Totul despre epilepsia cu absențe mioclonice
Totul despre epilepsia cu absențe mioclonice
Totul despre epilepsia cu absențe mioclonice
Epilepsia cu absențe mioclonice cauzează episoade de inconștiență iar, pe durata unei asemenea crize, persoana afectată pare să viseze cu ochii deschiși, fără să reacționeze la stimulii externi.
Episoadele de epilepsie cu absențe mioclonice, cunoscute în trecut drept crize petit mal, descriu o formă specifică de epilepsie și apar din cauza unor perioade scurte de activitate electrică anormală la nivelul creierului. Acestea apar cel mai frecvent la copiii cu vârste cuprinse între patru și 14 ani, dar pot afecta deopotrivă și adulții.
Află, în acest articol, tot ce trebuie să știi despre epilepsia cu absențe mioclonice.
Ce sunt episoadele de absențe mioclonice?
Aceste crize se referă la o perioadă de activitate electrică ieșită din parametrii normali la nivelul creierului. Există mai multe tipuri de crize, iar experții le clasifică în funcție de debutul lor în creier și în funcție de simptome.
Crizele de absență mioclonică au caracter generalizat, adică afectează ambele emisfere ale creierului. Acestea se află la polul opus de crizele focale, care afectează o singură emisferă cerebrală.
Epilepsia cu absențe mioclonice poate cauza scurte momente de lipsă de conștiență și poate presupune privitul în gol și clipitul rapid. Episoadele încep și se termină relativ rapid, adică nu durează mai mult de câteva secunde.
Există două subtipuri de absențe mioclonice, și anume tipice și atipice.
Episoadele tipice apar subit și durează mai puțin de zece secunde, în timp ce episoadele atipice au un debut mai lent și pot dura 20 de secunde sau mai mult. Acestea pot fi simptomul unei alte afecțiuni, cum ar fi o formă de epilepsie dezvoltată în copilărie sau adolescență. Diagnosticul de epilepsie survine, de obicei, după două sau mai multe asemenea episoade.
Simptomele epilepsiei cu absențe mioclonice
După cum am menționat mai devreme, epilepsia cu absențe mioclonice cauzează episoade scurte de inconștiență. Acest lucru înseamnă că pacientul nu va putea vorbi, nu se va mișca și nu va reacționa la stimulii externi, pe durata episodului. De cele mai multe ori, pacientul pare să viseze cu ochii deschiși sau să afle în stare de confuzie.
Acest tip de episoade epileptice pot avea diverse manifestări, cum ar fi: persoana afectată se uită în gol, clipește rapid sau chiar își dă ochii peste cap.
În funcție de tipul de criză, tipică sau atipică, episodul poate dura oriunde între 10 și 20 de secunde. Unele persoane pot să nu le remarce, din moment ce sunt atât de scurte.
Crizele atipice au un debut mai lent și pot da curs altor simptome, cum ar fi ca pacientul să înceapă din senin să clipească excesiv, să își miște gura sau buzele în mod ciudat sau să își frământe degetele.
Crizele de absență mioclonică nu cauzează, de regulă, căzături din senin, precum în cazul leșinului. În urma unui asemenea episod, pacientul își revine, în mod normal, imediat. Însă, în anumite situații, un episod poate avea mai multe crize consecutive.
Cauzele și factorii declanșatori ai episoadelor de absență mioclonice
Schimbările anormale la nivelul activității creierului sunt cele care cauzează apariția crizelor de absență mioclonică. Acestea apar cel mai frecvent la copiii cu vârste cuprinse între patru și 14 ani.
Cu toate că se cunoaște cauza, specialiștii nu cunosc încă motivul sau factorii declanșatori pentru aceste schimbări în activitatea creierului.
În unele cazuri, hiperventilarea poate da curs unui episod de absență mioclonică. Hiperventilarea presupune respirația rapidă și sacadată și este responsabilă pentru crizele tipice. Așadar, crizele atipice apar mai rar ca rezultat al hiperventilării.
Crizele de absență mioclonică nu necesită mereu tratament. Cu toate acestea, ele pot afecta rutina zilnică a unei persoane, atunci când apar frecvent.
Medicul poate prescrie anumite medicamente pentru tratarea crizelor epileptice de acest fel atunci când ele apar în mod frecvent. Printre cele mai des utilizate medicamente se numără cele pe bază de următoarele substanțe active:
- ethosuximide
- lamotrigine
- acid valproic
- divalproex sodium
În mod normal, crizele de absență mioclonică se răresc odată cu trecerea timpului. Epilepsia cu absențe mioclonice care apare în copilărie dispare, de obicei, la maturitate.
Deși tratamentul medicamentos poate fi eficient în prevenirea crizelor, există și alți factori ce pot fi de ajutor, printre care se numără:
- o igienă corectă a somnului
- un bun management al stresului
- o alimentație sănătoasă și echilibrată
- practicarea exercițiului fizic regulat
Posibile complicații
Majoritatea acestor tipuri de crize durează numai câteva secunde, iar pacientul își revine imediat. Unii copii pot manifesta undeva între 50 și 100 de asemenea crize pe zi.
Deși crizele în sine nu cauzează daune fizice de termen lung, manifestarea acestora poate afecta comportamentul copilului.
Crizele de absență mioclonică pot da stări de confuzie și cauza probleme la școală sau dificultăți de socializare pentru micuț, atunci când se întâmplă în mod repetat pe parcursul zilei.
În timp, acestea pot avea un impact direct asupra performanței școlare și/sau dezvoltării sociale a copilului.
Diagnosticul epilepsiei cu absențe mioclonice
Poate dura ceva timp pentru ca o persoană din familie să observe acest tip de crize, în timp ce copiii pot să nici nu își dea seama că le manifestă.
Este important ca, atunci când mergi la medic, să îi descrii în detaliu felul în care apar aceste crize, cât timp se manifestă și orice altă particularitate ce poate fi de folos pentru un diagnostic precis.
Părinții, profesorii și persoanele apropriate trebuie să fie puse în temă pentru a reacționa corespunzător în momentul declanșării unei crize.
Pentru diagnostic, medicul poate solicita o electroencefalogramă pentru a examina tiparele activitate electrică de la nivelul creierului. De asemenea, poate fi nevoie și de alte teste suplimentare, cum ar fi analize de sânge, examene imagistice și ecografice.
Cu privire la pronostic, acesta depinde foarte mult de frecvența și de severitatea crizelor. În majoritatea cazurilor, pacientul va înceta să mai aibă asemenea episoade odată ajuns la maturitate.
În unele situații, însă, copilul poate avea nevoie de tratament pe termen lung, pentru a preveni crizele și a reduce impactul acestora asupra calității vieții.
Când să mergi la medic?
Crizele epileptice trebuie tratate de către un specialist. Uneori, acestea pot fi greu de detectat, de aceea e important să soliciți ajutor medical dacă remarci următoarele simptome:
- senzația că cel mic visează cu ochii deschiși dintr-odată, chiar și în toiul unei activități în care e angrenat
- copilul nu poate fi distras din starea în care se află
- nu reacționează la stimuli externi
- își revine în aproximativ 10-20 de secunde
Sursa foto: Shutterstock
Bibliografie:
Medical News Today - What to know about absence seizures
https://www.medicalnewstoday.com/articles/absence-seizure
Te-ar mai putea interesa și...
