Tumorile pancreasului endocrin
Cancerele pancreasului endocrin sunt cu mult mai rare comparativ cu cancerele pancreasului exocrin, reprezentând aproximativ 3-5% dintre neoplaziile pancreatice. În Statele Unite ale Americii (SUA) se estimează o incidență de aproximativ 1.000 cazuri noi pe an. Prognosticul acestor tumori este per total semnificativ superior tumorilor "clasice" pancreatice, cu o rată de supraviețuire la 5 ani de peste 50% pentru tumorile localizate și de aproximativ 15% pentru boala nerezecabilă sau metastatică.
Anatomie patologică
Tumorile neuroendocrine pancreatice sunt cele care se formează în celulele producătoare de hormoni (celule insulare) ale pancreasului. Pancreasul este o glandă, care se găsește în spatele stomacului și în fața coloanei vertebrale. Tumorile pancreasului endocrin reprezintă o asociere de tumori care au punct de plecare celule componente ale sistemului neuroendocrin pancreatic, motiv pentru care se numesc și tumori pancreatice neuroendocrine(NET). Acestea pot fi similare histologic tumorilor carcinoide ale tractului gastrointestinal cu toate că biologic sunt diferite și, prin urmare, trebuie tratate și investigate ca entități distincte.
Imensa majoritate a tumorilor pancreatice neuroendocrine este sporadică. Un procent limitat al tumorilor neuroendocrine pancreatice este parte a unui sindrom genetic cu transmitere ausomal dominantă cunoscut drept - neoplazie endocrină multiplă (MEN), sindrom genetic moștenit, care include tumori ale hipofizei, paratiroidelor sau tumori pancreatice endocrine. Acest sindrom este rezultatul inactivării unei gene supresoare localizate la nivelul cromozomului 11.
Tumorile endocrine pancreatice pot fi funcționale (prin sinteza unuia sau mai multor hormoni) sau nonfuncționale. În funcție de hormonul secretat, tumorile funcționale sunt clasificate în mai multe tipuri:
- gastrinom
- insulinom
- glucagonom
- somatostatinom
- Vipom
Factori de prognostic în tumorile pancreasului endocrin
Majoritatea tumorilor neuroendocrine sunt secretorii. Manifestările clinice în tumorile funcționale sunt mai degrabă consecința efectelor metabolice datorate polipeptidelor secretate de către celulele insulare, decât de prezența tumorii sau a metastazelor acesteia. În general, tumorile funcționale sunt reduse dimensional, motiv pentru care nu sunt decelate de către procedurile de imagistică convențională. În schimb, tumorile nonsecretorii tind să fie identificate în stadii avansate, iar simptomatologia este consecutivă prezenței masei tumorale pancreatice sau metastazelor acesteia.
În anumite situații, tumorile nonfuncționale pot secreta anumite proteine inactive cum ar fi neurotensina, cromogranina A, neuronspecific enolaza, polipeptide pancreatice etc.
Simptomele tumorilor pancreasului endocrin
Tumorile funcționale sunt cele care produc cantități suplimentare de hormoni, cum ar fi gastrina, insulina și glucagonul, și cele care se manifestă prin tot felul de semne și simptome. În cazul tumorilor nonfuncționale, acești hormoni nu produs cantități mari de hormoni, iar simptomatologia este dată de tumora care se răspândește și care crește. Majoritatea tumorilor nefuncționale sunt maligne (cancer).
Un nivel prea mare de gastrină duce la apariția:
- Ulcerelor de stomac care recidivează;
- Durerii în abdomen, care se poate extinde spre spate;
- Refluxului gastroesofagian;
- Diareei.
O cantitate prea mare de insulină poate să provoace:
- vedere încețoșată,
- dureri de cap și senzație de amețeală,
- oboseală,
- slăbiciune,
- iritabilitate;
- apetit crescut;
- bătăi rapide ale inimii.
Un nivel prea mare de glucagon favorizează apariția de:
- erupții cutanate pe față sau picioare,
- dureri de cap,
- urinare frecventă,
- piele și gură uscate,
- sete și foame excesive,
- oboseală,
- slăbiciune
- cheaguri de sânge,
- diaree,
- pierdere în greutate fără un motiv cunoscut,
Prea multă peptidă intestinală vasoactivă (VIP) poate provoca:
- diaree apoasă,
- deshidratare,
- piele și gură uscată,
- dureri de cap,
- amețeli,
- senzație de oboseală,
- slăbiciune musculară,
- dureri sau crampe,
- pierdere în greutate fără un motiv cunoscut.
Prea multă somatostatină duce la:
- creșterea glicemiei,
- diaree,
- steatoree,
- litiază biliară,
- îngălbenirea pielii și a albului ochilor,
- pierdere în greutate fără un motiv cunoscut.
Tumorilor neuroendocrine pot să producă, de asemenea, un nivel prea mare de hormon adrenocorticotrop (ACTH) și pot provoca sindromul Cushing. Semnele și simptomele sindromului Cushing includ următoarele:
- Durere de cap
- Pierderea parțială a vederii
- Creștere în greutate la nivelul feței, gâtului, trunchiului și a brațelor și picioarelor
- Apariția pe pielea pieptului și abdomenului a unor vergeturi violet sau roz
- Vânătăi ușoare
- Creșterea părului fin pe față, pe partea superioară a spatelui sau pe brațe
- Fracturi osoase
- Răni sau tăieturi care se vindecă foarte lent
- Anxietate, iritabilitate și depresie.
Diagnosticul tumorilor pancreasului endocrin
Nu de puține ori există o întârziere în diagnostic de la momentul instalării simptomatologiei și până la diagnosticul de certitudine. Localizarea tumorii, precum și stadializarea tumorii se bazează pe investigații imagistice standard de tipul ecografiei abdominale, examenului computer tomograf (CT), dar și rezonanța magnetică nucleară. În anumite situații în care deși investigațiile imagistice nu evidențiază o tumoră, dar suspiciunea clinică se menține ridicată, se recurge la investigații mult mai invazive așa cum ar fi arteriografia selectivă cu sau fără stimulare arterială selectivă (stimulare secretorie pentru diverse subtipuri tumorale suspicionate).
Unele dintre tumorile secretorii prezintă pattern individual, motiv pentru care este nevoie de o abordare individuală.
Gastrinom
Diagnosticul este sugerat de nivele crescute ale gastrinei, un hormon care face ca stomacul să elibereze un acid care ajută la digerarea alimentelor. Sindromul Zollinger-Ellison asociază ulcer gastric, hiperaciditate și diaree și este consecutiv sintezei excesive de gastrina secundar unui gastrinom. Aproximativ 15-30% dintre gastrinoame se asociază sindromului MEN 1, iar 50% sunt maligne. De asemenea, mai mult de un sfert dintre gastrinoame prezintă metastaze hepatice. Principalele teste diagnostice sunt reprezentate de analiza acidității gastrice bazale, postsecretorii, dar și de nivelul seric bazal al gastrinei, precum și de testarea nivelului seric al gastrinei după stimularea secretorie.
Insulinom
Insulinoamele sunt tumori predominant benigne, care se dezvoltă în celulele care produc insulină. Insulina este un hormon care controlează cantitatea de glucoză (zahăr) din sânge. Doar 10 % dintre tumori sunt maligne și doar 10% sunt multiple. Un procent infim este parte a sindromului MEN1. Manifestările clinice sunt asociate hipoglicemiei care apare din cauza secreției inadecvate de insulină la nivel tumoral. Dozarea nivelului seric al insulinei în condițiile unei hipoglicemii bazale este punctul de plecare în diagnostic. Aceste tumori cresc în general lent și în condițiile în care boala, localizată la nivelul pancreasului și a ganglionilor regionali, poate fi tratată prin intervenție chirurgicală cu viză curativă. Principala problemă rămâne identificarea corectă a locației tumorii.
Glucagonom
Glucagonomul este o tumoare care se formează în celulele care produc glucagon. Acesta este un hormon care crește cantitatea de glucoză din sânge și care are ca funcție să descompună glicogenul. Un nivel prea mare de glucagon duce la creșterea nivelului de zahăr din sânge. Ca și frecvență, glucagonomul se situează pe locul al treilea în cadrul tumorilor neuroendocrine pancreatice. Marea majoritate a acestor tumori sunt maligne. De foarte multe ori, ca repere de suspiciune diagnostică, intră asocierea dintre hiperglicemie, tromboză venoasă și eritemul migrator. În toate cazurile, se întâlnește un nivel seric semnificativ crescut al glucagonomului.
Tumori insulare diverse se caracterizează prin sindroame clinice asociate sintezei anumitor polipeptide de către celulele insulare. Principalele tumori din această clasă sunt: VIP-oamele(Sindroamele Verner-Morrison), care se caracterizează prin triada clinică diaree apoasă, aclorhidrie (lipsa acidului clorhidric din secreția gastrică) și hipokaliemie (diminuarea nivelului de potasiu din plasmă). Elementul major de diagnostic este nivelul seric al peptidului vasoactiv intestinal (VIP).
Somatostatinomul
Aceste tumori sunt rare. Simptomatologia include diaree, steatoree (prezența unei cantități anormale de grăsimi în fecale), diabet și litiaza veziculară. Marea majoritate a acestor tumori sunt maligne și sunt diagnosticate aproape întotdeauna în stadiul metastatic. Elementul central de diagnostic este reprezentat de nivelul seric crescut al somatostatinei.
Terapia tumorilor pancreatice neuroendocrine
Tratamentul cancerului depinde de locul în care se găsește tumoarea în pancreas și dacă s-a răspândit. Este important să știi că există trei moduri prin care cancerul se răspândește în organism. De exemplu, boala se poate răspândi de unde a debutat în alte părți ale corpului. Iar, din păcate, cancerul poate recidiva după vindecare.
Pentru tumorile localizate principalul gest terapeutic rămâne intervenția chirurgicală cu scop curativ, în condițiile în care acest lucru este posibil atât din punct de vedere tehnic, cât și medical. În situații particulare, bine definite, intervenția chirurgicală poate fi luată în calcul și în cazul unei boli metastatice.
Nu de puține ori simptomatologia funcțională dată de hipersecreția unui anumit polipeptid este influențată de intervenția chirurgicală citoreductivă. Cum majoritatea metastazelor se localizează în ficat și pentru că, în general, turnover-ul acestor tumori este foarte lent, se justifică intervenția chirurgicală a metastazelor hepatice ori de câte ori acest lucru este fezabil.
În situații bine individualizate, metastazele hepatice se tratează prin chemoebolizare, radioablație, termoablație sau ablație chimică. În multe situații, procedurile chirurgicale se asociază cu procedurile de tratament local.
Terapia sistemică, sub forma chimioterapiei, recurge la diverse citostatice. În cazul somatostatinoamelor, terapia cu analogi de somatostatină (Sandostatina, Somatuline) controlează funcțional aceste tumori.
Terapiile-țintă de genul inhibitorilor de tirozinkinază reprezintă o opțiune modernă în tratamentul acestor tumori cu beneficiu atât în boala local avansată, cât și în cea metastatică. Răspunsuri favorabile au fost înregistrate de asemenea la pacienții cu boala avansată sau progresivă tratați cu analogi de somatostatină marcați radioactiv (de exemplu, octreoctida, lanreotida, edotreotida legate de radionuclizi).
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
National Cancer Institute - Pancreatic Neuroendocrine Tumors (Islet Cell Tumors) Treatment (PDQ®)–Patient Version
https://www.cancer.gov/types/pancreatic/patient/pnet-treatment-pdq
University of Pittsburgh Medical Center - Endocrine Pancreatic Cancer
https://hillman.upmc.com/cancer-care/pancreatic/types/endocrine
Te-ar mai putea interesa și...
