Ecografia in diagnosticul ficatului gras

Steatoza hepatică cunoscută și sub numele de „ficat gras” este afecțiunea care apare în urma acumulării unor depozite de grăsime la nivelul ficatului. Boala ficatului gras poate fi controlată prin dietă și stil de viață, atâta vreme cât este diagnosticată la timp. Nediagnosticată și netratată, aceasta poate evolua chiar în ciroză.

Dacă ai fost diagnosticat cu ficat gras, acest lucru înseamnă că ai acumulare excesivă de grăsime în celulele ficatului. Steatoza hepatică poate să fie non-alcoolică - apare la persoanele care nu consumă alcool sau oricum, nu în exces, și este este adesea asociată cu obezitatea, diabetul de tip 2, hipercolesterolemia și alte tulburări metabolice - sau alcoolică, provocată de consumul excesiv de alcool, pentru că alcoolul afectează metabolismul grăsimilor în ficat, ducând la acumularea acestora. Diagnosticul de ficat gras se pune printr-o combinație de evaluare clinică, teste de laborator și metode imagistice.

Recomandările Experților DOC

Cum se stabilește diagnosticul de ficat gras?

Iată pașii obișnuiți folosiți în diagnosticarea acestei afecțiuni:

Evaluarea clinică și examinarea

Medicul va discuta cu pacientul despre istoricul medical, inclusiv consumul de alcool, dietă, exerciții fizice și prezența altor afecțiuni medicale cum ar fi diabetul și obezitatea. Medicul va verifica dacă ficatul este mărit și va căuta semne de boală hepatică, cum ar fi icterul (îngălbenirea pielii și a ochilor).

Analize de sânge

Pentru a stabili diagnosticul de steatoză hepatică se recomandă și teste pentru enzime hepatice (ALT, AST) - nivelurile crescute ale acestor enzime pot indica inflamația ficatului -, teste pentru funcția hepatică (albumină, bilirubină și altele pentru a evalua capacitatea ficatului de a funcționa corect), lipide și glucoză în sânge, pentru a verifica nivelurile de colesterol, trigliceride și glicemia, care sunt adesea asociate cu ficat gras.

Ecografia

Ecografia abdominală poate să fie recomandată de către medic pentru a avea o imagine a organelor de la nivelul abdomenului. Ficatul și vezicula biliară (fierea) se vizualizează foarte bine prin această analiză și, tocmai din acest motiv, medicul o poate recomanda și pentru evaluarea ficatului gras.

Ecografia abdominală folosește ultrasunete pentru a vizualiza ficatul și în concluzie, investigația nu este dureroasă și nici neplăcută. Medicul va aplica un gel transparent la nivelul abdomenului pentu a elimina aerul dintre sonda de examinare și piele. Deoarece folosește ultrasunete (pe principiul sonarului) această investigație este complet inofensivă (nu iradiază) și se poate repeta ori de câte ori e necesar. Ecografia abdominală nu prezintă niciun risc. Spre deosebire de radiografii sau CT (computer tomograf), așadar, ecografia nu folosește radiații.

Această procedură arată dimensiunile ficatului (când e vorba de ficat gras, acest organ este de obicei crescut în dimensiuni), poate identifica apariția depozitelor de grăsime din ficat și poate și arăta inclusiv dacă ficatul gras a progresat spre ciroză.

Prin ecografie se poate verifica și dacă există lichid în cantitate crescută în abdomen (ascită), atunci când steatoza hepatică se agravează. Prin intermediul ecografiei medicul poate observa și circulația prin vasele de sânge din ficatul gras.

Ecografia folosită în boala ficatului gras are totuși limitele ei. De pildă, ultrasunetele nu pot detecta depozitele de grăsime care se întind pe o suprafață mică a ficatului. Astfel, medicul îi poate recomanda pacientului și efectuarea unui biopsii hepatice (recoltarea unei bucăți microscopice din ficat prin intermediul unui ac) pentru un diagnostic mai precis.

În ceea ce privește pregătirea pentru ecografia abdominală, medicul va face recomandările necesare. Atunci când se realizează ecografia abdominală pentru a observa ficatul, medicul poate recomanda consumul unei mese fără grăsimi în seara de dinainte de executarea ecografiei, urmat apoi de post. După realizarea ecografiei abdominale, un specialist va interpreta imaginile obținute. E important ca recomandările medicului cu privire la testele și analizele făcute pentru diagnosticarea corectă a afecțiunilor hepatice să fie respectate.

Testul FibroScan

Acesta folosește aceleași principii ca și ecografia, fiind folosit pentru a stabili cât de elastic sau de rigid este ficatul gras (cu cât elasticitatea ficatului scade, cu atât este mai probabilă evoluția spre ciroză).

Pacientul stă întins pe spate, cu brațul drept ridicat deasupra capului, iar medicul aplică un gel pe pielea din zona ficatului pentru a asigura un contact bun între piele și transductor. Dispozitivul FibroScan, care seamănă cu o sondă de ecografie, este plasat pe pielea din zona ficatului. Dispozitivul emite unde elastice în ficat și măsoară viteza cu care aceste unde se propagă prin țesutul hepatic.

Viteza de propagare a undelor elastice este proporțională cu rigiditatea ficatului. Un ficat mai rigid indică o prezență mai mare a fibrozei. FibroScan măsoară, de asemenea, coeficientul de atenuare controlată, care oferă informații despre cantitatea de grăsime acumulată în ficat.

Procedura durează doar câteva minute și este, în general, nedureroasă. Poate fi repetată la intervale regulate pentru a monitoriza progresia bolii sau răspunsul la tratament. Rezultatele sunt disponibile imediat după test, fără a necesita timp de așteptare pentru analiza în laborator. Deși este un instrument valoros, testul FibroScan nu este la fel de precis ca biopsia hepatică în toate cazurile, mai ales în stadiile incipiente ale fibrozei.

Boala ficatului gras poate fi inițial confundată cu altă boală?

Diagnosticul corect pentru ficat gras necesită o abordare atentă și detaliată pentru a exclude alte afecțiuni care pot prezenta simptome similare sau modificări în teste de laborator. Boala ficatului gras poate fi confundată cu alte afecțiuni hepatice sau condiții medicale care au simptome similare sau care provoacă modificări similare în analizele de sânge și imagistica medicală.

Hepatita B și hepatita C sunt infecții virale cronice ale ficatului care pot provoca inflamație și leziuni hepatice. Se pot exclude prin teste serologice pentru markeri virali specifici (antigene și anticorpi pentru hepatita B și C). Hepatita autoimună, o afecțiune în care sistemul imunitar atacă celulele hepatice, cauzând inflamație, poate fi diferențiată prin teste serologice pentru autoanticorpi specifici și niveluri crescute de imunoglobuline.

Boala Wilson este o afecțiune genetică rară în care cuprul se acumulează în organe, inclusiv ficatul, diferențierea făcându-se prin nivelurile scăzute de ceruloplasmină și cupru seric, împreună cu cuprul crescut în urină. Boala celiacă este o afecțiune autoimună declanșată de ingestia de gluten care poate provoca inflamație hepatică și care se diferențiază prin teste serologice pentru anticorpi specifici (anticorpi anti-transglutaminază tisulară și anti-endomisium) și biopsie intestinală.

Cum știi că ai steatoză hepatică, poți să-ți dai seama?

Boala ficatului gras este adesea asimptomatică, în special în stadiile incipiente. Mulți oameni nu își dau seama că au ficat gras decât atunci când afecțiunea este descoperită accidental prin analize de sânge sau imagistică pentru alte motive medicale. Totuși, există câteva semne și simptome care pot sugera prezența ficatului gras:

Senzația de oboseală persistentă și lipsa de energie sunt simptome frecvente.
Poate exista o senzație de disconfort sau durere în partea dreaptă sus a abdomenului, unde se află ficatul.
În unele cazuri, pierderea neintenționată în greutate poate fi un semn.
Poate fi prezentă o senzație generală de slăbiciune și stare de rău.
Când boala progresează, pot exista semne mai severe precum icter (îngălbenirea pielii și a ochilor din cauza acumulării de bilirubină), edem (umflarea picioarelor și gleznelor din cauza retenției de lichide), ascită (acumularea de lichid în abdomen), confuzie și dificultăți de concentrare (pot indica encefalopatie hepatică în stadiile avansate ale bolii).

Anumiți factori de risc pot crește probabilitatea de a dezvolta ficat gras. Dacă ai unul sau mai mulți dintre acești factori, ar trebui să fii mai vigilent: obezitate, mai ales grăsimea abdominală, diabet de tip 2 sau alte tulburări metabolice, hiperlipidemie, adică niveluri ridicate de colesterol și trigliceride, sindrom metabolic (un grup de condiții care includ hipertensiunea, niveluri ridicate de zahăr în sânge, excesul de grăsime corporală în jurul taliei și niveluri anormale de colesterol sau trigliceride), consumi alcool excesiv (deși chiar și consumul moderat pe termen lung poate fi un risc), ai o alimentație nesănătoasă (consumi des alimente bogate în grăsimi saturate și zaharuri).

Cum poți preveni boala ficatului gras?

Fii conștient că alimentația potrivită îți scade riscul de boli, inclusiv de steatoză hepatică: pune accentul legume, cereale integrale, proteine slabe și grăsimi sănătoase și evită alimentele bogate în grăsimi saturate, zaharuri și carbohidrați rafinați (pâine albă, paste albe etc.).
Ai grijă la dimensiunile porțiilor pentru a preveni supra-alimentarea. Dacă ești supraponderal sau obez, pierderea treptată în greutate îți poate reduce grăsimea hepatică și riscul de complicații. O pierdere în greutate de 5-10% poate avea un impact semnificativ asupra sănătății ficatului.
Fii activ: mersul pe jos, alergarea, ciclismul sau înotul ajută la arderea caloriilor și reducerea grăsimii corporale. Exercițiile de rezistență, cum ar fi ridicarea de greutăți, contribuie la creșterea masei musculare și la îmbunătățirea metabolismului.
Nu exagera cu alcoolul. Consumul excesiv de alcool este un factor major de risc pentru boala ficatului gras alcoolic și chiar și consumul moderat, dar pe termen lung, poate afecta sănătatea acestui organ.
Dacă ai diabet, menținerea nivelurilor de zahăr din sânge în limite normale este esențială pentru prevenirea acumulării de grăsime în ficat.
Discută cu medicul despre orice medicamente sau suplimente pe care le iei pentru a te asigura că nu sunt dăunătoare pentru ficat.

NEWSLETTER DEDICAT DOC

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
MedlinePlus - Fatty Liver Disease
https://medlineplus.gov/fattyliverdisease.html
NIDDK - Diagnosis of NAFLD & NASH
https://www.niddk.nih.gov/health-information/liver-disease/nafld-nash/diagnosis

Te-ar mai putea interesa și...

TE-AR MAI PUTEA INTERESA SI