Diagnosticul RMN (rezonanţa magnetică nucleară) în gonartroză
Rezumat: Gonartroza, numită și osteoartrita genunchiului, este o afecțiune în care cartilajul și alte structuri articulare se modifică treptat, provocând durere și rigiditate.
Diagnosticul se bazează în primul rând pe simptome și examenul clinic. Radiografia poate evidenția îngustarea spațiului articular și modificările osoase, iar ecografia ajută la evaluarea lichidului din articulație.
RMN-ul oferă imagini detaliate ale cartilajului, meniscurilor și ligamentelor, dar nu este necesar în fiecare caz. Analizele de sânge și examinarea lichidului sinovial sunt utile când se suspectează alte boli.
1. Ce este gonartroza?
2. Cum se stabilește diagnosticul de gonartroză?
a. Anamneza și examenul clinic al genunchiului
b. Radiografia genunchiului și evaluarea gradului de artroză
3. Ce alte investigații sunt utilizate pentru diagnosticul artrozei genunchiului?
a. Ecografia articulară
b. Tomografia computerizată (CT): când este necesară?
c. Analizele de sânge și examinarea lichidului sinovial
4. Când este recomandat un RMN în gonartroză?
a. Ce modificări ale cartilajului, meniscului și ligamentelor poate evidenția RMN-ul?
b. În ce situații este necesar un RMN și când nu este indicat?
c. RMN sau radiografie: ce investigație este mai potrivită în gonartroză?
5. Cum se interpretează rezultatele investigațiilor în osteoartrita genunchiului?
6. Cum influențează diagnosticul alegerea tratamentului pentru gonartroză?
7. Concluzie
Întrebări și răspunsuri
Întrebare: Ce analize se fac pentru gonartroză?
Răspuns: Diagnosticul este în principal clinic. La nevoie, medicul recomandă radiografie, ecografie sau RMN. Analizele de sânge și lichidul sinovial sunt investigate când se suspectează alte boli.
Întrebare: Este obligatoriu un RMN pentru diagnosticul de gonartroză?
Răspuns: Nu. În multe cazuri, simptomele și examenul clinic sunt suficiente. RMN-ul este rezervat situațiilor în care poate clarifica un diagnostic sau schimba conduita medicală.
Întrebare: Ce se vede la RMN în artroza genunchiului?
Răspuns: RMN-ul poate evidenția deteriorarea cartilajului, modificări ale meniscurilor, ligamentelor, osului subcondral și lichidul articular în exces.
Întrebare: Radiografia poate arăta gonartroza în stadii incipiente?
Răspuns: Uneori, dar modificările precoce ale cartilajului pot să nu fie vizibile. Diagnosticul nu depinde exclusiv de radiografie.
Întrebare: Dacă RMN-ul arată o ruptură de menisc, este necesară operația?
Răspuns: Nu automat. Multe leziuni degenerative sunt tratate inițial fără intervenție chirurgicală, în funcție de simptome și evaluarea specialistului.
1. Ce este gonartroza?
Gonartroza este forma de osteoartrită care afectează articulația genunchiului. Boala implică deteriorarea progresivă a cartilajului, dar și modificări ale osului de sub acesta, meniscurilor și membranei care căptușește articulația. Prin urmare, artroza genunchiului nu înseamnă numai „uzura cartilajului”.
Cele mai frecvente manifestări sunt durerea la mers sau la urcatul scărilor, rigiditatea după repaus, dificultatea de a îndoi genunchiul și zgomotele articulare. Uneori apare umflarea genunchiului, iar în stadii avansate pot surveni deformări și limitarea deplasării.
Riscul de gonartroză crește odată cu vârsta, excesul ponderal, leziunile anterioare de menisc sau ligamente și solicitarea repetată a articulației. Osteoartrita poate apărea însă și la persoane mai tinere, mai ales după traumatisme.
2. Cum se stabilește diagnosticul de gonartroză?
Diagnosticul începe cu discuția despre simptome și examinarea genunchiului. Un RMN sau o radiografie nu reprezintă întotdeauna primul pas.
a. Anamneza și examenul clinic al genunchiului
Medicul întreabă când a apărut durerea, dacă se accentuează la efort, cât durează rigiditatea dimineața și dacă au existat traumatisme. Contează și dificultățile de mers, urcat scări sau ridicat de pe scaun.
La examinare, sunt evaluate sensibilitatea, mobilitatea, mersul, stabilitatea genunchiului și eventualele umflături. Medicul poate observa crepitații, adică senzația de frecare produsă în timpul mișcării, precum și modificări ale axului piciorului.
La persoanele de cel puțin 45 de ani, durerea asociată activității și rigiditatea matinală absentă sau de maximum 30 de minute permit adesea diagnosticul clinic de osteoartrită, fără investigații imagistice de rutină.
O durere apărută brusc, genunchiul foarte cald și umflat, febra sau imposibilitatea de a călca necesită evaluare medicală urgentă: pot indica o afecțiune diferită, inclusiv infecție articulară.
b. Radiografia genunchiului și evaluarea gradului de artroză
Atunci când este necesară imagistica, radiografia este de obicei prima investigație. Imaginile efectuate în sprijin, cu greutatea corpului pe picioare, pot evidenția mai bine îngustarea spațiului dintre oase.
Radiografia poate arăta osteofite, numite popular „ciocuri osoase”, întărirea osului subcondral și modificări ale alinierii articulației. Cartilajul nu este vizibil direct, iar diminuarea spațiului articular sugerează pierderea sa.
Modificările sunt uneori descrise prin clasificarea Kellgren–Lawrence, de la gradul 0, fără semne radiografice, până la gradul 4, cu afectare severă. Acest scor descrie aspectul imaginilor, nu măsoară direct durerea.
3. Ce alte investigații sunt utilizate pentru diagnosticul artrozei genunchiului?
Dacă simptomele sunt neobișnuite, medicul poate recomanda investigații suplimentare pentru a clarifica sursa durerii sau pentru a exclude alte afecțiuni.
a. Ecografia articulară
Ecografia folosește ultrasunete și nu expune pacientul la radiații ionizante. Este utilă în special pentru identificarea lichidului în exces din articulație, a inflamației membranei sinoviale și a chistului Baker, situat în spatele genunchiului.
Poate evidenția și unele osteofite, modificări ale tendoanelor ori deplasarea meniscului către exteriorul articulației. Investigația poate ghida puncțiile sau infiltrațiile, atunci când acestea sunt indicate.
Totuși, ecografia nu vizualizează complet cartilajul și structurile profunde. Este complementară examenului clinic și radiografiei, nu un test obligatoriu pentru fiecare pacient cu gonartroză.
b. Tomografia computerizată (CT): când este necesară?
Tomografia computerizată oferă imagini detaliate ale oaselor și poate fi utilă pentru investigarea unor fracturi, deformări complexe sau pentru anumite planificări chirurgicale.
CT-ul nu este recomandat de rutină pentru osteoartrita genunchiului. El folosește radiații ionizante și, în general, oferă mai puține informații despre cartilaj și menisc decât un RMN.
c. Analizele de sânge și examinarea lichidului sinovial
Nu există o analiză de sânge care să confirme singură gonartroza. Dacă medicul suspectează o altă boală, poate recomanda hemoleucogramă, proteina C reactivă (CRP), viteza de sedimentare a hematiilor (VSH) sau teste specifice pentru artrite inflamatorii.
În osteoartrita obișnuită, markerii inflamatori sunt adesea normali. Rezultatele modificate nu demonstrează automat o altă afecțiune, ci trebuie corelate cu simptomele.
Când genunchiul este umflat și există suspiciune de infecție, gută sau pseudogută, medicul poate preleva lichid sinovial prin puncție articulară. Proba este examinată pentru celule inflamatorii, cristale și, dacă este cazul, microorganisme.
Infecția articulară este o urgență și nu trebuie confundată cu o simplă agravare a artrozei genunchiului. Suspiciunea de infecție impune evaluare rapidă, nu așteptarea programării unui RMN.
4. Când este recomandat un RMN în gonartroză?
RMN-ul, numit și imagistică prin rezonanță magnetică (IRM), utilizează un câmp magnetic și unde radio. Nu folosește radiații ionizante și poate arăta mai multe structuri pe care radiografia nu le prezintă direct.
a. Ce modificări ale cartilajului, meniscului și ligamentelor poate evidenția RMN-ul?
Un RMN la genunchi poate identifica subțierea sau pierderea cartilajului, leziuni ale meniscurilor, modificări ale ligamentelor și acumulări de lichid articular. Poate vizualiza și inflamația sinovială, deși aprecierea ei precisă depinde de tehnica folosită.
Examinarea mai poate arăta modificări ale osului de sub cartilaj, inclusiv leziuni ale măduvei osoase, chisturi sau posibile fracturi care nu sunt evidente la radiografie.
RMN-ul oferă astfel o imagine complexă a articulației, însă numeroase modificări degenerative pot fi prezente și la persoane fără durere. O ruptură de menisc observată pe imagini nu necesită automat intervenție chirurgicală.
b. În ce situații este necesar un RMN și când nu este indicat?
Medicul poate recomanda RMN dacă durerea persistă și radiografia nu explică simptomele, dacă există suspiciune de leziune meniscală sau ligamentară relevantă ori de afectare osoasă care nu se vede clar la radiografie.
RMN-ul poate fi util și atunci când simptomele se agravează neobișnuit de repede sau când se suspectează o altă cauză, precum o fractură subcondrală. Alegerea investigației depinde de examenul clinic și de rezultatul radiografiei.
În schimb, pentru gonartroza tipică, stabilită clinic, RMN-ul nu este necesar pentru confirmare și nici pentru monitorizarea obișnuită. De regulă, examinarea se face fără substanță de contrast.
Înainte de RMN, pacientul trebuie să declare implanturile și dispozitivele medicale, deoarece unele pot fi incompatibile cu examinarea. Claustrofobia sau dificultatea de a sta nemișcat pot necesita măsuri speciale.
c. RMN sau radiografie: ce investigație este mai potrivită în gonartroză?
Radiografia este mai accesibilă, mai rapidă și potrivită pentru evaluarea osteofitelor, spațiului articular și alinierii osoase. RMN-ul oferă detalii superioare despre cartilaj, menisc, ligamente și osul subcondral.
Totuși, o investigație mai detaliată nu este automat mai utilă. Dacă anamneza și examinarea stabilesc clar diagnosticul de osteoartrită, iar rezultatul nu ar schimba tratamentul, RMN-ul poate reprezenta o cheltuială inutilă.
5. Cum se interpretează rezultatele investigațiilor în osteoartrita genunchiului?
Interpretarea se face împreună cu simptomele și examenul clinic. Intensitatea durerii nu corespunde întotdeauna gradului de modificare vizibil la radiografie sau RMN.
Unii pacienți au modificări structurale importante și simptome moderate, în timp ce alții resimt dureri considerabile, deși imaginile arată afectări mai reduse.
Raportul radiologic poate menționa îngustarea compartimentului medial sau lateral, osteofite, condropatie, leziuni meniscale ori acumulare de lichid. Termenul „condropatie” descrie o modificare a cartilajului, nu stabilește singur cauza durerii.
Pentru evaluarea impactului bolii contează capacitatea de a merge, de a urca scări și de a desfășura activități zilnice. Clasificările radiografice sunt utile, dar nu reprezintă singurul criteriu pentru tratament.
În cazul unor rezultate neclare, medicul poate compara examinările anterioare sau poate solicita consult reumatologic ori ortopedic.
6. Cum influențează diagnosticul alegerea tratamentului pentru gonartroză?
După confirmarea diagnosticului, tratamentul urmărește reducerea durerii și păstrarea mobilității. În majoritatea cazurilor, primele măsuri sunt exercițiile adaptate și educația privind protejarea articulației.
Kinetoterapia poate include exerciții pentru întărirea mușchilor coapsei și șoldului, mers, ciclism sau activități în apă. Dacă există exces ponderal, scăderea în greutate poate reduce solicitarea genunchiului și poate ameliora simptomele.
Pentru durere, medicul poate recomanda antiinflamatoare nesteroidiene locale, precum gelul cu diclofenac. Antiinflamatoarele orale, inclusiv ibuprofenul și naproxenul, necesită atenție la riscurile digestive, renale și cardiovasculare.
În anumite situații se pot utiliza infiltrații intraarticulare cu corticosteroizi, pentru ameliorarea pe termen scurt a durerii. Alegerea tratamentului nu depinde numai de constatările RMN.
Dacă artroza genunchiului provoacă limitări importante, iar tratamentul nechirurgical nu oferă rezultate suficiente, poate fi luată în considerare protezarea genunchiului. Decizia ține de simptome, funcționalitate, preferințele pacientului și evaluarea ortopedică.
7. Concluzie
Diagnosticul de gonartroză se bazează în primul rând pe simptome și examenul clinic. Radiografia, ecografia, CT-ul și analizele de laborator sunt folosite selectiv, în funcție de situație.
RMN-ul este valoros atunci când trebuie clarificate leziuni ale cartilajului, meniscului, ligamentelor sau osului subcondral, dar nu este obligatoriu în osteoartrita genunchiului cu manifestări tipice.
O investigație bine aleasă ajută la evitarea procedurilor inutile și la stabilirea unui tratament potrivit nevoilor pacientului.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
PMC - Clinical expert statement on osteoarthritis: diagnosis and therapeutic choices
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC12138995/
Studiul „Clinical expert statement on osteoarthritis: diagnosis and therapeutic choices”, apărut în Reumatologia. 2025 Apr 1;63(2):104–115. doi: 10.5114/reum/199980, autori: Piotr Leszczyński et al.
PMC - Imaging-based measures of synovitis in knee osteoarthritis: A scoping review and narrative synthesis
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC11999625/
Studiul „Imaging-based measures of synovitis in knee osteoarthritis: A scoping review and narrative synthesis”, apărut în Osteoarthr Cartil Open. 2025 Mar 24;7(2):100602. doi: 10.1016/j.ocarto.2025.100602, autori: Robert S Dima et al.
PMC - Knee Osteoarthritis-Current Diagnosis and Treatment Options-A Narrative Review
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC11447502/
Studiul „Knee Osteoarthritis-Current Diagnosis and Treatment Options-A Narrative Review”, apărut în Curr Health Sci J. 2024 Jun 30;50(2):163–169. doi: 10.12865/CHSJ.50.02.01, autori: GEORGE-OVIDIU CIOROIANU et al.
Te-ar mai putea interesa și...
