Fren lingual scurt (anchiloglosie) la bebelusi: complicatii si tratament

Anchiloglosia sau „limba scurtă” este rezultatul unui fren lingual scurt și îngroșat, care cauzează dificultăți în vorbire, în articularea cuvintelor, din cauza că mișcările limbii sunt limitate. Frenul lingual este cunoscut, popular, și sub denumirea de „ață sub limbă” sau „ața limbii” și poate reprezenta o problemă în timpul alăptării, dacă este prea scurt. Află din acest articol mai multe despre anchiloglosie, tratamentul și complicațiile acestei afecțiuni. 

Termenul de anchiloglosie este folosit pentru situații clinice foarte diferite, când limba este lipită de peretele bucal, dar și dacă frenul lingual este doar scurt și îngroșat, cu o ușoară deteriorare a mobilității limbii.

RECOMANDĂRILE EXPERȚILOR DOC

Unii bebeluși au fren lingual scurt    

Sugarii care au anchiloglosie sau fren lingual anormal de scurt pot avea limitări în ceea ce privește mobilitatea limbii și unele sechele, cum ar fi dificultăți în timpul hrănirii la sân.

Anchiloglosia este o afecțiune congenitală, așadar, caracterizată de un fren lingual extrem de scurt, îngroșat ori comprimat, iar din această cauză, mobilitatea limbii este afectată. Anchiloglosia poate fi asociată și cu alte anomalii craniofaciale, spun oamenii de știință, însă este de cele mai multe ori o anomalie izolată, care poate fi tratată cu succes.

Această problemă poate reduce mobilitatea limbii și a fost asociată cu limitări funcționale în ceea ce privește:

  • alăptarea bebelușului (acesta nu se poate hrăni corect), înghițirea și articularea sunetelor;
  • problemele ortodontice, inclusiv malocluzia dentară, ocluzie (sau mușcătura) deschisă și separarea incisivilor (dinților din față) de jos;
  • problemele mecanice asociate cu curățarea cavității orale;
  • stresul psihologic la copiii mai mari afectați.

Anchiloglosia poate fi anterioară sau posterioară. Cea anterioară se află în partea din față a gurii copilului, aproape de vârful limbii, chiar în spatele dinților și gingiilor inferioare și are un aspect de pânză subțire. Cea posterioară este mai în spate, mai dificil de văzut, unde podeaua gurii se întâlnește cu limba. Anchiloglosia anterioară este mai des întâlnită decât cea posterioară.

Cauze și prevalanță anchiloglosie

Anchiloglosia apare la până la 10% dintre nou-născuți. De regulă, frenul lingual se separă înainte de naștere, permițând limbii să se miște liberă. În cazul în care micuțul are anchiloglosie, acest fren lingual rămâne atașat la planșeul bucal, în partea de jos a limbii - de aici și denumirea populară de „limbă sudată”. Nu se știe cu exactitate de ce se întâmplă acest lucru, deși unele cazuri de anchiloglosie au fost asociate cu anumiți factori genetici.

Factori congenitali

Anchiloglosia poate fi prezentă la naștere și poate fi rezultatul dezvoltării anormale a frenului lingual în timpul vieții fetale. Există unele dovezi care sugerează că anchiloglosia poate avea o componentă genetică, fiind asociată cu anumite tulburări genetice.

Dezvoltarea anormală a frenului lingual

În anumite cazuri, frenul lingual poate să nu se dezvolte în mod corespunzător, devenind prea scurt sau prea strâmt. Motivele exacte ale acestei dezvoltări anormale nu sunt pe deplin înțelese, dar pot implica perturbări în dezvoltarea fetală.

Simptome în anchiloglosie 

Semnele și simptomele anchiloglosiei sau limbii scurte a bebelușului pot fi următoarele:

  • dificultatea de a ridica limba până la dinții superiori sau dificultatea de a mișca limba dintr-o parte într-alta;
  • dificultatea de a împinge (scoate) limba dincolo de dinții din față din partea de jos;
  • limbă care pare să fie în formă de inimă, atunci când este scoasă în afară.

La copii, semnele de anchiloglosie includ dificultăți de vorbire, dificultate la a linge înghețata, dificultate la a cânta la un instrument de suflat și chiar dificultate la înghițire. La adulți, simptome de fren lingual scurt sunt respirația pe gură, incapacitatea de a vorbi clar, dificultate în timpul unui sărut și durere de maxilar.

Când e cazul să mergi cu bebelușul la medic?

Mergi la medicul pediatru dacă:

  • bebelușul prezintă semnele unei limbi sudate, pare că are limba scurtă, iar aceasta îi cauzează probleme, cum ar fi dificultățile în timpul hrănirii (alăptării);
  • un specialist (logoped) crede că vorbirea copilului este afectată de anchiloglosie;
  • copilul (când deja este mai mare) se plânge de anumite probleme din cauza limbii, care îi afectează modul în care mănâncă, îi afectează vorbirea sau dacă nu reușește să ajungă cu limba în partea din spate a dinților.

Complicații anchiloglosie

Frenul lingual scurt poate afecta dezvoltarea cavității orale a bebelușului, precum și modul în care micuțul mănâncă, vorbește și înghite alimentele. Complicațiile anchiloglosiei pot fi:

Probleme în timpul alăptării la sân

Alăptarea necesită ca bebelușul să își țină limba deasupra gingiei din partea de jos a maxilarului, în timp ce suge. Dacă bebelușul nu își poate mișca limba sau nu o poate ține în poziția corectă, el nu poate obține suficient lapte.

Dificultăți de exprimare a sunetelor

Această problemă cu limba bebelușului îi poate afecta capacitatea acestuia de a scoate anumite sunete.

O igienă orală precară

În cazul unui copil mai mare ori în cazul unui adult, limba sudată poate crea alt gen de probleme: individului îi este dificil să scoată resturile de alimente dintre dinți, iar acest lucru poate contribui la cariile dentare și la inflamarea gingiilor (gingivită) și anumite activități ale cavitații orale sunt afectate, inclusiv linsul buzelor.

Diagnostic anchiloglosie

La sugari, anchiloglosia este adesea diagnosticată de un medic pediatru sau de un consultant în alăptare. La copiii mai mari și la adulți, afecțiunea este diagnosticată în general de medicii stomatologi.

Tratament anchiloglosie

În unele cazuri, anchiloglosia nu este suficient de severă pentru a provoca simptome vizibile, deci chiar dacă bebelușul are această afecțiune, poate să nu aibă probleme cu hrănirea, înghițirea sau scosul sunetelor normale și deci poate să nu aibă nevoie de tratament.

În alte situații, tratamentul pentru anchiloglosie poate fi dificil de ales. Unii medici și unii consultanți în alăptare recomandă corectarea imediată a acestei malformații congenitale, chiar înainte ca nou-născutul să fie externat din spital. Alți medici, însă, preferă o altă abordare: expectativă, pentru a vedea ce se întâmplă când bebelușul mai crește.

În timp, acest fren lingual se poate slăbi, rezolvându-se astfel problema limbii sudate. În alte cazuri, însă, frenul prea scurt și îngroșat persistă, fără să cauzeze probleme. Dacă situația provoacă probleme, tratamentul chirurgical al frenului lingual ar putea fi necesar în cazul sugarilor, copiilor mai mari sau adulților.

Există următoarele opțiuni de tratament:

Terapie de limbaj

Pentru copiii cu anchiloglosie ușoară, terapia de limbaj poate fi prima opțiune de tratament. Un terapeut de limbaj poate oferi exerciții și tehnici specifice pentru a ajuta la dezvoltarea mișcării limbii și la îmbunătățirea funcției vorbirii.

Frenotomia linguală

O procedură chirurgicală simplă, numită frenotomie, poate fi efectuată cu sau fără anestezie, în spital, sau la cabinetul medicului. Acesta examinează ața limbii și apoi folosește o foarfecă sterilă pentru a face o tăietură în frenul lingual, ca acesta să fie liber.

Frenuloplastia

O procedură mai complexă, cunoscută sub numele de frenuloplastie, ar putea fi recomandată în cazul bebelușului, dacă este nevoie de „reparații” suplimentare sau dacă frenul lingual este prea gros pentru a se efectua o frenotomie. Frenuloplastia se face sub anestezie generală, cu instrumente chirurgicale, iar după ce frenul lingual este eliberat, se fac suturi pentru a închide rana.

Este important ca micuțul să fie consultat de un specialist, cum ar fi un medic stomatolog, un chirurg maxilo-facial sau un terapeut de limbaj, pentru a evalua severitatea anchiloglosiei și a determina cea mai bună opțiune de tratament în funcție de cazul său specific.

Alte afecțiuni congenitale bucale

Cele mai comune defecte congenitale la nivelul gurii sunt cheiloschizis (așa numita „buză de iepure”) și palatoschizis („gura de lup”). 

Cheiloschizis

Cheiloschizis sau buza de iepure este o malformație congenitală care implică fisura sau despicarea buzei superioare și care apare în timpul dezvoltării fetale în stadiul timpuriu, când buza superioară nu se închide în mod corespunzător. Cauza exactă a afecțiunii nu este cunoscută, dar se crede că implică o combinație de factori genetici și de mediu. 

Anumiți factori pot crește riscul apariției cheiloschizisului, inclusiv istoricul familial, expunerea la anumite substanțe toxice în timpul sarcinii și deficiențe nutriționale. Tratamentul pentru cheiloschizis implică de obicei intervenții chirurgicale pentru a corecta fisura și a restabili forma și funcționalitatea buzei.

Palatoschizis

Palatoschizis sau gura de lup este o malformație congenitală în care există o despicătură în palatul moale și/sau palatul dur al gurii. Boala apare în timpul dezvoltării embrionare, când țesuturile care formează palatul nu se unesc în mod corespunzător. Cauza exactă a palatoschizisului nu este complet înțeleasăv, dar, la fel ca în cheiloschizis, pare a fi o combinație de factori genetici și de mediu. 

De obicei, tratamentul acestei afecțiuni implică intervenții chirurgicale pentru a corecta fisura și a reconstrui palatul, cu scopul de a restabili funcționalitatea normală a vorbirii și de a preveni complicații ulterioare, cum ar fi dificultățile de hrănire și probleme dentare. Deoarece palatoschizisul implică o gamă largă de simptome și complicații, este important ca pacienții să primească îngrijire medicală adecvată din partea unei echipe multidisciplinare.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
NHS - Tongue-tie 
https://www.nhs.uk/conditions/tongue-tie/
Cedars Sinai - Tongue Tie: What Is It and How Is It Treated?
https://www.cedars-sinai.org/blog/treating-ankyloglossia.html


Te-ar mai putea interesa și...


DE SEZON
Pentru a comenta este nevoie de
Comentarii 0