Infectiile de tract urinar (ITU): cauze, simptome, tratament
Rezumat: Infecțiile de tract urinar apar când bacteriile pătrund și se înmulțesc în uretră, vezică sau rinichi. Cele mai multe ITU sunt provocate de Escherichia coli și afectează mai frecvent femeile.
Simptomele obișnuite includ usturime la urinare, nevoia frecventă de a urina, durere pelvină și urină tulbure. Febra, frisoanele, greața și durerea lombară pot indica răspândirea infecției la rinichi. Tratamentul poate necesita antibiotice alese de medic.
1. Ce sunt infecțiile de tract urinar (ITU) și de câte tipuri?
2. Cauzele infecțiilor de tract urinar
a. Rolul bacteriei Escherichia coli
b. Igiena intimă și activitatea sexuală
c. Golirea incompletă a vezicii
d. Alți factori care favorizează infecțiile
3. Simptomele unei infecții urinare
a. Usturime la urinare și urinări frecvente
b. Durere pelvină și presiune în partea de jos a abdomenului
c. Urină tulbure, cu miros puternic sau sânge
d. Semne că infecția a ajuns la rinichi
4. Cum se stabilește diagnosticul de infecție urinară?
5. Tratamentul pentru ITU
a. Antibioticele și durata tratamentului
b. Ce poți face pentru calmarea simptomelor?
c. Când este necesară internarea?
d. De ce nu trebuie întrerupt tratamentul prea devreme?
6. Ce complicații pot apărea dacă ITU nu este tratată?
7. Cum pot fi prevenite infecțiile urinare?
8. Concluzie
1. Ce sunt infecțiile de tract urinar (ITU) și de câte tipuri?
Infecțiile de tract urinar, prescurtate ITU, apar atunci când microorganismele pătrund în sistemul urinar și se înmulțesc. Sistemul urinar cuprinde uretra, vezica, ureterele și cei doi rinichi.
Majoritatea acestor infecții sunt provocate de bacterii. Mai rar, simptomele urinare pot avea alte cauze, precum anumiți fungi, infecții cu transmitere sexuală, iritații locale, calculi sau afecțiuni ale vezicii.
O infecție limitată la uretră se numește uretrită. Atunci când este afectată vezica urinară, apare cistita, cea mai frecventă formă de ITU.
Infecția tractului urinar superior afectează unul sau ambii rinichi și poartă numele de pielonefrită. Aceasta este mai gravă decât o cistită și necesită tratament medical prompt.
Femeile dezvoltă mai frecvent infecții urinare deoarece uretra este mai scurtă și se află aproape de anus. Bacteriile pot ajunge astfel mai ușor în vezică.
2. Cauzele infecțiilor de tract urinar
a. Rolul bacteriei Escherichia coli
Escherichia coli este bacteria implicată cel mai frecvent în infecțiile urinare. Ea trăiește în mod normal în intestin, fără să provoace probleme atunci când rămâne în această zonă.
Bacteria poate ajunge de la nivelul anusului la intrarea în uretră. De acolo, Escherichia coli poate urca spre vezică, se poate fixa pe mucoasă și se poate înmulți.
Nu toate ITU sunt provocate de Escherichia coli. Alte bacterii pot fi implicate, mai ales la persoanele spitalizate, cu sonde urinare, calculi, intervenții urologice sau tratamente antibiotice repetate.
b. Igiena intimă și activitatea sexuală
Activitatea sexuală poate facilita deplasarea bacteriilor spre uretră, în special la femei. O ITU nu este însă considerată o infecție cu transmitere sexuală.
Folosirea spermicidelor și a diafragmei contraceptive poate crește riscul unor infecții recurente. Persoanele afectate pot discuta cu medicul despre alte metode contraceptive.
Igiena intimă agresivă nu previne ITU. Spălăturile intravaginale, deodorantele intime și produsele parfumate pot irita mucoasa și pot modifica echilibrul natural al zonei.
Ștergerea din față spre spate după folosirea toaletei poate limita transferul bacteriilor intestinale spre uretră. Totuși, apariția unei infecții nu înseamnă automat că persoana are o igienă precară.
Lenjeria umedă și hainele foarte strâmte pot favoriza iritația și disconfortul local. Dovezile privind rolul lor direct în ITU sunt însă mai puțin clare decât în cazul factorilor anatomici și urologici.
c. Golirea incompletă a vezicii
Urina rămasă în vezică poate oferi bacteriilor timp să se înmulțească. Golirea incompletă poate apărea din cauza unui obstacol, a unor probleme neurologice sau a funcționării deficitare a vezicii.
La bărbați, prostata mărită poate împiedica eliminarea completă a urinei. Jetul urinar slab, întrerupt, senzația că vezica nu s-a golit și trezirile nocturne frecvente trebuie discutate cu medicul.
Calculii urinari pot bloca parțial fluxul de urină și pot adăposti bacterii. Infecțiile asociate cu pietre la rinichi sau la vezică pot reveni până când cauza este tratată.
Unele boli neurologice, precum leziunile măduvei spinării sau neuropatia diabetică, pot afecta controlul vezicii. Persoana poate să nu simtă corect nevoia de a urina.
O sondă urinară oferă bacteriilor o cale de acces în sistemul urinar. Riscul crește odată cu durata cateterizării, motiv pentru care sondele trebuie folosite numai când sunt necesare.
d. Alți factori care favorizează infecțiile
Sarcina modifică tractul urinar și poate favoriza stagnarea urinei. ITU din timpul sarcinii necesită evaluare, deoarece infecția poate avea consecințe pentru mamă și făt.
După menopauză, scăderea estrogenului poate modifica mucoasa vaginală și flora protectoare. Aceste schimbări pot favoriza infecțiile urinare repetate.
Diabetul, imunitatea redusă, malformațiile urinare și intervențiile urologice cresc riscul. Persoanele cu transplant renal sau boli cronice au nevoie de evaluare individualizată.
Consumul insuficient de lichide poate reduce frecvența urinării. În acest fel, bacteriile sunt eliminate mai rar din tractul urinar.
Antibioticele luate frecvent sau fără indicație pot selecta bacterii rezistente. O infecție ulterioară poate deveni astfel mai greu de tratat.
3. Simptomele unei infecții urinare
a. Usturime la urinare și urinări frecvente
Usturimea la urinare este unul dintre cele mai cunoscute simptome ale unei ITU.
Persoana simte nevoia să urineze mai des, inclusiv la scurt timp după ce a mers la toaletă.
b. Durere pelvină și presiune în partea de jos a abdomenului
Cistita poate produce presiune, greutate sau durere în partea de jos a abdomenului, deasupra osului pubian. Disconfortul poate deveni mai intens când vezica este plină.
Unele persoane descriu crampe sau senzația că vezica nu s-a golit complet. Durerea poate persista pentru scurt timp după urinare.
c. Urină tulbure, cu miros puternic sau sânge
Urina poate deveni tulbure din cauza leucocitelor, bacteriilor sau sedimentului. Poate apărea și un miros mai puternic decât de obicei.
Mirosul urinei, luat singur, nu confirmă o infecție. Deshidratarea, anumite alimente, vitaminele și medicamentele îi pot modifica mirosul.
În unele ITU apare sânge în urină. Aceasta poate avea o nuanță roz, roșiatică sau brună, dar cantitatea de sânge poate fi uneori vizibilă numai la analiză. Sângele în urină trebuie evaluat medical.
d. Semne că infecția a ajuns la rinichi
Pielonefrita poate provoca febră, frisoane și durere în spate sau lateral, sub coaste. Durerea apare frecvent pe o singură parte, în zona unui rinichi.
Greața, vărsăturile, slăbiciunea și starea generală alterată pot însoți infecția. Uneori sunt prezente și usturime la urinare sau urinări frecvente.
Febra și durerea lombară asociate simptomelor urinare necesită consult medical rapid. Infecția de rinichi poate evolua spre sepsis dacă bacteriile ajung în sânge.
La persoanele în vârstă, simptomele pot fi mai puțin tipice. Totuși, confuzia nu trebuie atribuită automat unei ITU fără simptome urinare și fără evaluarea altor cauze.
4. Cum se stabilește diagnosticul de infecție urinară?
Medicul analizează simptomele, momentul apariției lor și factorii de risc. Sunt importante sarcina, sexul masculin, febra, bolile renale, diabetul și episoadele anterioare.
Sumarul de urină poate evidenția leucocite, nitriți, sânge și alte modificări. Rezultatele trebuie interpretate împreună cu simptomele, deoarece analiza singură nu confirmă întotdeauna o ITU.
Urocultura identifică bacteria și sensibilitatea sa la antibiotice. Proba trebuie recoltată într-un recipient steril, de preferat înainte de începerea tratamentului.
Urocultura este utilă mai ales în sarcină, la bărbați, copii, persoane cu infecții recurente, suspiciune de pielonefrită sau simptome care nu se ameliorează.
Prezența bacteriilor în urină fără simptome se numește bacteriurie asimptomatică. În majoritatea cazurilor, aceasta nu se tratează cu antibiotice.
Există însă excepții, în special sarcina și anumite proceduri urologice. Medicul decide când testarea și tratamentul sunt necesare.
Ecografia, tomografia sau alte investigații nu sunt efectuate de rutină pentru o cistită simplă. Ele pot fi recomandate dacă sunt suspectate pietre, blocaje, abcese sau anomalii anatomice.
5. Tratamentul pentru ITU
a. Antibioticele și durata tratamentului
Infecțiile urinare bacteriene simptomatice sunt tratate frecvent cu antibiotice: nitrofurantoină, fosfomicină, trimetoprim etc. Alegerea depinde de localizarea infecției, starea pacientului și rezistența bacteriană locală.
Medicul ia în considerare alergiile, sarcina, funcția rinichilor, alte tratamente și rezultatul uroculturii. Un antibiotic potrivit pentru cistită poate să nu fie adecvat pentru o infecție de rinichi.
Durata tratamentului diferă. Unele cistite necesită cure scurte, în timp ce pielonefrita, infecțiile la bărbați sau cazurile complicate pot avea nevoie de tratament mai lung.
Antibioticele rămase de la o boală anterioară nu trebuie folosite. Un produs nepotrivit poate masca simptomele, poate provoca reacții adverse și poate favoriza rezistența.
b. Ce poți face pentru calmarea simptomelor?
Consumul unei cantități suficiente de apă poate preveni deshidratarea și poate susține urinarea regulată.
O compresă caldă aplicată pe partea inferioară a abdomenului poate reduce temporar disconfortul.
Medicul sau farmacistul poate recomanda un calmant potrivit.
Produsele cu merișor nu tratează o ITU activă și nu înlocuiesc antibioticul prescris. Ele au fost studiate mai ales pentru prevenirea anumitor infecții recurente.
Un studiu amplu din 2024 nu a demonstrat că D-manoza previne eficient recurențele la femeile tratate în medicina primară. Suplimentul nu trebuie considerat tratament pentru o infecție activă.
c. Când este necesară internarea?
Internarea poate fi necesară în pielonefrita severă, sepsis, vărsături persistente sau imposibilitatea de a bea și de a lua tratamentul oral.
Sarcina, imunitatea redusă, vârsta foarte înaintată și bolile cronice importante pot coborî pragul pentru supravegherea în spital.
Un blocaj al tractului urinar asociat cu infecție reprezintă o urgență. Poate fi necesară atât administrarea antibioticelor intravenoase, cât și drenarea urinei.
Semnele de alarmă includ confuzia, respirația rapidă, tensiunea mică, pulsul accelerat, pielea rece și reducerea cantității de urină. Acestea pot indica sepsis.
d. De ce nu trebuie întrerupt tratamentul prea devreme?
Antibioticul trebuie luat exact în doza și pe durata stabilite de medic. Simptomele se pot ameliora înainte ca infecția să fie controlată complet, dar oprirea neautorizată poate permite bacteriilor rămase să se înmulțească din nou.
În același timp, antibioticele nu trebuie administrate mai mult decât a fost prescris. Curele inutile cresc riscul reacțiilor adverse și al rezistenței bacteriene.
6. Ce complicații pot apărea dacă ITU nu este tratată?
O infecție a vezicii se poate extinde către rinichi. Pielonefrita poate afecta funcționarea renală și poate necesita tratament în spital.
Bacteriile pot pătrunde în sânge și pot provoca sepsis. Această reacție severă a organismului poate pune viața în pericol.
Infecțiile renale repetate sau asociate cu blocaje pot favoriza leziuni și cicatrici la nivelul rinichilor. Riscul este important mai ales la copii și la persoanele cu anomalii urinare.
În sarcină, ITU netratate sunt asociate cu un risc mai mare de complicații. Din acest motiv, bacteriuria și simptomele urinare trebuie evaluate prompt.
Infecțiile recurente pot afecta somnul, viața sexuală, activitatea profesională și starea emoțională. Ele pot necesita investigații pentru identificarea unei cauze corectabile.
7. Cum pot fi prevenite infecțiile urinare?
Este util să bei suficiente lichide pentru a urina regulat, dacă medicul nu ți-a impus restricții. Creșterea aportului de apă poate ajuta unele femei care beau în mod obișnuit puține lichide.
Nu amâna mult timp mersul la toaletă. Golește vezica fără grabă și încearcă să nu ții frecvent urina ore întregi.
Ștergerea din față spre spate poate limita deplasarea bacteriilor intestinale spre uretră. Evită produsele intime parfumate și spălăturile intravaginale.
Urinarea după contactul sexual este o măsură sigură, poate ajuta la eliminarea bacteriilor ajunse în apropierea uretrei.
Persoanele care folosesc spermicide și au ITU recurente pot discuta despre schimbarea contracepției.
Produsele cu merișor pot reduce riscul unor ITU simptomatice la anumite femei cu recurențe. Ele nu sunt potrivite tuturor și pot interacționa cu unele medicamente.
Estrogenul vaginal poate fi recomandat anumitor femei aflate la menopauză, după evaluarea contraindicațiilor. Acesta nu este același lucru cu tratamentul hormonal administrat pe cale orală.
În unele cazuri recurente, medicul poate propune profilaxie antibiotică, o doză după contactul sexual sau un plan de tratament început la apariția simptomelor. Aceste strategii necesită supraveghere.
8. Concluzie
Infecțiile de tract urinar sunt frecvente, dar nu trebuie tratate la întâmplare. Usturimea la urinare, urinările dese și durerea pelvină pot indica o cistită.
Febra, frisoanele, greața și durerea în zona unui rinichi sugerează o infecție mai gravă. Aceste simptome necesită evaluare medicală rapidă.
Întrebări și răspunsuri
Întrebare: Ce medic tratează infecția urinară?
Răspuns: Medicul de familie poate diagnostica și trata majoritatea ITU. Urologul, ginecologul, nefrologul un medic infecționist poate fi implicat în cazurile complicate ori recurente.
Întrebare: Care sunt primele semne ale unei ITU?
Răspuns: Cele mai frecvente sunt usturime la urinare, nevoia urgentă și repetată de a urina și eliminarea unei cantități mici de urină.
Întrebare: Ce bacterie provoacă cel mai des infecția urinară?
Răspuns: Escherichia coli provoacă cele mai multe infecții urinare, după ce ajunge din zona intestinală la uretră și vezică.
Întrebare: Cum îți dai seama că infecția a ajuns la rinichi?
Răspuns: Febra, frisoanele, durerea de spate sau lateral, greața și vărsăturile pot indica o infecție a rinichilor.
Întrebare: Infecția urinară poate trece fără antibiotice?
Răspuns: Unele simptome ușoare se pot ameliora, dar nu este sigur să presupui că infecția a trecut. Medicul stabilește dacă antibioticul este necesar.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
European Association of Urology - Urological Infections
https://uroweb.org/guidelines/urological-infections
JAMA Network - d-Mannose for Prevention of Recurrent Urinary Tract Infection Among Women
https://jamanetwork.com/journals/jamainternalmedicine/fullarticle/2817488
Studiul „d-Mannose for Prevention of Recurrent Urinary Tract Infection Among Women”, apărut în JAMA Intern Med, Published Online: April 8, 2024;184;(6):619-628. doi:10.1001/jamainternmed.2024.0264, autori: Gail Hayward, DPhil1; Sam Mort, PGCert1; Alastair D. Hay, MD2 et al.
Te-ar mai putea interesa și...
