Cum ne protejăm de Hepatita C?
Rezumat: Hepatita C este o infecție virală care afectează ficatul și se transmite în principal prin contact cu sânge infectat. Virusul hepatitic C (VHC) poate pătrunde în organism prin ace folosite în comun, instrumente nesterile sau proceduri medicale nesigure. Mai rar, transmiterea apare pe cale sexuală ori de la mamă la copil.
Prevenția înseamnă evitarea contactului cu sângele, utilizarea obiectelor personale proprii și respectarea regulilor de sterilizare. Nu există vaccin împotriva hepatitei C, însă testarea poate depista infecția înainte de apariția simptomelor. Tratamentul antiviral vindecă majoritatea persoanelor, dar nu oferă imunitate împotriva unei viitoare reinfectări.
1. Ce este hepatita C și cum se transmite virusul (VHC)?
2. Cine prezintă un risc crescut de infectare cu VHC?
3. Cum te protejezi de hepatita C în viața de zi cu zi?
a. Evitarea folosirii în comun a obiectelor de igienă personală
b. Folosirea instrumentelor sterile la tatuaje, piercinguri și manichiură
c. Prevenirea transmiterii prin contact sexual
4. Cum poate fi prevenită transmiterea hepatitei C în mediul medical?
a. Sterilizarea instrumentelor și respectarea măsurilor de igienă
b. Evitarea utilizării în comun a acelor și seringilor
5. Există un vaccin care să prevină hepatita C?
6. Când și de ce este important să faci un test pentru hepatita C?
a. Testarea anticorpilor anti-VHC
b. Testul ARN-VHC pentru confirmarea infecției active
7. Ce măsuri trebuie să ia persoanele cu hepatită C pentru a nu transmite virusul?
8. Concluzie
1. Ce este hepatita C și cum se transmite virusul (VHC)?
Hepatita C este o infecție a ficatului provocată de virusul hepatitic C, prescurtat VHC. Infecția poate fi acută, în primele șase luni de la infectare, sau cronică, atunci când virusul persistă în organism.
Unele persoane elimină spontan virusul, dar majoritatea dezvoltă hepatită cronică dacă nu primesc tratament. În timp, infecția poate provoca fibroză hepatică, ciroză și poate crește riscul de cancer al ficatului.
Principala cale de transmitere a VHC este contactul cu sânge infectat. Chiar și cantitățile microscopice de sânge pot transmite virusul dacă ajung în organismul unei persoane neinfectate.
Infectarea se poate produce prin folosirea în comun a seringilor, înțeparea cu ace contaminate, utilizarea unor instrumente nesterile sau proceduri medicale efectuate fără respectarea măsurilor de siguranță.
Mai rar, hepatita C se transmite prin contact sexual, în special când există expunere la sânge, sau de la mamă la copil în timpul sarcinii ori nașterii.
Este important de știut că VHC nu se transmite prin îmbrățișări, strângeri de mână, tuse, strănut, folosirea aceleiași toalete, veselă sau alimente.
De asemenea, această hepatită nu se transmite prin laptele matern. Totuși, dacă o mamă infectată prezintă mameloane crăpate și sângerânde, alăptarea trebuie întreruptă temporar până la vindecarea acestora.
Infecția poate evolua fără simptome ani întregi. Uneori apar oboseală, greață, pierderea poftei de mâncare, urină închisă la culoare sau îngălbenirea pielii. Absența simptomelor nu exclude prezența VHC.
2. Cine prezintă un risc crescut de infectare cu VHC?
Riscul cel mai mare apare la persoanele care folosesc în comun ace, seringi sau alte echipamente pentru injectarea drogurilor. Chiar și o singură utilizare a unui instrument contaminat poate permite transmiterea virusului.
Un risc crescut poate exista și în următoarele situații:
- Transfuzii de sânge sau transplanturi efectuate înaintea introducerii testării sistematice a donatorilor pentru VHC.
- Proceduri medicale ori stomatologice realizate cu instrumente insuficient sterilizate.
- Tatuaje și piercinguri efectuate în condiții neigienice.
- Tratamente repetate prin hemodializă.
- Înțepături accidentale cu ace folosite, în cazul personalului medical.
- Contact sexual cu expunere la sânge, în special în prezența unor infecții cu transmitere sexuală.
Persoanele care trăiesc cu HIV necesită o atenție specială, deoarece unele comportamente și expuneri asociate pot crește riscul de infectare cu VHC.
Și copiii născuți din mame cu infecție activă pot contracta virusul. De aceea, este importantă testarea gravidelor și urmărirea copiilor expuși.
Totuși, hepatita C poate afecta și persoane care nu cunosc niciun factor de risc. Testarea rămâne importantă pentru identificarea infecțiilor fără simptome.
3. Cum te protejezi de hepatita C în viața de zi cu zi?
a. Evitarea folosirii în comun a obiectelor de igienă personală
Nu împrumuta și nu folosi în comun obiecte care pot intra în contact cu sângele, chiar și în cantități foarte mici.
Printre acestea se numără periuțele de dinți, aparatele de ras, lamele, forfecuțele pentru unghii, cleștii pentru cuticule și alte instrumente care pot provoca mici leziuni.
De exemplu, o periuță de dinți poate avea urme microscopice de sânge dacă persoana care a folosit-o prezintă sângerări gingivale.
Riscul transmiterii prin aceste obiecte este mai mic decât prin utilizarea seringilor contaminate, dar poate fi prevenit simplu prin folosirea unor obiecte personale separate.
Dacă o persoană din familie are hepatită, nu este necesară izolarea acesteia. Membrii familiei pot locui împreună, pot lua masa și pot desfășura activități obișnuite fără risc de transmitere prin contact social.
b. Folosirea instrumentelor sterile la tatuaje, piercinguri și manichiură
Tatuajele, piercingurile și anumite proceduri cosmetice pot implica înțeparea sau lezarea pielii. Dacă instrumentele sunt contaminate cu sânge infectat, există riscul transmiterii VHC.
Alege saloane care respectă normele de igienă și utilizează ace sterile, de unică folosință. Acestea trebuie desfăcute din ambalajul sigilat înaintea procedurii.
La manichiură și pedichiură, verifică dacă instrumentele reutilizabile care pot leza pielea sunt sterilizate corespunzător. Simpla ștergere cu alcool nu echivalează cu sterilizarea.
Instrumentele de unică folosință nu trebuie reutilizate. În cazul tatuajelor, inclusiv cerneala și recipientele utilizate trebuie gestionate astfel încât să nu fie contaminate.
Aceleași măsuri sunt importante pentru procedurile de micropigmentare sau acupunctură care implică perforarea pielii.
c. Prevenirea transmiterii prin contact sexual
Transmiterea sexuală a hepatitei C este posibilă, dar mult mai puțin frecventă decât transmiterea prin sânge.
Riscul crește în cazul contactelor sexuale traumatice, care pot provoca sângerare, în prezența unor leziuni genitale sau a unor infecții cu transmitere sexuală, inclusiv HIV.
Folosirea corectă a prezervativului reduce riscul de expunere la sânge și protejează și împotriva altor infecții cu transmitere sexuală.
În cuplurile heterosexuale stabile, monogame, riscul transmiterii VHC pe cale sexuală este foarte scăzut. Partenerii pot discuta cu medicul despre testare și despre necesitatea unor măsuri suplimentare.
În cazul partenerilor multipli, al coinfecției HIV sau al practicilor sexuale care pot produce sângerare, folosirea prezervativului este deosebit de importantă.
4. Cum poate fi prevenită transmiterea hepatitei C în mediul medical?
a. Sterilizarea instrumentelor și respectarea măsurilor de igienă
Instrumentele reutilizabile care pătrund în țesuturi sau intră în contact cu sângele trebuie sterilizate prin proceduri validate, adaptate tipului de dispozitiv.
Această regulă se aplică inclusiv cabinetelor stomatologice, sălilor de operație și altor spații în care se efectuează intervenții invazive.
Personalul medical trebuie să respecte igiena mâinilor, să utilizeze echipamente de protecție când există risc de contact cu sângele și să manipuleze în siguranță instrumentele ascuțite.
Seringile și acele de unică folosință nu trebuie refolosite, nici măcar după schimbarea acului. Pregătirea și administrarea medicamentelor injectabile necesită tehnici aseptice.
Testarea sângelui donat și selectarea corespunzătoare a donatorilor reprezintă alte măsuri importante pentru prevenirea hepatitei C.
b. Evitarea utilizării în comun a acelor și seringilor
Folosirea acelor și seringilor utilizate anterior de alte persoane reprezintă una dintre principalele căi de transmitere a VHC.
Nu trebuie împărțite nici celelalte materiale folosite la prepararea drogurilor injectabile, precum filtrele, recipientele sau apa, deoarece pot fi contaminate cu sânge.
Programele de schimb de seringi și accesul la tratamente pentru dependența de opioide contribuie la reducerea comportamentelor care favorizează transmiterea hepatitei C.
O cercetare multinațională a asociat extinderea accesului la tratamentul antiviral cu reducerea noilor infecții VHC în rândul persoanelor care trăiesc cu HIV. Acest rezultat susține importanța tratamentului în prevenirea transmiterii.
Dacă te înțepi accidental cu un ac folosit, spală zona cu apă și săpun și solicită imediat evaluare medicală.
Nu există o profilaxie antivirală postexpunere recomandată de rutină pentru hepatita C. Medicul va stabili testele inițiale și monitorizarea ulterioară și va evalua separat riscul altor infecții, precum HIV sau hepatita B.
5. Există un vaccin care să prevină hepatita C?
În prezent, nu există un vaccin aprobat care să prevină infectarea cu VHC. Aceasta este o diferență importantă față de hepatita A și hepatita B, pentru care există vaccinuri eficiente.
Dezvoltarea unui vaccin anti-VHC este dificilă din cauza diversității genetice a virusului și a capacității sale de a evita răspunsul sistemului imunitar.
Cercetările continuă, dar nicio formulă nu a demonstrat încă eficiența și siguranța necesare pentru utilizarea pe scară largă.
Persoanele cu hepatită C ar trebui să discute cu medicul despre vaccinarea împotriva hepatitei A și B, dacă nu sunt deja protejate. Aceste infecții pot agrava problemele hepatice existente.
Vaccinarea anti-A sau anti-B nu oferă însă protecție împotriva VHC.
În absența unui vaccin, prevenția se bazează pe evitarea expunerii la sânge, testare și tratarea persoanelor infectate.
6. Când și de ce este important să faci un test pentru hepatita C?
Această hepatită poate evolua fără simptome timp de mulți ani. Din acest motiv, testarea este singura modalitate sigură de a identifica infecția.
a. Testarea anticorpilor anti-VHC
Testul anti-VHC este o analiză de sânge care identifică anticorpii produși de organism după contactul cu virusul hepatitei C.
Un rezultat negativ indică, de obicei, absența unei infecții anterioare, dar poate fi negativ în primele săptămâni după infectare.
În general, anticorpii devin detectabili la aproximativ 8–11 săptămâni după expunere. De aceea, dacă există suspiciunea unei infectări recente, medicul poate recomanda testarea ARN-VHC.
Un rezultat anti-VHC pozitiv nu înseamnă obligatoriu că persoana are încă virusul în organism.
Anticorpii pot rămâne detectabili și după vindecarea spontană sau după tratamentul antiviral. Pentru confirmarea infecției active este necesară o altă analiză.
b. Testul ARN-VHC pentru confirmarea infecției active
Testarea ARN-VHC, realizată prin metode moleculare, precum PCR, detectează materialul genetic al virusului în sânge.
Un rezultat ARN-VHC pozitiv indică prezența infecției active și necesitatea evaluării medicale pentru inițierea tratamentului.
ARN-ul viral poate deveni detectabil după aproximativ una-două săptămâni de la expunere, mai devreme decât anticorpii.
Dacă testul anti-VHC este pozitiv, dar ARN-VHC este negativ, persoana nu are, în general, o infecție activă. După o expunere recentă, poate fi necesară repetarea analizei, conform indicațiilor medicului.
Testarea precoce permite începerea tratamentului înaintea apariției unor complicații hepatice și contribuie la reducerea răspândirii VHC.
7. Ce măsuri trebuie să ia persoanele cu hepatită C pentru a nu transmite virusul?
Persoanele cu infecție VHC activă pot avea o viață socială și familială normală. Nu este necesară evitarea contactului obișnuit cu ceilalți.
Totuși, trebuie respectate câteva măsuri pentru prevenirea transmiterii prin sânge.
Nu folosi în comun aparatele de ras, periuțele de dinți, instrumentele pentru unghii sau dispozitivele medicale care pot intra în contact cu sângele, precum cele pentru înțeparea degetului.
Acoperă rănile și tăieturile cu pansamente curate. Dacă există pete de sânge pe suprafețe, acestea trebuie curățate cu mănuși și dezinfectate folosind un produs potrivit, conform instrucțiunilor.
Persoanele cu infecție activă nu trebuie să doneze sânge. De asemenea, este important să informeze personalul medical despre diagnosticul de hepatită C.
Partenerii sexuali ar trebui să discute despre testare și măsurile de protecție, mai ales dacă există factori care cresc riscul transmiterii.
Tratamentul antiviral reprezintă o componentă esențială a prevenirii. Medicamentele antivirale cu acțiune directă pot vindeca peste 95% dintre persoanele tratate, de obicei prin cure orale relativ scurte, frecvent de 8–12 săptămâni.
Vindecarea se confirmă prin absența ARN-VHC la cel puțin 12 săptămâni după terminarea tratamentului.
Totuși, eliminarea virusului nu oferă imunitate. O persoană vindecată se poate reinfecta dacă este expusă din nou la sânge contaminat.
Din acest motiv, persoanele cu expuneri continue au nevoie de măsuri preventive și testare periodică ARN-VHC, potrivit recomandărilor medicului.
8. Concluzie
Hepatita C este o infecție transmisă în principal prin sânge, dar poate fi prevenită prin măsuri simple: folosirea obiectelor personale proprii, evitarea acelor utilizate în comun și alegerea serviciilor medicale sau cosmetice care respectă regulile de sterilizare.
Deoarece nu există vaccin anti-VHC, testarea și tratamentul precoce sunt esențiale. Identificarea infecției înaintea apariției complicațiilor protejează sănătatea ficatului și contribuie la limitarea transmiterii virusului.
Întrebări și răspunsuri
Întrebare: Cum te poți proteja de hepatita C?
Răspuns: Evită contactul cu sânge infectat, nu folosi în comun obiecte care pot provoca sângerări și asigură-te că instrumentele medicale și cosmetice sunt sterile.
Întrebare: Se transmite hepatita C prin sărut sau îmbrățișare?
Răspuns: Nu. Această hepatită nu se transmite prin contact social obișnuit. Riscul este asociat în principal contactului cu sânge infectat.
Întrebare: Poți lua hepatita C de la manichiură?
Răspuns: Da, dacă instrumentele utilizate sunt contaminate cu sânge infectat și nu au fost sterilizate corespunzător. Respectarea măsurilor de igienă reduce riscul.
Întrebare: Când trebuie să faci analize pentru hepatita C după o posibilă expunere?
Răspuns: Solicită imediat evaluare medicală. ARN-VHC poate fi detectat după aproximativ una-două săptămâni, în timp ce anticorpii apar, de regulă, mai târziu.
Întrebare: Te poți infecta din nou cu VHC după vindecarea hepatitei C?
Răspuns: Da. Tratamentul elimină virusul în majoritatea cazurilor, dar nu oferă imunitate împotriva unei noi infectări. Măsurile preventive trebuie respectate și după vindecare.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
AASLD - Testing and Linkage to Care: Table 2 – Measures to Prevent Transmission of HCV
https://www.hcvguidelines.org/guidance/testing-and-linkage-to-care-table-2-measures-to-prevent-transmission-of-hcv/
PMC - Update on Hepatitis C Vaccine: Results and Challenges
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC11359353/
Studiul „Update on Hepatitis C Vaccine: Results and Challenges”, apărut în Viruses. 2024 Aug 21;16(8):1337. doi: 10.3390/v16081337, autori: Anna Rosa Garbuglia et al.
JAMA Network - Reinfection After Hepatitis C Virus Treatment—Keep Testing, Keep Treating
https://jamanetwork.com/journals/jamanetworkopen/fullarticle/2822811
Studiul „Reinfection After Hepatitis C Virus Treatment—Keep Testing, Keep Treating”, apărut în JAMA Netw Open, Published Online: August 26, 2024;7;(8):e2430290. doi:10.1001/jamanetworkopen.2024.30290, autori: Marianne Martinello, Gail V. Matthews
Te-ar mai putea interesa și...
