Factorii de risc implicati in aparitia osteonecrozei

Osteonecroza reprezintă consecința afectării circulației vasculare la nivel osos care duce la necroza țesutului. În osteonecroză, leziunea se poate extinde la platoul subcondral și duce la prăbușirea segmentului necrozat și, în consecință, la artroza secundară.

Dintre articulațiile la care poate apărea osteonecroză, genunchiul se află pe locul al doilea, pe primul loc în ceea ce privește frecvența apariției osteonecrozei aflându-se articulația șoldului. Din numărul total de pacienți care fac osteonecroză, aproximativ 10% dintre cazuri apar la nivelul genunchiului. Osteonecroza genunchiului a fost împărțită în două entități distincte: osteonecroza spontană a genunchiului (SPONK) și osteonecroză secundară.

NEWSLETTER DOC DEDICAT

Ce este osteonecroza?

Osteonecroza, cunoscută și sub denumirea de necroză avasculară, este o afecțiune medicală în care osul își pierde aportul de sânge, ducând la moartea celulelor osoase și la deteriorarea structurii osoase. Fără un flux sangvin adecvat, țesutul osos se necrozează (moare), ceea ce poate duce la prăbușirea articulației și, ulterior, la durere și limitarea mișcărilor. Această afecțiune poate afecta orice os din corp, dar este cel mai frecvent întâlnită în oasele care suportă greutatea, cum ar fi capul femural (șoldul), genunchiul, umerii și glezna. Fără tratament adecvat, osteonecroza poate progresa, ducând la distrugerea articulației și necesitatea unei intervenții chirurgicale.

Din ce cauze apare osteonecroza?

Traumatismele pot fi un factor cauzator al osteonecrozei la femeile cu vârsta de peste 60 ani, care sunt diagnosticate cu osteoporoză. Osul osteoporotic este mai susceptibil la microfracturi produse de traumatisme minore, ceea ce duce la acumularea de lichid în spațiul medular. Edemul intraosos determină o presiune crescută în interiorul cavității măduvei, care poate conduce, la rândul său, la ischemie și necroză.

O altă cauză posibilă poate fi afectarea vascularizației la nivelul osului subcondral, având ca rezultat ischemia și edemul osos. Edemul duce la o creștere a presiunii intraosoase care compromite și mai mult fluxul sangvin, accentuând astfel ischemia și necroza.

Factorii de risc sunt reprezentați de:

tratamentul cortizonic, care duce la creșterea în mărime a celulelor adipoase care afectează circulația sangvină și apare ischemia,
lupusul eritematos sistemic,
coagulopatiile (deficitul de proteina C și S),
consumul de alcool.

RECOMANDĂRILE EXPERȚILOR DOC

Cum este diagnosticată osteonecroza?

Osteonecroza spontană a genunchiului apare în mod tipic la persoane cu vârsta mai mare de 55 ani, femeile sunt de trei ori mai frecvent afectate în comparație cu bărbații, afectarea articulară este unilaterală, durerea debutează brusc și crește în intensitate atunci când pacientul stă în picioare sau urcă scările. Durerea secundară osteonecrozei se accentuează noaptea, spre deosebire de durerea artrozică.

Osteonecroza secundară apare la persoane de până la 55 ani, femeile sunt afectate în aceeași măsură ca și în cazul osteonecrozei spontane, de multe ori sunt atacați ambii genunchi, dar pot fi afectate și alte articulații. Durerea este una insidioasă, de lungă durată, pacienții au simptome și semne sugestive pentru lupus eritematos sistemic, de exemplu.

Diagnosticul este ghidat de semnele și simptomele de osteonecroză, de identificarea factorilor de risc asociați și confirmat prin rezonanță magnetică nucleară (RMN) ori prin radiografie. Osteonecroza este o boală devastatoare, care poate duce la o formă în stadiu avansat de artroză a diverselor articulații, inclusiv la nivelul genunchiului. Există în total trei categorii de osteonecroză care afectează genunchiul:

osteonecroza spontană a genunchiului (abreviată SONK sau SPONK)
osteonecroza secundară
osteonecroza post-artroscopică

Indiferent de categoriile de osteonecroză care afectează genunchiul, tratamentul acestei boli are drept obiectiv să încetinească oprească progresia ei sau să întârzie debutul unei forme de artroză (gonartroză) în stadiu final la nivelul genunchiului. Chiar și așa, odată ce prăbușirea substanțială a suprafeței articulare a avut loc sau odată ce au apărut semnele unei artrite degenerative, artroplastia la nivelul articulației este cea mai indicată opțiune de tratament.

Osteonecroza spontană a genunchiului, numită și boala Ahlback, este rezultatul unei insuficiențe vasculare către o parte a genunchiului, rezultând în necroză și distrugerea osului afectat. Factorii de risc posibili care pot duce la dezvoltarea osteonecrozei la genunchi sunt:

Folosirea medicamentelor din clasa corticosteroizilor
Lupusul eritematos sistemic
Alcoolismul
Pancreatita
Siclemia (sau anemia cu celule în seceră)
Poliartrita reumatoidă
Boala Caisson
Boală Gaucher

Pacientul cu osteonecroză la nivelul genunchiului prezintă următoarele simptome:

debutul subit al durerii severe de genunchi, durerea crește în intensitate în timpul nopții și odată cu activitatea / efortul;
efuziunea (revărsare a lichidului articular);
ca urmare a durerii, gama de mișcări este limitată;
sensibilitate în zona condilului femural medial.

Opțiuni de tratament pentru osteonecroză

Tratamentul osteonecrozei depinde de stadiul afecțiunii, localizarea leziunii și de severitatea simptomelor. Iată o prezentare detaliată a opțiunilor de tratament disponibile:

1. Modificări ale stilului de viață

Limitarea activităților care exercită presiune asupra zonei afectate poate ajuta la reducerea durerii și la prevenirea progresiei afecțiunii. Dacă osteonecroza afectează articulații care suportă greutatea, cum ar fi șoldurile sau genunchii, pierderea în greutate poate reduce stresul asupra acestora. Fumatul poate afecta circulația sangvină și poate agrava osteonecroza. Renunțarea la fumat este esențială pentru sănătatea oaselor.

2. Tratament farmacologic

Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) precum ibuprofenul sau naproxenul pot ajuta la reducerea durerii și inflamației. Corticosteroizii pot fi prescriși pentru a reduce inflamația în cazurile în care durerea este severă. În anumite cazuri, medicamentele care ajută la întărirea oaselor, cum ar fi bifosfonații, pot fi utilizate pentru a ajuta la prevenirea deteriorării suplimentare.

3. Fizioterapie

Fizioterapia poate ajuta la îmbunătățirea mobilității, la întărirea mușchilor din jurul articulației afectate și la recuperarea funcționalității. Acestea pot fi de folos la menținerea flexibilității și la reducerea durerii.

4. Infiltrații

Cele cu corticosteroizi pot oferi o ușurare temporară a durerii și pot reduce inflamația în zona afectată, iar cele cu acid hialuronic pot ajuta la lubrifierea articulației, contribuind la reducerea durerii.

5. Intervenții chirurgicale

Dacă tratamentele conservatoare nu sunt suficiente pentru a calma simptomele, pot fi necesare intervenții chirurgicale. Opțiunile includ artroscopie (o procedură minim invazivă care permite medicului să examineze articulația și să îndepărteze țesutul deteriorat sau să efectueze reparații), decompresia chirurgicală (implică crearea de mici perforații în osul afectat pentru a îmbunătăți circulația sangvină și a stimula regenerarea țesutului osos) sau grefa osoasă, utilizată uneori pentru a înlocui țesutul osos deteriorat și a stimula vindecarea. Dacă osteonecroza este severă și afectează semnificativ funcția articulației, înlocuirea totală a articulației (de exemplu, artroplastie totală a șoldului sau genunchiului) poate fi necesară.

6. Tratament pentru cauzele subiacente

Identificarea și tratarea cauzelor subiacente ale osteonecrozei sunt esențiale. Dacă osteonecroza este cauzată de afecțiuni precum lupus sau administrarea cronică de corticosteroizi, abordarea acestor afecțiuni este importantă pentru prevenirea progresiei osteonecrozei. Dacă osteonecroza este rezultatul consumului de alcool, renunțarea la alcool este esențială pentru buna gestionare a afecțiunii.

7. Terapia cu celule stem

Există cercetări în curs de desfășurare asupra utilizării terapiei cu celule stem pentru tratamentul osteonecrozei, deși aceasta nu este încă o opțiune standardizată. Aceasta poate include injectarea celulelor stem în zona afectată pentru a stimula regenerarea țesutului osos.

Cât despre remedii naturiste, în cazul osteonecrozei, acestea pot oferi un suport suplimentar pentru sănătatea oaselor și articulațiilor, însă ele nu pot înlocui tratamentele medicale convenționale, mai ales în stadiile avansate ale bolii. Sănătatea oaselor poate fi sprijinită prin aportul de calciu (surse bune includ lactatele consumate cu moderație, migdalele, broccoli-ul, varza kale și tofu), vitamina D, necesară pentru absorbția corectă a calciului (poate fi obținută prin expunerea la soare sau din alimente precum peștele gras, ouăle și produsele fortificate) și magneziu, care ajută la mineralizarea oaselor și este disponibil în nuci, semințe, leguminoase și frunzoase.

Acizii grași din uleiul de pește au proprietăți antiinflamatorii și pot ajuta la reducerea inflamației și ameliorarea durerii, iar suplimentele cu colagen pot ajuta la susținerea regenerării țesutului conjunctiv.

Yoga și Tai Chi-ul sunt practici care pot ajuta la îmbunătățirea flexibilității, la reducerea stresului și la stimularea circulației sangvine în articulații. Înotul este o formă de exercițiu blând, care nu pune presiune pe articulații și ajută la menținerea mobilității fără riscul de agravare a stării articulare.

Osteonecroza se vindecă?

Osteonecroza nu se vindecă de la sine, dar poate fi gestionată și, în unele cazuri, progresia poate fi încetinită sau chiar stopată. Tratamentul variază în funcție de stadiul bolii și de localizarea leziunii. În stadiile incipiente, când o parte din osul afectat poate încă să se regenereze, tratamentele conservatoare și chirurgia pot ajuta la prevenirea progresiei bolii și la păstrarea funcției articulației.

În stadiile incipiente, osul poate avea încă șansa de a se regenera dacă aportul de sânge este restabilit prin tratamente precum decompresia chirurgicală. În aceste cazuri, pacienții pot experimenta o ușurare semnificativă a simptomelor, iar boala poate stagna sau chiar regresa, ceea ce poate fi considerat o formă de vindecare funcțională.

În stadiile mai avansate, când osul este deja deteriorat, posibilitatea de regenerare scade. În aceste cazuri, tratamentele chirurgicale precum grefele osoase sau înlocuirea articulației pot ajuta la restaurarea funcționalității. Deși osul nu se vindecă propriu-zis, înlocuirea articulației poate ușura semnificativ durerea și mobilitatea, îmbunătățind calitatea vieții pacientului. Prin urmare, cu cât osteonecroza este diagnosticată mai devreme, cu atât sunt mai mari șansele de succes ale tratamentelor conservatoare.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
MedlinePlus - Osteonecrosis
https://medlineplus.gov/ency/article/007260.htm
BMC - Laboratory indices in patients with osteonecrosis of the femoral head: a retrospective comparative study
https://josr-online.biomedcentral.com/articles/10.1186/s13018-023-04235-0
Studiul „Laboratory indices in patients with osteonecrosis of the femoral head: a retrospective comparative study”, apărut în J Orthop Surg Res 18, 750 (2023). https://doi.org/10.1186/s13018-023-04235-0, autori: Zheng, H., Ye, B., Huang, K. et al.

Te-ar mai putea interesa și...

TE-AR MAI PUTEA INTERESA ȘI...