Mit și adevăr despre cancerul de prostată
Rezumat: Cancerul de prostată este una dintre cele mai frecvente forme ale afecțiunii la bărbați, însă în jurul bolii circulă numeroase informații greșite. Un PSA crescut nu înseamnă automat cancer, lipsa simptomelor nu exclude boala, iar diagnosticul nu presupune întotdeauna tratament imediat.
Când este descoperit într-un stadiu localizat, are, în general, un prognostic foarte bun și poate fi vindecat.
1. De ce apare cancerul de prostată și care sunt factorii de risc?
2. Mituri frecvente despre cancerul de prostată
a. Apare doar la bărbații foarte în vârstă - fals
b. Un PSA (antigen specific prostatic) crescut înseamnă întotdeauna cancer - fals
c. Dacă nu ai simptome, nu poți avea cancer - fals
d. Evoluează întotdeauna rapid - fals
e. Tratamentul cancerului de prostată provoacă întotdeauna impotență - fals
3. Adevăruri despre cancerul de prostată
a. Poate evolua mult timp fără simptome
b. PSA nu confirmă singur un cancer
c. Unele forme de cancer de prostată cresc lent și necesită doar monitorizare atentă
d. Depistarea precoce crește șansele de tratament eficient
e. Se poate vindeca
4. Cancerul de prostată poate fi prevenit?
5. Concluzie
1. De ce apare cancerul de prostată și care sunt factorii de risc?
Cancerul de prostată apare atunci când celulele prostatei acumulează modificări ale ADN-ului care le determină să crească și să se dividă necontrolat. Nu se cunoaște însă o singură cauză care să explice de ce un anumit bărbat dezvoltă boala, iar altul nu.
Cel mai important factor de risc este vârsta. Este rar înainte de 40 de ani, iar probabilitatea de apariție crește considerabil odată cu înaintarea în vârstă, mai ales după 50 de ani.
Istoricul familial contează, de asemenea. Bărbații care au un tată sau un frate diagnosticat cu cancerul de prostată prezintă un risc mai mare, iar riscul crește dacă există mai multe rude afectate sau dacă boala a apărut la vârste relativ tinere.
Există și o componentă genetică. Unele variante moștenite ale unor gene precum BRCA1 și, mai ales, BRCA2 sunt asociate cu un risc crescut. Sindromul Lynch este, de asemenea, legat de o probabilitate mai mare de cancer de prostată.
Orginea este un alt factor relevant. Datele internaționale arată că bărbații de origine africană, în special cei cu ascendență vest-africană, prezintă un risc mai mare de apariție a bolii și, în unele situații, de forme mai agresive.
Greutatea corporală, alimentația, fumatul și diferiți factori de mediu au fost intens studiați. Dovezile sunt însă mai puțin clare decât pentru vârstă, istoricul familial și genetica individuală.
2. Mituri frecvente despre cancerul de prostată
a. Apare doar la bărbații foarte în vârstă - fals
Vârsta înaintată crește semnificativ riscul, dar nu vorbim exclusiv de o boală a bărbaților de peste 70 sau 80 de ani.
Boala poate apărea și între 50 și 60 de ani, iar un procent mai mic dintre cazuri este diagnosticat chiar înainte de această vârstă. Formele apărute mai devreme pot avea uneori o componentă genetică mai importantă.
b. Un PSA (antigen specific prostatic) crescut înseamnă întotdeauna cancer - fals
PSA este prescurtarea pentru antigen specific prostatic, o proteină produsă de celulele prostatei. O cantitate mică de PSA se găsește în mod normal în sânge.
Un PSA crescut poate apărea în cancerul de prostată, dar și în afecțiuni benigne, în special hiperplazia benignă de prostată și prostatita. Infecțiile, anumite proceduri medicale, ejacularea recentă și chiar activități precum ciclismul pot modifica temporar valoarea.
În plus, nu există o valoare unică a PSA care să separe perfect persoanele cu cancer de cele fără. Riscul crește în general odată cu valoarea PSA, dar rezultatul trebuie interpretat împreună cu vârsta și celelalte date medicale.
Dacă PSA este crescut, medicul poate recomanda repetarea analizei, examen clinic, investigații imagistice precum RMN-ul și, atunci când este indicat, biopsie de prostată.
c. Dacă nu ai simptome, nu poți avea cancer - fals
Cancerul de prostată în stadii incipiente nu provoacă adesea simptome. Tocmai de aceea, un bărbat se poate simți perfect sănătos în momentul în care boala este descoperită.
Simptome precum urinările frecvente, dificultatea de a începe urinarea, jetul urinar slab sau senzația că vezica nu s-a golit complet sunt frecvente și în afecțiuni precum hiperplazia benignă de prostată.
În formele avansate pot apărea sânge în urină sau spermă, dureri osoase, scădere neintenționată în greutate ori alte manifestări. Niciunul dintre aceste simptome nu este însă specific exclusiv cancerului.
d. Evoluează întotdeauna rapid - fals
Cancerul de prostată nu este o singură boală cu o evoluție identică pentru toți pacienții. Unele tumori sunt agresive, cresc repede și se pot răspândi, în timp ce altele evoluează lent timp de mulți ani.
Această particularitate explică de ce tratamentul nu este automat același pentru fiecare pacient. Medicii evaluează stadiul bolii, aspectul celulelor tumorale, PSA, rezultatele imagistice, vârsta și starea generală de sănătate.
Studiul ProtecT, publicat în 2023 și cu o perioadă mediană de urmărire de 15 ani, a arătat că mortalitatea prin cancer de prostată localizat a fost redusă indiferent dacă pacienții au fost inițial monitorizați, operați sau tratați prin radioterapie.
Totuși, metastazele și progresia bolii au fost mai frecvente în grupul monitorizat decât în grupurile tratate prin intervenție chirurgicală sau radioterapie. Prin urmare, monitorizarea nu înseamnă ignorarea bolii.
e. Tratamentul cancerului de prostată provoacă întotdeauna impotență - fals
Disfuncția erectilă este într-adevăr una dintre posibilele consecințe ale tratamentului pentru cancerul de prostată, în special după prostatectomie radicală și radioterapie. Dar nu apare obligatoriu la fiecare pacient.
Riscul depinde de vârstă, funcția sexuală existentă înainte de tratament, tipul terapiei, caracteristicile tumorii și posibilitatea păstrării nervilor implicați în erecție în timpul intervenției chirurgicale.
Funcția erectilă se poate ameliora în timp la unii pacienți. Există și opțiuni terapeutice pentru disfuncția erectilă apărută după tratament.
În plus, pacienții cu forme de boală potrivite pentru supraveghere activă nu sunt supuși imediat intervenției chirurgicale sau radioterapiei și, prin urmare, evită temporar efectele adverse asociate acestor tratamente.
3. Adevăruri despre cancerul de prostată
a. Poate evolua mult timp fără simptome
Da. În fazele timpurii, cancerul de prostată poate exista fără să determine semne vizibile. Un pacient poate avea boala și totuși să nu aibă probleme la urinare, dureri sau alte manifestări.
Din acest motiv, apariția simptomelor nu trebuie considerată momentul de la care începe boala. Unele cazuri sunt identificate prin investigații efectuate înainte ca pacientul să observe ceva neobișnuit.
Totodată, faptul că un bărbat are simptome urinare nu înseamnă automat că are cancer. Acestea sunt frecvent determinate de afecțiuni benigne ale prostatei.
b. PSA nu confirmă singur un cancer
Este unul dintre cele mai importante adevăruri despre PSA. Un antigen specific prostatic crescut semnalează că prostata trebuie evaluată mai atent, dar nu reprezintă în sine diagnosticul.
PSA poate crește din numeroase motive și poate varia inclusiv de la o analiză la alta. În anumite situații, medicul recomandă repetarea testului după câteva săptămâni înainte de a decide investigațiile următoare.
Un RMN al prostatei poate ajuta la identificarea zonelor suspecte, iar atunci când există suficiente motive pentru suspiciunea de cancer se poate recomanda biopsia. Examinarea microscopică a țesutului prelevat permite stabilirea diagnosticului.
c. Unele forme de cancer de prostată cresc lent și necesită doar monitorizare atentă
Supravegherea activă este o strategie medicală recunoscută pentru anumite cancere de prostată cu risc scăzut și, în cazuri selectate, pentru unele tumori cu risc intermediar favorabil.
Pacientul nu este „lăsat fără tratament”. Sunt efectuate periodic evaluări precum determinări ale PSA, examinări medicale, RMN și, atunci când este necesar, biopsii repetate.
Scopul este evitarea sau amânarea intervențiilor care pot produce efecte adverse fără a compromite siguranța oncologică. Dacă apar semne că tumora progresează sau devine mai agresivă, se recomandă tratament activ.
d. Depistarea precoce crește șansele de tratament eficient
În general, un cancer limitat la prostată oferă mai multe posibilități de tratament cu intenție curativă decât unul care s-a răspândit la organe îndepărtate.
Datele americane actuale arată o supraviețuire relativă la cinci ani de peste 99% pentru cel localizat și regional, comparativ cu aproximativ 38% pentru boala metastatică la distanță.
Aceasta nu înseamnă însă că orice bărbat trebuie să efectueze automat și periodic testarea PSA. Screeningul poate identifica și tumori care nu ar fi devenit niciodată periculoase, ducând la investigații și tratamente inutile.
Decizia privind testarea PSA trebuie individualizată și discutată cu medicul, ținând cont de vârstă, istoricul familial și ceilalți factori de risc.
e. Se poate vindeca
Cancerul de prostată se poate vindeca, în special atunci când este localizat și poate fi tratat cu intenție curativă. Intervenția chirurgicală și radioterapia sunt printre principalele opțiuni pentru anumite forme localizate.
Termenul „vindecare” trebuie însă folosit cu atenție. Prognosticul depinde de stadiul bolii, gradul tumoral, valoarea PSA, caracteristicile biologice ale tumorii și răspunsul la tratament.
În boala metastatică, obiectivul este de regulă controlulbolii pentru o perioadă cât mai lungă, reducerea simptomelor și prelungirea vieții. Tratamentele moderne pot controla boala chiar și atunci când vindecarea completă nu mai este posibilă.
4. Cancerul de prostată poate fi prevenit?
Nu există în prezent o metodă prin care cancerul de prostată să poată fi prevenit cu certitudine. O parte dintre cei mai importanți factori de risc, precum vârsta, predispoziția genetică și istoricul familial, nu pot fi modificați.
Au fost analizate numeroase strategii alimentare și suplimente, însă dovezile nu permit recomandarea unui anumit aliment sau supliment pentru prevenirea sigură a bolii.
De exemplu, rezultatele cercetărilor privind roșiile și licopenul, seleniul, vitamina E, soia și diferite tipuri de alimentație nu justifică utilizarea unui supliment pentru prevenirea cancerului de prostată.
Un stil de viață sănătos rămâne recomandat pentru sănătatea generală: greutate corporală adecvată, activitate fizică regulată, alimentație echilibrată, evitarea fumatului și limitarea consumului excesiv de alcool.
5. Concluzie
Cancerul de prostată este o boală foarte diferită de la un pacient la altul. Nu apare exclusiv la vârstnici, un PSA crescut nu reprezintă automat boala, iar lipsa simptomelor nu exclude prezența bolii.
În același timp, diagnosticul nu înseamnă întotdeauna necesitatea tratamentului imediat. Formele cu risc redus pot fi urmărite prin supraveghere activă, în timp ce cancerele agresive necesită tratament adaptat stadiului și caracteristicilor tumorii.
Antigenul specific prostatic rămâne un instrument util, dar trebuie interpretat în context. Pentru cancerul localizat, prognosticul este în general foarte bun, iar vindecarea este posibilă în numeroase cazuri.
Întrebări și răspunsuri
Întrebare: Cât poți să trăiești cu cancer de prostată?
Răspuns: Nu există un număr valabil pentru toți pacienții. Supraviețuirea depinde mai ales de stadiul și agresivitatea bolii. Pentru cel localizat sau regional, supraviețuirea relativă la cinci ani este de peste 99%.
Întrebare: Cineva s-a vindecat de cancerul de prostată?
Răspuns: Da. Numeroși pacienți sunt tratați cu intenție curativă și pot rămâne fără semne de boală după tratament. Prognosticul este însă individual și depinde de caracteristicile cancerului.
Întrebare: Ce valoare a PSA înseamnă cancer?
Răspuns: Nu există o valoare a PSA care să confirme singură boala. Cu cât PSA este mai mare, cu atât suspiciunea poate crește, însă diagnosticul necesită evaluări suplimentare.
Întrebare: Antigenul specific prostatic poate fi crescut fără cancer?
Răspuns: Da. PSA poate crește în hiperplazia benignă de prostată, prostatită, infecții și după anumite proceduri sau activități care influențează temporar prostata.
Întrebare: Cancerul de prostată trebuie întotdeauna operat?
Răspuns: Nu. Tratamentul depinde de risc și stadiu. Unele forme pot fi urmărite prin supraveghere activă, iar pentru altele se pot utiliza chirurgia, radioterapia, terapia hormonală sau alte tratamente.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
National Cancer Institute - Prostate-Specific Antigen (PSA) Test
https://www.cancer.gov/types/prostate/psa-fact-sheet
Pub Med - Erectile function preservation after radiotherapy using a dose-optimization approach on sexual structures for localized prostate cancer
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/38599939/
Studiul „Erectile function preservation after radiotherapy using a dose-optimization approach on sexual structures for localized prostate cancer”, apărut în Cancer Radiother. 2024 Apr;28(2):182-187. doi: 10.1016/j.canrad.2023.08.010. Epub 2024 Apr 9, autori: A Chardon et al.
Pub Med - Fifteen-Year Outcomes after Monitoring, Surgery, or Radiotherapy for Prostate Cancer
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/36912538/
Studiul „Fifteen-Year Outcomes after Monitoring, Surgery, or Radiotherapy for Prostate Cancer”, apărut N Engl J Med. 2023 Apr 27;388(17):1547-1558. doi: 10.1056/NEJMoa2214122. Epub 2023 Mar 11, autori: Freddie C Hamdy et al.
Te-ar mai putea interesa și...
