Tratament oncologic – lomustina
1. Ce este lomustina?
2. Cum acționează lomustina în organism?
3. Pentru ce tipuri de tumori este indicată lomustina?
a. Indicații lomustină: tumori cerebrale maligne
b. Indicații lomustină: limfom Hodgkin recidivat sau refractar
c. Indicații lomustină: alte tipuri de tumori
4. Cum se administrează lomustina în tratamentul oncologic?
5. Monitorizarea în timpul tratamentului cu lomustină
6. Efectele secundare lomustină
7. Ce trebuie să mai știe pacientul aflat în tratament cu lomustină?
Lomustina este un medicament de chimioterapie folosit de mulți ani în tratamentul unor tipuri de tumori, în special tumori cerebrale și limfom Hodgkin recidivat sau refractar. Deși nu este la fel de cunoscută ca alte medicamente oncologice mai noi, lomustina rămâne o piesă importantă în arsenalul de tratament oncologic, în special atunci când opțiunile sunt limitate. În continuare vom explica ce este lomustina, cum acționează, pentru ce tipuri de cancer este indicată, cum se administrează și ce efecte secundare poate avea, astfel încât informația să fie ușor de integrat de pacienți și familiile lor.
Ce este lomustina?
Lomustina este un medicament oncologic din clasa nitrozoureelor, un tip de agenți alchilanți utilizați în chimioterapie. Acești agenți acționează direct asupra materialului genetic al celulelor canceroase, interferând cu capacitatea lor de a se divide.
Câteva caracteristici importante:
Este un medicament de chimioterapie orală – se administrează sub formă de capsule, nu prin perfuzie.
Are capacitate foarte bună de a trece bariera hemato-encefalică, ceea ce îl face util în anumite tumori ale creierului.
Se folosește de obicei în combinație cu alte medicamente oncologice sau cu radioterapie, în cadrul unor protocoale stabilite de medicul oncolog.
Pe scurt, lomustina este o chimioterapie specială prin faptul că ajunge bine la nivelul sistemului nervos central și este folosită în anumite situații în care alte tratamente sunt mai puțin eficiente.
Cum acționează lomustina în organism?
Pentru a înțelege cum funcționează lomustina, este util să ne imaginăm celula canceroasă ca pe o mică „fabrică” ce produce copii ale ei. Materialul genetic (ADN-ul) este manualul de instrucțiuni al acestei fabrici.
Lomustina „lipește” (alchilează) bucăți de ADN – formând legături anormale între firele de ADN, ceea ce împiedică celula canceroasă să copieze corect informația; poate forma punți între firele de ADN (cross-linking), blocând și mai mult procesul de multiplicare; carbamoilează anumite proteine, inclusiv enzime implicate în repararea ADN-ului, ceea ce crește efectul citotoxic asupra celulelor canceroase.
Pentru pacient, toate aceste mecanisme se traduc prin faptul că lomustina încetinește sau oprește creșterea unor tumori. Din păcate, medicamentul nu poate face diferența perfectă între celulele maligne și cele sănătoase care se divid rapid (de exemplu celulele din măduva osoasă), motiv pentru care apar și efecte secundare.
Pentru ce tipuri de tumori este indicată lomustina?
Lomustina este folosită în principal în două mari situații:
Indicații lomustină: tumori cerebrale maligne
Datorită capacității de a traversa bariera hemato-encefalică, lomustina este utilizată frecvent în tratamentul tumorilor cerebrale, cum ar fi glioblastomul multiform (o formă agresivă de tumoră cerebrală), alte tipuri de gliom și tumori metastatice la nivel cerebral, în anumite situații.
În glioblastom, lomustina poate fi utilizată ca tratament în recidivă (când boala reapare după tratamentul inițial) sau, în anumite protocoale, în combinație cu temozolomidă și radioterapie, mai ales la pacienți cu anumite caracteristici biologice ale tumorii (de exemplu, tumori cu promotor MGMT metilat).
În practica actuală, la nivel internațional, lomustina este deseori considerată un „standard de control” în studiile clinice pentru glioblastom recurent, ceea ce subliniază rolul ei important în acest context oncologic.
Indicații lomustină: limfom Hodgkin recidivat sau refractar
Lomustina este folosită și în tratamentul unor pacienți cu limfom Hodgkin care au recidivat după terapiile standard sau nu au răspuns suficient la tratamentele anterioare. În aceste cazuri, lomustina se administrează în scheme de chimioterapie combinată, făcând parte dintr-o abordare complexă, care poate include și transplant de celule stem sau alte tratamente oncologice moderne, în funcție de situație.
Indicații lomustină: alte tipuri de tumori
Unele surse menționează utilizarea lomustinei și în alte tipuri de tumori (de exemplu, anumite forme de cancer pulmonar sau alte neoplazii rare), însă aceste indicații sunt mai puțin frecvente și depind de protocoalele centrului oncologic și de experiența echipei medicale.
Cum se administrează lomustina în tratamentul oncologic?
Un aspect particular al lomustinei este modul de administrare:
se ia pe cale orală, sub formă de capsule;
se administrează de regulă o dată la 6 săptămâni, nu zilnic sau săptămânal, cum se întâmplă cu multe alte tipuri de chimioterapie;
doza se calculează în funcție de suprafața corporală (m²), greutate, tipul de tumoră și alte tratamente asociate.
De ce atât de rar? Pentru că lomustina are un efect întârziat asupra măduvei osoase – „fabrica” de celule sanguine – iar organismul are nevoie de timp pentru a se reface.
În funcție de schema oncologică lomustina poate fi administrată singură (monoterapie), de obicei la pacienți cu tumori cerebrale recidivate sau combinată cu alte medicamente de chimioterapie (de exemplu, temozolomidă) și radioterapie, în protocoale specifice. Este esențial să nu se ia mai des decât recomandă medicul, deoarece supradozajul poate duce la toxicitate severă, mai ales la nivelul măduvei osoase.
Monitorizarea în timpul tratamentului cu lomustină
Fiind o chimioterapie cu efecte importante asupra sângelui și organelor interne, lomustina necesită o supraveghere atentă:
hemoleucogramă periodică (analize de sânge pentru globule albe, roșii și trombocite);
teste pentru funcția hepatică și renală;
evaluare a simptomelor respiratorii, mai ales la cure multiple, din cauza riscului de toxicitate pulmonară;
monitorizarea atentă a oricăror semne de infecție, sângerare sau oboseală extremă.
Deciziile privind continuarea, amânarea sau ajustarea dozei de lomustina sunt luate de medicul oncolog, în funcție de aceste analize și de starea generală a pacientului.
Efectele secundare lomustină
Ca orice tratament oncologic puternic, lomustina are un profil de toxicitate important. Nu toți pacienții prezintă toate reacțiile adverse, iar intensitatea lor poate varia, dar este important ca pacientul și familia să știe la ce să fie atenți.
Mielosupresie întârziată (scăderea celulelor sangvine)
Cel mai important și frecvent efect secundar este mielosupresia întârziată – scăderea numărului de globule albe, roșii și trombocite.
Caracteristicile acestei toxicități:
apare de obicei la 4–6 săptămâni după administrarea dozei;
poate dura 1–2 săptămâni sau mai mult;
este dependentă de doză și cumulativă – cu cât pacientul primește mai multe cure, cu atât măduva osoasă se poate reface mai greu;
trombocitopenia (scăderea trombocitelor) este, de regulă, mai severă decât scăderea globulelor albe.
Consecințe posibile:
risc crescut de infecții (prin scăderea globulelor albe);
risc crescut de sângerare (prin scăderea trombocitelor);
anemie, cu oboseală marcată, amețeli, dificultăți de respirație la efort.
Din acest motiv, lomustina se folosește strict sub supravegherea unei echipe oncologice, cu monitorizare atentă și, la nevoie, cu ajustarea dozelor sau amânarea curelor.
Efecte gastrointestinale
Ca multe medicamente de chimioterapie, lomustina poate provoca:
greață și vărsături (de obicei în primele ore sau zile după administrare);
scăderea apetitului;
uneori diaree sau disconfort abdominal.
Există medicamente antiemetice care pot fi prescrise preventiv sau la nevoie pentru a controla aceste simptome.
Toxicitate hepatică și renală
La unele persoane, lomustina poate afecta:
ficatul – prin creșterea enzimelor hepatice sau, mai rar, prin afectare mai severă;
rinichii – în special la cure multiple sau la doze mari, în timp.
Analizele de sânge periodice sunt esențiale pentru a depista din timp aceste probleme. În caz de modificări importante, medicul poate reduce doza sau opri tratamentul oncologic cu lomustina.
Toxicitate pulmonară
Un alt risc, mai ales la doze cumulative mari, este fibroza pulmonară sau alte forme de afectare pulmonară, care se pot manifesta prin:
tuse persistentă;
respirație grea la efort;
senzația de lipsă de aer.
Orice simptom respirator nou apărut sau agravat în timpul tratamentului oncologic cu lomustina trebuie raportat rapid medicului.
Alte posibile reacții
Printre alte efecte secundare raportate se numără:
căderea părului (în general mai puțin severă decât la alte chimioterapii, dar posibilă);
modificări neurologice (amețeli, somnolență, rareori convulsii);
risc, pe termen foarte lung, de apariție a unor tumori secundare (leucemii sau alte cancere hematologice), dat fiind că lomustina este un agent alchilant ce afectează ADN-ul.
Este important de subliniat că beneficiile și riscurile se evaluează întotdeauna individual. Medicul oncolog propune lomustina doar atunci când consideră că avantajul în controlul tumorii depășește riscurile de toxicitate.
Ce trebuie să mai știe pacientul aflat în tratament cu lomustină?
Un pacient care urmează un tratament oncologic cu lomustina este bine să țină cont de câteva lucruri practice:
- să respecte cu strictețe schema de administrare (nu ia capsule în plus, nu scurtează intervalul dintre cure);
- să anunțe imediat medicul dacă apar febră, frisoane, sângerări neobișnuite, oboseală extremă, dificultăți de respirație sau orice simptom îngrijorător;
- să evite, pe cât posibil, contactul cu persoane cu infecții respiratorii sau alte boli contagioase, din cauza imunității scăzute;
- să discute cu medicul despre toate celelalte medicamente, suplimente sau vaccinuri (anumite vaccinuri vii sunt contraindicate în timpul unor terapii de chimioterapie ca lomustina).
De asemenea, este util ca pacientul și familia să fie informați, încă de la început, despre faptul că chimioterapia cu lomustina presupune analize frecvente, perioade de oboseală și, uneori, amânări sau ajustări de doză. Acest lucru nu înseamnă că tratamentul „nu funcționează”, ci că echipa oncologică caută permanent un echilibru între eficiență și siguranță.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
Cancer Research UK - Lomustine
https://www.cancerresearchuk.org/about-cancer/treatment/drugs/lomustine-ccnu
Frontiers - Adverse event profile of lomustine and temozolomide: a descriptive analysis from WHO-VigiAccess
https://www.frontiersin.org/journals/pharmacology/articles/10.3389/fphar.2025.1534802/full
Studiul „Adverse event profile of lomustine and temozolomide: a descriptive analysis from WHO-VigiAccess”, apărut în Front. Pharmacol., 06 March 2025, Sec. Experimental Pharmacology and Drug Discovery, Volume 16 - 2025 | https://doi.org/10.3389/fphar.2025.1534802, autori: Hua Luo1 et al.
Science Direct - How did lomustine become standard of care in recurrent glioblastoma?
https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0305737220300670
Studiul „How did lomustine become standard of care in recurrent glioblastoma?”, apărut în Cancer Treatment Reviews, Volume 87, July 2020, 102029, https://doi.org/10.1016/j.ctrv.2020.102029, autori: Michael Weller, Emilie Le Rhun
Te-ar mai putea interesa și...
