Epiziotomie: ce înseamnă, recomandări, contraindicații

1. Ce este epiziotomia?
2. Din ce motive se poate efectua o epiziotomie?
a. Recomandare de epiziotomie: suferința fetală
b. Recomandare de epiziotomie: nașterea asistată
c. Recomandare de epiziotomie: distocia umerilor
d. Recomandare de epiziotomie: bebeluș mare (macrosomie)
e. Recomandare de epiziotomie: travaliu prelungit
f. Recomandare de epiziotomie: prevenirea rupturilor severe
3. Recuperarea după o epiziotomie
4. Contraindicații epiziotomie
5. Riscurile și complicațiile pe care le poate avea epiziotomia
6. Recomandări pentru a nu fi nevoie de o epiziotomie

Recomandările Experților DOC

Epiziotomia este o procedură chirurgicală utilizată în timpul nașterii vaginale, care implică realizarea unei incizii controlate în perineu – țesutul dintre vagin și anus – pentru a facilita expulzia bebelușului. Deși epiziotomia a fost o practică frecventă în trecut, utilizarea sa de rutină a fost reconsiderată în ultimii ani datorită studiilor recente care evaluează beneficiile și riscurile. Acest articol explorează ce înseamnă epiziotomia, când este recomandată, contraindicațiile și sfaturile pentru o recuperare optimă.

Ce este epiziotomia?

Epiziotomia este o intervenție chirurgicală minoră realizată în faza de expulzie a travaliului, când capul bebelușului presează asupra perineului. Scopul epiziotomiei este de a lărgi canalul de naștere, reducând riscul rupturilor spontane severe ale perineului, care pot afecta țesuturile profunde sau sfincterul anal. Procedura se efectuează sub anestezie locală sau epidurală, astfel încât pacienta să nu simtă durere în timpul inciziei. După naștere, incizia este suturată cu fire resorbabile, care nu necesită îndepărtare.

Există două tipuri principale de epiziotomie:

Mediană: Incizia este realizată vertical, spre anus. Este mai ușor de reparat, dar există un risc mai mare de extindere către sfincterul anal.
Medio-laterală: Incizia este oblică, la un unghi de 45-60 de grade. Aceasta reduce riscul afectării sfincterului anal, dar vindecarea poate fi mai lentă.

Epiziotomia nu este o procedură obligatorie și trebuie justificată medical, deoarece utilizarea sa de rutină a fost asociată cu mai multe riscuri decât beneficii.

Din ce motive se poate efectua o epiziotomie?

Epiziotomia este indicată în anumite situații specifice, când beneficiile depășesc riscurile. Principalele motive pentru care medicii pot recomanda o epiziotomie includ cele de mai jos.

Recomandare de epiziotomie: suferința fetală

Dacă bebelușul prezintă semne de stres, cum ar fi un ritm cardiac anormal, epiziotomia poate accelera nașterea, reducând riscul de complicații.

Recomandare de epiziotomie: nașterea asistată

Utilizarea forcepsului sau a extractorului cu vid necesită uneori mai mult spațiu, iar epiziotomia facilitează aceste manevre.

Recomandare de epiziotomie: distocia umerilor

Când umerii bebelușului sunt blocați în spatele osului pelvin al mamei, epiziotomia poate oferi spațiul necesar pentru a manevra bebelușul.

Recomandare de epiziotomie: bebeluș mare (macrosomie)

Dacă bebelușul are o greutate peste medie, mai mult de 4 kg, epiziotomia poate preveni rupturile perineale severe.

Recomandare de epiziotomie: travaliu prelungit

În a doua etapă a travaliului, dacă expulzia este întârziată foarte mult, se poate indica epiziotomia pentru a accelera procesul.

Recomandare de epiziotomie: prevenirea rupturilor severe

În cazul în care există riscul unor rupturi perineale de gradul 3 sau 4 (care implică sfincterul anal sau rectul), o epiziotomie poate oferi o incizie controlată, mai ușor de reparat.

Cu toate acestea, epiziotomia nu mai este recomandată ca practică de rutină, deoarece studiile de dată recentă arată că rupturile spontane minore se vindecă adesea mai rapid și cu mai puține complicații decât inciziile chirurgicale.

Recuperarea după o epiziotomie

Recuperarea pacientei după o epiziotomie durează, în general, între 4 și 6 săptămâni, dar poate varia în funcție de tipul inciziei și de starea generală a pacientei, unele femei se vindecă ceva mai repede, altele au nevoie de mai mult timp. Iată câteva recomandări esențiale pentru o vindecare optimă:

Igiena riguroasă: Spală zona perineală cu apă călduță după fiecare utilizare a toaletei și usucă prin tamponare ușoară. Schimbă absorbantele frecvent pentru a menține zona curată și uscată.
Controlul durerii: Analgezicele orale, cum ar fi acetaminofenul sau ibuprofenul, pot fi utilizate conform recomandărilor medicului. O compresă rece aplicată în primele 24-48 de ore de la intervenție reduce inflamația, iar băile de șezut cu apă călduță ajută la ameliorarea disconfortului.
Prevenirea constipației: O dietă bogată în fibre (fructe, legume, cereale integrale) și hidratarea adecvată (măcar 8 pahare cu apă pe zi) previn constipația, care poate pune presiune pe sutură.
Evitarea activității fizice intense: Ridicarea obiectelor grele sau efectuarea unor exerciții fizice solicitante trebuie evitate timp de cel puțin 6 săptămâni de la intervenție.
Monitorizarea semnelor de infecție: Dacă zona devine roșie, inflamată, emană un miros neplăcut sau prezintă scurgeri anormale, trebuie cerut cât mai repede sfatul medicului.
Reluarea activității sexuale: Contactul sexual este recomandat după 6 săptămâni de la epiziotomie, când vindecarea este completă. Utilizarea unui lubrifiant pe bază de apă poate reduce disconfortul cauzat de uscăciunea vaginală care apare postpartum.

Exercițiile Kegel sunt, de asemenea, utile în recuperare, deoarece întăresc musculatura pelvină și îmbunătățesc circulația în zonă.

Contraindicații epiziotomie

Așa cum am precizat deja, epiziotomia nu este potrivită în toate cazurile, iar medicii trebuie să evalueze cu mare atenție situația înainte de a decide realizarea procedurii. Contraindicațiile pentru această procedură includ:

Lipsa unei indicații medicale clare: Dacă nașterea progresează normal și nu există riscuri imediate pentru mamă sau pentru bebeluș, epiziotomia nu este justificată.
Infecții active în zona perineală: Prezența unei infecții crește riscul de complicații postoperatorii, cum ar fi abcesele.
Disfuncții preexistente ale podelei pelvine: Femeile cu prolaps de organe pelvine sau incontinență severă pot avea un risc mai mare de complicații după o epiziotomie.
Traume perineale severe anterioare: Dacă pacienta a avut rupturi grave la nașteri anterioare, epiziotomia poate agrava problemele existente.
Țesut perineal inelastic: În cazuri rare, țesutul perineal poate fi atât de rigid încât incizia să nu fie eficientă sau să crească riscul de rupturi suplimentare.
Refuzul pacientei: Dacă mama, informată despre riscurile și beneficiile pe care le are epiziotomia, refuză procedura, aceasta va fi evitată, cu excepția cazurilor de urgență absolută.

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) subliniază că epiziotomia ar trebui efectuată doar când este strict necesară, iar decizia trebuie luată în colaborare cu pacienta, respectând consimțământul informat al acesteia.

Riscurile și complicațiile pe care le poate avea epiziotomia

Deși epiziotomia poate fi utilă în anumite situații, așa cum s-a văzut, procedura nu este lipsită de riscuri. Printre complicațiile posibile se numără:

Infecții: Igiena necorespunzătoare sau vindecarea lentă poate duce la infecții în zona inciziei.
Durere prelungită: Unele femei resimt disconfort timp de săptămâni sau chiar luni după naștere.
Vindecare defectuoasă: Dacă sutura nu este realizată corect, pot apărea cicatrici dureroase sau fistule recto-vaginale.
Disfuncții sexuale: Epiziotomia poate cauza durere în timpul contactului sexual (dispareunie), mai ales dacă vindecarea este incompletă.
Incontinență: Deși epiziotomia a fost considerată o metodă de prevenire a incontinenței, studiile recente contrazic această ipoteză, arătând că poate crește riscul de incontinență anală sau urinară.
Hemoragii: Incizia poate provoca sângerări mai abundente decât o ruptură spontană.
Aceste riscuri subliniază importanța unei evaluări atente și a utilizării tehnicilor alternative, cum ar fi masajul perineal, pentru a reduce necesitatea epiziotomiei.

Recomandări pentru a nu fi nevoie de o epiziotomie

Există mai multe strategii care pot reduce probabilitatea unei epiziotomii, pregătind perineul pentru naștere și facilitând o expulzie mai ușoară:

Masajul perineal: Început cu 5-6 săptămâni înainte de naștere, masajul perineal crește elasticitatea țesuturilor, reducând riscul rupturilor.
Exercițiile Kegel: Acestea întăresc musculatura pelvină, îmbunătățind controlul în timpul travaliului și recuperarea postpartum.
Împingerea controlată: Sub îndrumarea moașei, împingerea lentă și controlată în faza de expulzie poate preveni rupturile severe.
Compresa caldă: Aplicarea compreselor calde pe perineu în timpul travaliului poate relaxa țesuturile și facilita întinderea.
Poziții de naștere favorabile: Pozițiile verticale, cum ar fi statul în picioare sau pe vine, pot reduce presiunea asupra perineului.
Hidratare și dietă echilibrată: O piele bine hidratată și elastică, susținută de o dietă bogată în fibre și lichide, poate facilita nașterea.

Aceste metode, susținute de studii recente, pot reduce semnificativ necesitatea epiziotomiei și riscul de complicații.

Există câteva concepții greșite despre epiziotomie care pot crea confuzie. Iată câteva clarificări:

Mit: Epiziotomia previne incontinența urinară. Studiile recente arată că epiziotomia nu reduce riscul de incontinență și poate chiar crește riscul de incontinență anală.
Mit: Epiziotomia este obligatorie la prima naștere. Nu toate femeile care nasc pentru prima dată au nevoie de epiziotomie; decizia depinde de circumstanțele individuale.
Mit: Epiziotomia accelerează semnificativ nașterea. Beneficiul în reducerea timpului de expulzie este minim, de obicei doar câteva minute.

Așadar, epiziotomia rămâne o procedură utilă în anumite cazuri, dar utilizarea sa de rutină nu mai este susținută de cercetările medicale recente. Decizia de a efectua o epiziotomie trebuie luată doar atunci când există indicații clare, cum ar fi suferința fetală, distocia umerilor sau necesitatea unei nașteri asistate. Pentru a reduce riscul de epiziotomie, femeile însărcinate pot adopta măsuri precum masajul perineal și exercițiile Kegel. Recuperarea necesită îngrijire atentă, igienă riguroasă și respectarea recomandărilor medicale.

Comunicarea deschisă cu medicul și consimțământul informat sunt esențiale pentru a asigura o experiență de naștere sigură și confortabilă.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
NHS - Episiotomy and perineal tears
https://www.nhs.uk/pregnancy/labour-and-birth/what-happens/episiotomy-and-perineal-tears/
Science Direct - Analysis of episiotomy incidence and risk factors in vaginal deliveries: a single-center
https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S2666577824000650
Studiul „Analysis of episiotomy incidence and risk factors in vaginal deliveries: a single-center”, apărut în AJOG Global Reports, Volume 4, Issue 3, August 2024, 100371, https://doi.org/10.1016/j.xagr.2024.100371, autori: Suskhan Djusad et al.

Te-ar mai putea interesa și...

TE-AR MAI PUTEA INTERESA ȘI...