Terapia cu leptină, utilă pentru ficatul gras

Potrivit unui studiu realizat la o universitate americană, terapia cu leptină poate reduce grăsimea în ficat la pacienții cu boala ficatului gras.

În 2002, medicul endocrinolog american Elif Oral a publicat o lucrare în care afirma că pacienților cu lipodistrofie severă le lipsește leptina, un hormon care ajută la reducerea poftei de mâncare și la controlul creșterii în greutate. De asemenea, când leptina a fost administrată ca supliment, anomaliile metabolice grave ale participanților la studiu, cum ar fi boala ficatului gras non-alcoolic s-au îmbunătățit substanțial.

Endocrinologul și-a propus să studieze în continuare rolul leptinei, de data aceasta în forme mai frecvente ale steatozei hepatice non-alcoolice. Aproape două decenii mai târziu, echipa sa de cercetare a constatat că, fie din cauza unui deficit de leptină, fie a prezenței lipodistrofiei parțiale, pacienții cu ficat gras și niveluri relativ scăzute de leptină pot mobiliza grăsimea suplimentară din ficat și o pot scoate din acest organ prin intermediul unei terapii cu leptină.

Terapia cu leptină reduce grăsimea din ficat

Potrivit oamenilor de știință, lipodistrofia parțială familială însoțește adesea boala ficatului gras non-alcoolic. Este o afecțiune genetică rară, în care pacienții au o lipsă de grăsime la nivelul extremităților, dar rămân grase în partea superioară a corpului. Cercetătorii au vrut să testeze efectul leptinei atât la pacienții cu această afecțiune rară, cât și la cei care aveau doar boala ficatului gras pentru a vedea dacă ar exista o diferență în rezultatele terapeutice.

NEWSLETTER DEDICAT DOC

Această lucrare, prima de acest gen la care au participat subiecți umani și care compilează cercetări din trei studii diferite, a arătat că leptina este un semnal important în reglarea depunerii de grăsime în ficat și în inversarea depunerii de grăsime în cazul bolii ficatului gras non-alcoolic.

Autorii au efectuat două studii deschise care au analizat nouă pacienți de sex masculin cu boala ficatului gras și cu niveluri relativ scăzute de leptină (mai puțin de 9 ng / ml) și 23 de pacienți cu lipodistrofie parțială și boala ficatului gras. Ambele grupuri au primit terapie cu leptină sub formă de metreleptină timp de un an.

Nu toate cazurile de boală a ficatului gras non-alcoolic sunt la fel, spun cercetătorii, iar nivelurile ridicate de leptină, observate în obezitate, pot de fapt să cauzeze boala ficatului gras, de aceea participanții la studiu au fost căutați în așa fel încât să aibă niveluri scazute.

După efectuarea unor biopsii hepatice s-a constatat că ambele grupuri au redus grăsimea din ficat și și-au scăzut scorurile bolii ficatului gras după 12 luni de terapie cu leptină. Pacienții au avut, de asemenea, sensibilitate la insulină și greutate corporală îmbunătățite.
Constatările se aplică numai leptinei, însă dr. Elif Oral consideră că alte molecule sau tratamente care activează leptina în organism s-ar putea afla în centrul studiilor viitoare, în încercarea de a lărgi fereastra terapeutică pentru acești pacienți.

Dacă pacientul a ajuns obez, tratamentul cu leptină nu-l ajută foarte mult, însă un pacient supraponderal, care are doar câteva kilograme în plus față de greutatea normală, poate avea beneficii de pe urma tratamentului cu leptină. De aceea, echipa de cercetare intenționează să studieze leptina ca opțiune preventivă de control al greutății la cei cu risc de a trece pragul spre obezitate și de a dezvolta mai multe grăsimi în ficat.

Autorul principal conluzionează că, având în vedere că nu există tratamente aprobate pentru boala ficatului gras non-alcoolic, obținerea unui astfel de tratament care poate ajuta cel puțin o fracțiune dintre acești pacienți ar putea fi un pas important în gestionarea afecțiunii.

Cum se tratează boala ficatului gras non-alcoolic?

Pacienții cu boala ficatului gras fără alte probleme medicale nu au nevoie de niciun tratament special; modificarea stilului de viață este metoda prin care se poate controla sau inversa acumularea de grăsime din ficat. Aceste schimbări în stilul de viață pot include pierderea în greutate, scăderea nivelului colesterolului și al trigliceridelor, gestionarea diabetului și evitarea alcoolului.

În general, alimentele care luptă împotriva deteriorării celulelor, care facilitează utilizarea insulinei de către organism sau scăderea inflamației pot ajuta la inversarea ficatului gras. Deoarece fiecare persoană este diferită, e necesară o colaborare cu medicul curant pentru a crea un plan alimentar potrivit.

De exemplu, deși nu a fost creată pentru persoanele cu boala ficatului gras, dieta mediteraneeană este foarte potrivită, deoarece combină tipurile de alimente care ajută la reducerea grăsimilor din ficat și anume antioxidanți, carbohidrați complecși și grăsimi sănătoase.

Dieta mediteraneeană se bazează pe consumul mare de legume și fructe, pe consumul moderat de cereale integrale, leguminoase, diverse nuci și semințe, ulei de măsline, avocado, pește și fructe de mare, acestea din urmă fiind surse bune de acizi grași Omega 3 (dacă nu mănânci pește, poți lua suplimente certificate cu ulei de pește de mare adâncime). Dieta permite și cantități mici de lactate slabe (de exemplu, un iaurt grecesc de 150 ml pe zi sau 30 g brânză pe zi) și de carne slabă de pui și curcan (fără piele), precum și un pahar mic cu vin roșu.

Pentru boala ficatului gras nu este autorizat în prezent niciun medicament care să inverseze acumularea de grăsime din ficat. În unele cazuri, afectarea ficatului se oprește singură sau chiar se inversează, în alte cazuri, boala continuă să progreseze. Persoanele cu boala ficatului gras non-alcoolic trebuie să țină sub control orice afecțiuni care pot contribui la boli hepatice.

Tratamentele și modificările stilului de viață pot include, pe lângă pierderea în greutate, medicamente pentru reducerea colesterolului sau a trigliceridelor, medicamente pentru scăderea tensiunii arteriale, medicamente pentru controlul diabetului, evitarea alcoolului și consulturi medicale efectuate de un medic hepatolog.

Se fac în continuare studii care analizează posibile tratamente pentru boala ficatului gras, cum ar fi antioxidanții precum vitamina E. Oamenii de știință studiază, de asemenea, câteva medicamente noi pentru diabet care ar putea fi utile în boala ficatului gras, chiar dacă pacientul nu are diabet. 

Principala complicație a bolii ficatului gras este progresia acesteia spre ciroză, adică cicatrizare permanentă și întărire a ficatului. Daca ciroza este lăsată netratată, ficatul nu va mai funcționa, ajungându-se la insuficiența hepatică, adică ultimul stadiu al bolii hepatice.

 

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
Med - Metreleptin therapy for nonalcoholic steatohepatitis: Open-label therapy interventions in two different clinical settings
https://www.cell.com/med/fulltext/S2666-6340(21)00150-1
1. Studiul „Metreleptin therapy for nonalcoholic steatohepatitis: Open-label therapy interventions in two different clinical settings”, apărut în Med (2021). DOI: 10.1016/j.medj.2021.04.001, autori: Baris Akinci et al.
Johns Hopkins Medicine - Nonalcoholic Fatty Liver Disease
https://www.hopkinsmedicine.org/health/conditions-and-diseases/nonalcoholic-fatty-liver-disease


Te-ar mai putea interesa și...


 

 

 

DE SEZON
Pentru a comenta este nevoie de
Comentarii 0