajunge la rangul de amintire, este nevoie să i se atașeze o emoție puternică pe care individul nu o poate trăi în contextul temporal al desfășurării ei.
În exemplul de mai sus putem observa cu ușurință cum, pe de-o parte, tânăra femeie depăna o amintire a mamei, probabil datorită emoției inconștiente vehiculată între mamă și fiică; de asemenea, fetița refulase întâmplarea - poate tocmai din cauza conținutului sexual inhibant, iar pe de altă parte, mama își amintea momentul descărcând în râs toată tensiunea legată de paternitatea copilului. Aparent este o amintire nevinovată, în profunzime se relevă o cu totul altă imagine, mult mai serioasă și potențial dureroasă, chiar traumatică.
Întorcându-ne la amintirile personale putem, în mare, aplica aceași regulă. Amintirile nu s-ar putea impregna în memoria noastră dacă nu ar avea atașate emoții și trăiri care nu au putut fi trăite ca atare la momentul respectiv.
O adolescentă cu istoric de adicție la substanțe și tulburare disociativă serioasă își amintea: „Eram pe covor, cred că aveam 4-5 ani, înșiram mărgele și tot înșiram… erau verzi… când am crescut, mama mi-a spus că mă lăsau acolo (mama și bunica) să înșir mărgele că stăteam potolită, doar că nu-mi făceau nod la ață … ca să stau cât mai mult ocupată…”
Observăm cum amintirea, în relatarea actuală, este lipsită de emoție, un simplu fapt banal, ca o fotografie despre care nu știi când și de ce ai făcut-o. Ceea ce putem bănui este trăirea de abandon și lipsă de sens a copilului care înșira mărgele fără a putea vreodată să termine și să închidă un colier. Un efort sisific al unui sine fraged și fragil de a crea sens într-un vid. Copilul refulase senzația de „mama și bunica m-au abandonat, nu mă vor, mă țin prizonieră într-o iluzie a sensului” ca fiind inacceptabilă și din toate acestea a rămas o urmă amnezică: o amintire ecran.
Dicționarul La Rousse 2 definește amintirile ecran astfel: „ Tip de amintire, descrisă de Freud, care se raportează la copilărie și este caracterizată printr-o claritate aparte, o mare ușurință de evocare și un conținut aparent indiferent.” Când spunem „conținut aparent indiferent” ne gândim atât la modul în care amintirea se reflectă în mintea povestitorului cât și la benignitatea pe care povestitorul o alocă scenei: „înșiram mărgele pe covor…”.
Așadar, amintirile ecran ne pot ajuta să identificăm care anume ar fi putut fi trăirile noastre la începutul vieții, modul în care am perceput mediul în care trăiam dar și felul în care eram reflectați de acesta. Putem privi aceste amintiri ca pe indicii ale unei povestiri polițiste.
Analiza amintirilor, calea rezolvării problemelor de adulți?
Poate fi foarte dificil și chiar dureros să reconstruim acea poveste și ne-am putea întreba care-i sensul, la ce bun, la ce ne-ar ajuta să dezgropăm o mulțime de amintiri, adevărate relicve ale trecutului? În fiecare exemplu putem observa că este vorba despre o interacțiune a individului cu mediul său, despre dinamica unei familii care se va reflecta inevitabil în funcționarea actuală. În sensul acesta aș insera încă un exemplu.
Un bărbat în jurul vârstei de 30 de ani, cu succes social și profesional, suferea de atacuri de panică la momentul întâlnirii nostre; povestea cu aparentă detașare că singurul om care-l putea struni în copilărie era tatăl său. Își amintea destul de viu bătăile pe care le încasa și foarte repede adăuga cât de necesare erau afirmând cu convingere, că „dacă nu mi-ar fi fost frică de tata ajungeam vai de capul meu”.
Probabil că singurul mod în care putea face față violenței tatălui era acceptarea unui „sine rău” iar bătaia ca salvare din mediocritate și eșec, îi permitea pacientului, în copilărie dar și la vârsta adultă, să-și păstreze admirația și iubirea față de tatăl său, neatinse și necontamintate de sentimentele de neputință și ură, inerente victimelor abuzurilor. Dar probabil că și tatăl, în absența unei înțelegeri cu privire la propriile accese de furie, interzicea implicit celorlalți orice formă de revoltă, dezaprobare, nesupunere sau victimizare. Copilul era rău și doar prin bătaie putea fi stăpânit - era un compromis care putea permite integrarea, chiar și defectuoasă, a unei experiențe de abuz.
Din păcate prețul menținerii unui astfel de compromis poate fi foarte mare. În funcționarea actuală a bărbatului își făcuseră loc atacurile de panică, pe care le putem descrie și ca „teama față de moarte iminentă”; legătura dintre amintirile lui și prezent este mai mult decât evidentă. Prețul pe care-l plătea pentru „menținerea păcii” îi împiedica funcționarea pe aproape toate palierele.
Așadar, dacă vă întrebați la ce bun tot acest efort de a redescoperi sensul amintirilor ecran, amintirilor din copilărie, răspunsul este că astăzi, ca adulți, puteți trăi acel ne-trăit pitit în spatele jucăriilor copilăriei dumneavoastră.
Când ajungem să înțelegem sensul acelor întâmplări din amintiri, ne mișcăm cu mai mare ușurință în viața noastră de zi cu zi, ca atunci când după o răceală ni se desfundă nasul, respirăm mai amplu. Nimic din viața noastră psihică nu dispare cu adevărat, este uitat sau refulat, rămâne îngropat în adâncul ființei, transformat uneori în imagini aparent inocente - ca o bătătură despre a cărei existență nu știm mai nimic dar care ne încurcă pașii.
Întrebări despre amintiri
Dacă doriți să explorați puțin în albumul amintirilor personale vă sugerez să vă vă adresați câteva întrebări:
Care este cea mai veche amintire pe care o aveți?
Dincolo de aspectul aparent banal al acestei amintiri, puteți asocia liber pe marginea ei?
Ce imagini apar, ce gânduri, ce emoții?
S-ar putea ascunde ceva diferit în spatele acelei amintiri? Altceva decât amintirea în sine?
Cum te poți vindeca de amintiri urâte?
Vindecarea de amintiri urâte este un proces complex care implică acceptare, înțelegere și reconstrucție emoțională. Nu este întotdeauna posibil să „ștergi” amintirile, dar poți învăța să le gestionezi astfel încât să nu îți afecteze negativ prezentul.
Acceptă ceea ce s-a întâmplat
Este important să recunoști că evenimentul s-a petrecut și să nu te lupți cu realitatea. Negarea doar prelungește suferința. Încearcă să vezi experiența dintr-o perspectivă diferită. Întreabă-te ce ai învățat din acea situație sau cum te-a făcut mai puternic.
Vorbește despre amintirile tale
Un terapeut te poate ajuta să procesezi emoțiile și să găsești modalități de a face față amintirilor traumatice. Terapia cognitiv-comportamentală te ajută să schimbi modul în care gândești despre evenimentele negative.
Scrie despre amintirile tale
Consemnarea amintirilor poate fi o metodă eficientă de a exterioriza emoțiile. Scrisul te ajută să clarifici ce simți și să descoperi tipare de gândire care pot fi schimbate. În loc să te concentrezi pe suferință, încearcă să reinterpretezi amintirea ca parte a unei povești de creștere personală.
Practică tehnici de relaxare și mindfulness
Concentrarea asupra prezentului te ajută să te detașezi de amintirile negative.
Evită declanșatorii emoționali
Identifică situațiile, locurile sau persoanele care îți reamintesc de experiența dureroasă și limitează expunerea la acestea, cel puțin până când te simți mai puternic.
Construiește un viitor pozitiv
Concentrează-te pe scopuri noi: crearea de noi amintiri pozitive te poate ajuta să diminuezi impactul celor vechi.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
American Psychological Association - Screen memory
https://dictionary.apa.org/screen-memory
Science Direct - False Memory
https://www.sciencedirect.com/topics/medicine-and-dentistry/false-memory
Te-ar mai putea interesa și...