Mononucleoza la copii - cum se manifesta si cum se trateaza?

Mononucleoza este o boală infecțioasă cauzată de un virus. Dacă la adulți aceasta se manifestă prin febră, dureri de cap, durere în gât și inflamarea ganglionilor limfatici, la copii singurul simptom poate fi febra ușoară. Există, însă, cazuri în care o persoană cu mononucleoză nu prezintă deloc simptome. 

Îți propunem să afli mai multe despre mononucleoza la copii, din ce cauze apare, cum se tratează și cum se poate preveni.

RECOMANDARILE EXPERTILOR DOC

Ce este mononucleoza?

Mononucleoza, cunoscută și sub numele de febră glandulară, este o boală infecțioasă cauzată de virusul Epstein-Barr (EBV). Acest virus, cunoscut și sub numele de Herpesvirus uman 4 (HHV4), este un γ-herpesvirus omniprezent care infectează mai mult de 90% dintre adulți la nivel global, potrivit unor cercetări recente. 

Infecțiile primare sunt de obicei dobândite pe cale orală în timpul copilăriei sau adolescenței, dar vârsta infecției primare a crescut treptat de-a lungul timpului în țările dezvoltate, deoarece un statut socioeconomic mai mare este asociat cu o prevalență mai mică a anticorpilor specifici vârstei.

Mononucleoza este mai frecventă la adolescenți și tineri adulți și se transmite prin contactul cu saliva infectată.

Cauze, factori de risc și statistici despre mononucleoză la copii

Cauze

De cele mai multe ori, și la copii, mononucleoza este cauzată de virusul Epstein-Barr, care se transmite prin salivă infectată. Copiii intră în contact cu acest virus prin mestecarea jucăriilor pe suprafața cărora se află salivă infectată cu acest virus ori prin ingerarea/ inhalarea particulelor de salivă ale unui copil infectat, care tușește.

Pe măsură ce copilul crește, pot apărea și alte metode prin care acesta intră în contact cu virusul. De pildă, adolescenții pot lua virusul prin consumul la comun al unor băuturi sau alimente, dar și prin sărut – această afecțiune este denumită, în popor, „boala sărutului”. Există și alte virusuri care pot cauza mononucleoza, iar printre acestea se numără virusul hepatitic, adenovirusul și citomegalivirusul.

Factori de risc

Factorii de risc pentru mononucleoză includ vârsta (persoanele între 15 și 25 de ani sunt expuse unui risc mai mare, mai ales dacă sunt în contact strâns cu un număr mare de oameni, cum ar fi într-un liceu sau un campus universitar) și sistemul imunitar slăbit (persoanele care nu pot lupta împotriva infecțiilor au un risc mai mare de a face mononucleoză sau de a dezvolta simptome mai severe ale bolii).

Statistici

Mononucleoza este foarte răspândită, deoarece afectează mai mult de 90% dintre persoanele din întreaga lume.

Simptome mononucleoză la copii

La copii, mononucleoza poate să fie asimptomatică ori poate prezenta doar câteva simptome. De cele mai multe ori, semnele bolii apar la 4-6 săptămâni după contractarea virusului. Iată care sunt simptomele care pot apărea pe fondul mononucleozei la copii:

  • Febră moderată
  • Oboseală accentuată
  • Durere în gât
  • Simptome specifice răcelii
  • Pierderea apetitului
  • Durere de cap
  • Inflamarea ganglionilor limfatici de la nivelul gâtului, axilei ori zonei inghinale
  • Inflamarea amigdalelor
  • Mărirea splinei
  • Mărirea ficatului
  • Icter

Cu cât copilul este mai mare, cu atât mai multe și agresive vor fi și simptomele mononucleozei. Adolescenții au de-a face cu cele mai multe semne ale mononucleozei. Simptomele bolii dispar în cel mult o lună, însă la adolescenți oboseala extremă poate persista luni la rând.

Când trebuie contactat medicul?

Medicul trebuie contactat când există:

  • Dificultate la respirație sau la înghițire
  • Amețeli sau leșin
  • Slăbiciune musculară extremă la brațe sau picioare
  • Dureri intense ale corpului
  • Febră ridicată persistentă
  • Dureri de cap severe
  • Durere ascuțită în abdomen, partea stânga sus

Diagnosticare mononucleoză la copii

Medicul pediatru va examina copilul și va face anamneza. Analizele de sânge ajută la confirmarea diagnosticului de mononucleoză. Dacă anumiți anticorpi sunt detectați în organism, diagnosticul este stabilit. Există, însă, și situații în care testul iese negativ, deși pacientul suferă de mononucleoză – acest lucru se întâmplă dacă testul este făcut în prima săptămână de infecție. Medicul va repeta testul dacă simptomele persistă. Și numărul de limfocite poate ajuta la diagnosticarea mononucleozei – persoanele care suferă de această boală au un număr anormal de mare de limfocite în organism.

Tratament mononucleoză la copii

Fiind o infecție virală, mononucleoza se va vindeca de la sine în câteva săptămâni. Odihna este cea mai importantă pentru recuperarea rapidă în mononucleoza infecțioasă.

Medicamente

Dacă simptomele mononucleozei sunt agresive, se vor folosi medicamente care să le ușureze. De pildă, acetaminofenul și ibuprofenul vor calma durerile și vor reduce febra. Dacă amigdalele sunt foarte inflamate, medicul poate recomanda medicamente pe bază de steroizi pentru reducerea inflamației.

Remedii pentru acasă

Iată câteva recomandări care vor ameliora starea copilului care suferă de mononucleoză:

  • Asigură-te că acesta consumă suficiente lichide, pentru a reduce riscul de deshidratare. Oferă-i copilului apă, ceaiuri, limonadă și supe.
  • Evita să pui sare multă în preparatele gătite pentru copil, întrucât sarea poate agrava durerea.
  • Încurajează-l pe cel mic să facă gargară cu apă cu sare.
  • Nu oferi aspirină copilului care suferă de mononucleoză, întrucât aceasta poate crește riscul de sindrom Reye în rândul persoanelor care suferă de infecții virale.
  • Sporturile de contact, precum și cele care necesită efort susținut vor fi eliminate din rutina zilnică a copilului cu mononucleoză pe o perioadă de o lună - acestea cresc riscul de complicații la nivelul splinei.

Prognosticul în cazul pacientului cu mononucleoză

Simptomele mononucleozei pot fi severe, deci afectează temporar capacitatea pacientului de a duce o viață activă. Din fericire, aceste simptome se ameliorează treptat cu tratamentle indicate de medic. Este posibil ca oboseala să persiste timp de câteva luni, de aceea este nevoie de odihnă suficientă. De asemenea, ar trebui să se evite activitățile obositoare în această perioadă pentru a preveni ruperea splinei.

Cum să reduci riscul copilului bolnav de a transmite virusul altor copii?

Mononucleoza este foarte contagioasă în perioada în care copilul are febră. De aceea, este foarte important ca micuțul să fie ținut acasă, astfel încât să nu transmită virusul colegilor de la grădiniță sau de la școală. După ce febra dispare, virusul mai este încă prezent în saliva copilului, însă în cantități foarte mici, preț de încă 6 luni.

Pentru a reduce riscul de răspândire a virusului, copilul ar trebui să folosească tacâmuri, pahare și alte ustensile fără să le împartă cu alte persoane. Cel mic va fi învățat să strănute în pliul cotului, să nu bea din aceeași sticlă cu altă persoană și să nu împartă mâncarea cu alți copii. Copilul va fi îndemnat, de asemenea, să se spele pe mâini cu apă și săpun de cât mai multe ori pe zi.

Prevenire mononucleoză la copii

Nu există un vaccin pentru prevenirea infecției cu virusul Epstein Barr, iar singura metodă pentru prevenirea infecției cu acest virus constă în evitarea folosirii la comun a tacâmurilor ori a altor ustensile care pot avea urme de salivă pe ele.

Ce boli poate cauza virusul Epstein-Barr?

Acest virus poate cauza o varietate de boli și afecțiuni, în afară de mononucleoză, inclusiv:

Limfomul Burkitt 

Acesta este o formă de cancer al sistemului limfatic care apare în special în Africa și este asociat cu infecția cu EBV.

Limfomul Hodgkin

Acesta este un alt tip de cancer al sistemului limfatic care poate fi cauzat de EBV.

Carcinomul nazofaringian

Este un tip de cancer care se dezvoltă în nas și gât și poate fi asociat cu infecția cu EBV.

Sindromul de oboseală cronică

Există unele dovezi care sugerează că EBV poate fi implicat în dezvoltarea acestui sindrom.

Lupusul eritematos sistemic

Lupusul este o boală autoimună în care sistemul imunitar atacă țesuturile sănătoase și poate fi asociată cu infecția cu EBV.

EBV poate fi implicat și în alte afecțiuni, cum ar fi scleroza multiplă, hepatita cronică, infecțiile respiratorii și unele tipuri de cancer gastric.

Întebări și răspunsuri despre mononucleoză

  • Este mononucleoza o infecție cu transmitere sexuală? Epstein-Barr este un tip de herpes, dar diferă de virusul herpes simplex (HSV) care cauzează herpesul genital și pe cel oral. Ambele virusuri se pot transmite pe cale sexuală, dar este mai probabil ca EBV să se răspândească prin alte mijloace, cum ar fi împărțirea băuturii sau prin sărut.
  • Este mononucleoza contagioasă? Da, virusul care provoacă mononucleoza este foarte contagios și se ia prin contactul cu fluidele corporale ale unei persoane infectate, inclusiv cu saliva. Acest virus se răspândește prin tuse sau strănut, sărut, contact sexual, folosirea la comun a alimentelor, a băuturilor sau a tacâmurilor, transfuzii de sânge și transplant de organe.
  • Poți face mononucleoză de mai multe ori? Virusul Epstein-Barr rămâne în corp într-o formă inactivă chiar și după ce simptomele mononucleozei dispar, însă majoritatea oamenilor fac boala o singură dată. Dacă EBV se reactivează, cauzează simptome doar în cazuri rare. Cu toate acestea, este posibil ca persoana care are virusul să îl transmită, fără să știe, altor persoane. Oamenii cu un sistem imunitar slăbit pot dezvolta simptomele mononucleozei în repetate rânduri.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
CDC - About Infectious Mononucleosis
https://www.cdc.gov/epstein-barr/about-mono.html
NCBI - Estimating the global burden of Epstein–Barr virus-related cancers
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC8752571/
Studiul „Estimating the global burden of Epstein–Barr virus-related cancers”, apărut în J Cancer Res Clin Oncol. 2022; 148(1): 31–46. Published online 2021 Oct 27. doi: 10.1007/s00432-021-03824-y, autori: Yide Wong et al.

 

 

 


 

Te-ar mai putea interesa și...

 


 

 

 

 

DE SEZON
Pentru a comenta este nevoie de
Comentarii 0