Iti compari copilul cu altii? Iata ce efecte are acest obicei!
Iti compari copilul cu altii? Iata ce efecte are acest obicei!
Iti compari copilul cu altii? Iata ce efecte are acest obicei!
Mulți părinți obișnuiesc să își compare copiii cu alți copii de aceeași vârstă, cu scopul de a-i motiva. Potrivit specialiștilor, această practică este foarte nocivă pentru stima de sine a copilului, printre altele.
Fie că este vorba despre un frate, un prieten sau un coleg de școală, atunci când copilul este comparat cu alt copil, poate dezvolta o serie de probleme atât cu el, cât și cu cel cu care este comparat.
Specialiștii ne recomandă să folosim alte metode pentru a ne încuraja copilul, dacă vrem ca rezultatele sale școlare să fie mai bune sau dacă vrem ca al nostru copil să exceleze într-un domeniu, precum fotbal sau balet.
Fiecare copil se naște cu trăsături și aptitudini unice, iar părinții sunt, pentru acesta, modele demne de urmat.
Adolescenții sunt deosebit de vulnerabili la comparații, deoarece în această perioadă ei trec prin niște schimbări fizice și emoționale foarte mari.
Din păcate însă, sunt mulți părinți care nu acționează într-un mod sănătos pozitiv față de copiii lor. În această lume care se dezvoltă în ritm rapid, plină de oportunități nesfârșite de a dobândi cunoștințe și abilități, ajungem să comparăm mințile și acțiunile copiilor noștri cu ale altor copii de aceeași vârstă.
Iar comparațiile, în loc să-i motiveze pe copii să fie mai buni la sport, la matematică sau la denen, ajung să facă exact contrariul. Prin urmare, dacă faci parte din categoria părinților care-și compară mereu copilul cu alții, ar fi să te mai gândești. Așa cum am menționat deja, aceasta nu este calea de urmat dacă vrei să-ți dezvolți copilul să devină încrezător în sine, în forțele proprii, care să se ridice și să mai încerce când ceva nu-i iese și care știe că nu trebuie să facă la fel ca alții ca să-și atingă potențialul.
Efectele negative ale comparării copilului cu alți copii de vârsta lui
Expunerea la stres
Atunci când este comparat în permanență, copilul se poate simți stresat. Presiunea pusă pe el poate determina apariția unor probleme precum anxietatea sau tulburările de somn. Ce trebuie să înțelegi, din postura de părinte, este că fiecare copil are puncte forte și puncte slabe. Unii sunt buni la pictat, pe când alții pot înota foarte bine. Același lucru este valabil și pentru noi, adulții, nu crezi?
Așadar, atunci când îți compari copilul pentru că nu a fost la înălțimea așteptărilor tale, devii pentru el un factor de stres. Anxietatea și stresul de la o vârstă fragedă poate afecta sănătatea mintală a copilului.
Scăderea stimei de sine
Copiii își admiră părinții pentru atenția, dragostea necondiționată și grija lor. Și atunci când acel părinte îl compară cu alții, mai ales pentru a-i sublinia slăbiciunea, se poate simți incapabil să facă anumite lucruri. Iar asta îi face să se simtă mai puțin încrezători în puterea lor de a se simți capabili.
Astfel, stima de sine scade, iar această scădere va afecta atât performanțele școlare ale celui mic, cât și dezvoltarea personală a copilului.
Își pierd încrederea în forțele proprii
Uite, îți propun un exercițiu de imaginație. Închide ochii și pune-te în locul copilului. Cum te-ai simți dacă șeful tău te-ar compara cu alți colegi în fața altora? Gândește-te cum te-ai simți dacă, indiferent cât de mult ai munci, nu ai fi niciodată apreciat? Și cum te-ai simți dacă șeful tău ți-ar spune lucruri care te fac să simți că nu vei fi niciodată suficient de bun pentru jobul pe care îl ai?
Acum, gândește-te la copilul tău în același mod. Nu ești un șef pentru copilul tău, ci ești părintele lui. Prin urmare, când îți compari copilul, îl rănești indirect. Prin aceste comparații îi arăți că dragostea ta este condiționată și că nu o merită. Mai mult decât atât, copilul tău se simte lipsit de valoare și toate aceste comparații îl fac să-și piardă încrederea în sine.
Copilul are senzația că eforturile sale sunt în zadar
Când te simți important, ca adult sau ca părinte? Te simți important când ești auzit; când ești iubit prin cuvinte și acțiuni, nu? Te-ai simți important dacă soțul tău, un membru important al familiei sau prietenul tău nu apreciază felul în care te simți? Nu îți ascultă cuvintele sau spune lucruri dureroase despre ceea ce faci? Cu siguranță nu. Și copilul tău simte la fel atunci când îl tot compari cu alții din jurul lui.
Mai mult decât atât, copilul care va simți că oricât de mult se străduiește nu va reuși niciodată să se comporte pe măsura așteptărilor părinților. Și astfel, va avea senzația că toate eforturile sale sunt în zadar, resemnându-se. Odată ce se resemnează cu acest gând, cel mic își va pierde complet motivația.
Îl face pe copil să se simtă timid și nesigur
Dacă copilul tău este mereu supus comparațiilor, va deveni extrem de timid în timpul interacțiunilor sociale, mai ales în prezența părinților, pentru a se asigura că nu creează prilejul pentru a fi comparat cu altcineva. Această umilință creează o nesiguranță pentru copil, iar treptat duce la sentimente de singurătate care cauzează probleme de dezvoltare la unii copii.
Copilul începe să-și piardă interesul
Văzând că talentele și abilitățile sale nu sunt niciodată suficiente și comparația tot apare, copilul își va pierde interesul pentru activitățile care, poate că, îi fac plăcere.
Distanțarea față de părinte
Copilul care este în permanență comparat cu alți copii de vârsta lui va simți că nu se comportă pe măsura așteptărilor părintelui și că îl dezamăgește pe acesta. Astfel, poate avea senzația că este neiubit și se poate distanța de părinte din cauza aceasta.
Rivalitatea între frați/ prieteni/ colegi
Când este comparat cu un alt frate, cel mic se va simți gelos pe performanțele celuilalt, având senzația că părintele îl preferă pe acela. Așadar, apare rivalitatea între copii, care poate duce la conflicte majore. Dacă părinții continuă să-și compare de-a lungul primilor ani copilul cu frații săi, de exemplu, există riscul ca acesta să simtă amărăciune în suflet pentru totdeauna. Acest lucru afectează tipul de relații pe care copilul le formează chiar și cu ceilalți din societate. În multe cazuri din viața reală, s-a observat că copilul crește și ajunge să preia din comportamentele părinților.
Copilul devine introvertit
Comparația îl face pe copil să fie introvertit și îi afectează încrederea că ar putea să dea un răspuns corect atunci când este întrebat de profesor, de exemplu. Și poate chiar să ajungă să-și mai exprime liber opiniile sau gândurile. Ba mai mult, va ajunge chiar să refuze să socializeze.
Poate să devină un copil nefericit
Acest lucru este evident, nu-i așa? Cum pot fi copiii fericiți dacă simt că mama sau tatăl lor îi învinuiesc mereu sau le scot în evidență defectele sau slăbiciunea? Din contra, copilul devine trist, frustrat, nefericit. Acestea sunt doar câteva cuvinte pentru a descrie ceea ce simt. Nefericirea prelungită duce la probleme de sănătate mintală, cum ar fi depresia, creând un gol greu de umplut. Aceste stări mentale negative pot afecta grav bunăstarea generală a copilului și poate interfera cu capacitatea acestuia de a funcționa optim în diferite domenii ale vieții.
Afectează viitorul copilului într-un mod negativ
Părinții vor ca copilului să-i fie bine. Însă, așa cum am văzut mai sus, comparațiile nu-i fac copilului nicio favoare. Acest lucru nu înseamnă că trebuie să-ți lauzi mereu copilul, chiar dacă greșește. Înseamnă că, ca părinte, accepți că al tău copil nu are cun să fie bun la toate și că îl accepți așa cum este. Mai mult decât atât, asta înseamnă că-i oferi copilului sprijinul de care are nevoie pentru ca al tău copil să-și păstreze motivația.
Cum să îl determini pe cel mic să fie mai motivat
Dacă vrei ca al tău copil să aibă performanțe mai bune la școală, ar trebui să știi cum să îl motivezi. Iată ce poți face în acest sens:
- Apreciază-i eforturile, chiar dacă era loc de mai bine. Astfel, cel mic va căpăta încredere în sine și, poate, că și rezultatele lui școlare vor fi mai bune.
- Ajută-l să înțeleagă că e normal să aibă puncte slabe și învață-l să ceară ajutorul atunci când simte că nu se descurcă să-și facă tema sau proiectul de la fizică, de exemplu.
- Admiră-i eforturie și arată-i că este apreciat pentru acestea.
- Nu seta așteptări nerealiste și nu avea pretenții exagerat de mari de la cel mic pentru că astfel nu vei reuși să îl motivezi, ci doar să îl intimidezi.
- Arată-i că îl iubești în mod necondiționat, în ciuda rezultatelor pe care le are la școală. Nu îl lăsa să simtă că te rușinezi cu performanțele sale. Poartă o discuție cu el, încurajează-l să învețe și să se străduiască mai mult, însă nu îi spune că te-a dezamăgit.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
CDC - Anxiety and Depression in Children
https://www.cdc.gov/childrensmentalhealth/depression.html
Te-ar mai putea interesa și...
