Testele prin care se depisteaza si se monitorizeaza glaucomul

Glaucomul este o boală cronică, cu evoluție lentă, care afectează fibrele nervului optic, din cauza unei presiuni intraoculare mărite, de cele mai multe ori. Din păcate, reprezintă o cauză frecventă de orbire la nivel mondial. Deși etiologia nu este complet evidențiată, depistarea glaucomului se face simplu, printr-o serie de teste ușor de tolerat de pacienți.

Glaucomul este o problemă oftalmologică ce afectează nervul optic al ochiului. Această condiție este adesea asociată cu creșterea presiunii intraoculare, ceea ce duce la deteriorarea progresivă a nervului optic și pierderea vederii. În general, glaucomul este o boală cronică și progresivă și, în absența tratamentului adecvat, poate duce la orbire permanentă. Află din acest articol cine este la risc de glaucom și cum se depistează această boală oculară.

RECOMANDĂRILE EXPERȚILOR DOC

Care sunt grupele de risc pentru glaucom?

Cel mai frecvent, glaucomul apare la vârste de peste 40‑45 ani (glaucomul primar cu unghi deschis este mai frecvent la persoanele de peste 60 de ani), însă poate apărea și la copii sau nou-născuți.
Persoanele cu un istoric familial de glaucom au un risc crescut de a dezvolta această afecțiune. Deoarece are o componentă genetică, e bine ca oamenii care au în familie rude de sânge cu glaucom să își facă setul de investigații de screening anual, pentru a preîntâmpina apariția bolii.
Anumite caracteristici anatomice ale ochiului, cum ar fi unghiul îngust între iris și cornee (glaucom cu unghi închis), pot crește riscul de glaucom.
Pentru că unele medicamente pot crește presiunea intraoculară, și pacienții care sunt sub tratament cu antiinflamatoare steroidiene pot dezvolta o hipertensiune oculară și, în timp, glaucom.
Bolile asociate - cataractă, diabet zaharat, hipertensiune arterială, miopie mare - pot contribui și acestea la apariția sau la dezvoltarea glaucomului.

Care sunt testele de diagnostic pentru glaucom?

Din păcate, atunci când afectarea vederii este cea care aduce pacientul la medic, este adesea prea târziu. Glaucomul nu doare, dar orbește. Evoluția bolii este ireversibilă, medicația reușind doar să încetinească boala în stadiul descoperit. Pentru precizarea diagnosticului, medicul oftalmolog va apela la câteva teste simple și ușor de efectuat:

Măsurarea presiunii oculare (tonometria) ajustată cu grosimea corneei (pahimetria)

Tonometria este un procedeu utilizat în oftalmologie pentru evaluarea presiunii intraoculare a ochiului. Tonometria este importantă în diagnosticarea și monitorizarea glaucomului, dar și a altor afecțiuni oftalmologice care pot fi asociate cu modificări ale presiunii intraoculare.

Tonometria cu contact implică utilizarea unui instrument numit tonometru Goldmann, care măsoară presiunea intraoculară prin aplicarea unei presiuni ușoare asupra corneei. În timpul testului, pacientul trebuie să privească într-o lumină albastră sau verde, iar medicul oftalmolog sau un asistent medical va folosi tonometrul pentru a evalua presiunea intraoculară. Acest tip de tonometrie este considerat metoda standard pentru măsurarea presiunii oculare.

Tonometria cu aer utilizează un jet de aer pentru a măsura presiunea intraoculară. Pacientul privește într-un dispozitiv care emite un jet de aer călduț către ochi, iar aparatul înregistrează presiunea necesară pentru aplatizarea corneei.

Pahimetria este o procedură oftalmologică utilizată pentru măsurarea grosimii corneei, stratul transparent și convex din fața ochiului. Grosimea corneei poate fi un indicator important în evaluarea stării de sănătate a ochiului și poate fi relevantă în diagnosticul și monitorizarea unor afecțiuni oftalmologice precum glaucomul.

Procedura implică utilizarea unui instrument special numit pahimetru, care poate să măsoare grosimea corneei cu o precizie ridicată. Pahimetria ultrasonică utilizează unde sonore cu frecvență înaltă pentru a măsura grosimea corneei. Un gel este aplicat pe cornee pentru a facilita transmiterea ultrasunetelor și pentru a obține măsurători precise. Pahimetria cu laser utilizează un fascicul de laser pentru a măsura grosimea corneei. Este o metodă precisă și non-contact, care poate oferi măsurători rapide și precise ale grosimii corneei.

Examinarea câmpului vizual

Procedura de examinare a câmpului vizual implică, în general, următoarele etape:

Stabilirea bazei de referință: Pacientul este poziționat în fața unui aparat specializat pentru testarea câmpului vizual. Oftalmologul sau asistentul medical îi va explica procedura și îi va stabili baza de referință, adică punctul de fixare (de obicei, un punct central).
Testarea vederii periferice: În timp ce pacientul fixează punctul central, vor apărea anumiți stimuli luminoși în diferite zone ale câmpului vizual. Pacientul trebuie să raporteze când detectează acești stimuli luminoși. Această procedură se realizează de obicei pentru fiecare ochi în parte.
Evaluarea sensibilității și detectării defectelor: Pe baza răspunsurilor pacientului la stimuli, oftalmologul poate evalua sensibilitatea câmpului vizual și poate detecta eventualele defecte sau scotoame (zone de pierdere a vederii).
Interpretarea rezultatelor: Oftalmologul va interpreta rezultatele examinării câmpului vizual pentru a evalua starea de sănătate a ochilor și a identifica eventualele anomalii sau afecțiuni oftalmologice.

Examenul nervului optic (fund de ochi și OCT de nerv optic)

Clasic, se realizează cu ajutorul oftalmoscopului sau lentilei de fund de ochi, la biomicroscop. Se urmărește cu atenție lărgirea depresiunii centrale a nervului optic (excavație) - semn de afectare a nervului. În mod normal, aceasta nu depășește 20‑40% din suprafața totală a nervului și este centrată și simetrică la cei doi ochi. Orice asimetrie a acestor aspecte cere investigații suplimentare. Este posibil ca medicul să-ți instileze picături pentru dilatarea pupilei (pentru o examinare mai sigură).

Mai nou, tomografia în coerență optică ne ajută să vedem starea fibrelor nervului optic (cât de funcțional este acesta). Este o investigație simplă, dar precisă, de câteva minute, prin care nervul optic este fotografiat și analizat în profunzime (atât calitativ, cât și cantitativ).

Deși adesea confundată cu CT-ul, OCT-ul se realizează cu raze de lumină și este complet neinvaziv. În prezent, este cel mai bun test pentru evaluarea cât mai cu acuratețe a gradului de afectare a fibrelor nervului optic. Totuși, rezultatele lui se analizează în contextul clinic și coroborat cu celelalte teste.

Examinarea unghiului irido-corneean (gonioscopia)

Inspecția unghiului dintre iris, adică partea colorată a ochiului și cornee, adică țesutul transparent anterior, arată cât de bine se face scurgerea umorii apoase - substanță care umple polul anterior al ochiului. În funcție de această examinare, boala se poate monitoriza mai rar sau mai des, iar tratamentul aplicat poate fi sub formă de picături sau chirurgical.

Această investigație poate fi însoțită de un ușor disconfort, deoarece medicul va aplica pe suprafața ochiului, prin intermediul unui gel, o lentilă specială de gonioscopie. Totuși, pentru că se face sub anestezie locală, gradul de neplăcere este minim, testul putând să dureze unul sau două minute pentru fiecare ochi.

Păstrând o legătură strânsă cu medicul oftalmolog, prin multitudinea de teste puse la dispoziție de medicina avansată, cu siguranță că această boală temută poate fi stopată în evoluție. Așadar, efectuează controalele așa cum ți-a recomandat medicul tău, pentru a te bucura de o vedere cât mai bună pentru cât mai mult timp.

Când ar trebui să mergi la medicul oftalmolog?

Persoanele de peste 40 de ani ar trebui să efectueze examene oftalmologice regulate, deoarece riscul de glaucom crește odată cu înaintarea în vârstă.

Dacă ai rude apropiate (părinți, frați) care au fost diagnosticate cu glaucom, ai și tu un risc crescut de a dezvolta această afecțiune. Este recomandabil să discuți cu medicul oftalmolog despre istoricul familial și despre necesitatea unor evaluări periodice.

Dacă te încadrezi într-unul sau mai mulți dintre factorii de risc pentru glaucom, cum ar fi presiunea intraoculară crescută sau anumite afecțiuni medicale (diabetul zaharat, hipertensiunea arterială), este important să te consulți cu un medic oftalmolog pentru evaluare și monitorizare.

Glaucomul este inițial o boală tăcută, deci în stadiile incipiente poate fi asimptomatic. E bine de știut, însă, că glaucomul avansat poate provoca simptome precum vedere încețoșată, dureri de cap, dureri oculare sau halouri în jurul luminilor. Dacă experimentezi astfel de simptome, este important să îți faci cât mai curând o programare la medicul oftalmolog.

Unele forme de glaucom, în special glaucomul cu unghi închis, pot provoca dureri oculare severe, roșeață și disconfort. Glaucomul poate duce la deteriorarea progresivă a nervului optic, care este responsabil pentru transmiterea informațiilor vizuale către creier. Dacă nu este tratat, glaucomul poate provoca o pierdere permanentă a vederii, care poate fi parțială sau totală, iar acest efect este adesea ireversibil. Pierderea vederii și alte simptome asociate glaucomului pot avea un impact semnificativ asupra calității vieții unei persoane, afectând capacitatea de a desfășura activități de zi cu zi și de a menține independența.

În prezent, nu există o modalitate cunoscută de a preveni glaucomul în totalitate, deoarece mulți factori care contribuie la dezvoltarea acestei afecțiuni sunt dificil de controlat.

Adoptarea unui stil de viață sănătos, care include o alimentație cât mai naturală, exerciții fizice regulate și renunțarea la fumat, poate ajuta la menținerea sănătății ochilor și poate reduce riscul de anumite afecțiuni oftalmologice, inclusiv glaucomul.

Programarea unor examene oftalmologice regulate este crucială pentru detectarea precoce a glaucomului și pentru inițierea unui tratament adecvat, dacă este necesar. De obicei, se recomandă efectuarea unui examen oftalmologic complet o dată la 1-2 ani, însă frecvența poate varia în funcție de factorii de risc individuali și de recomandările medicului oftalmolog.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
NEI - Glaucoma
https://www.nei.nih.gov/learn-about-eye-health/eye-conditions-and-diseases/glaucoma
NHS - Diagnosis. Glaucoma
https://www.nhs.uk/conditions/glaucoma/diagnosis/

Te-ar mai putea interesa și...

TE-AR MAI PUTEA INTERESA ȘI