Tumorile și carcinoamele peritoneale și retroperitoneale reprezintă creșteri anormale ale celulelor în zona peritoneului (stratul care acoperă organele abdominale) și a țesuturilor retroperitoneale (țesuturile din spatele peritoneului, în zona spatelui și a organelor din jurul rinichilor). 

Carcinoamele și sarcoamele peritoneale și retroperitoneale sunt două tipuri diferite de tumori care pot afecta aceste zone. Este important să înțelegem diferențele dintre ele:

Carcinoame peritoneale și retroperitoneale:

•  Carcinoamele se dezvoltă din celulele epiteliale, care sunt celulele care acoperă suprafața organelor și a țesuturilor.
•  Printre exemplele comune de carcinoame peritoneale și retroperitoneale se numără cancerul ovarian, cancerul de colon, cancerul pancreatic și cancerul de stomac.
•  Carcinoamele peritoneale și retroperitoneale pot varia în gradul de agresivitate și prognostic. Gravitatea depinde de tipul și stadiul specific al tumorii, de gradul de extindere și de răspunsul la tratament. Unele carcinoame pot fi mai agresive și pot avea un prognostic mai rezervat.

Este important de menționat că gravitatea și prognosticul unei tumori depind de mai mulți factori, cum ar fi tipul și stadiul specific al tumorii, gradul de agresivitate, răspunsul la tratament și caracteristicile individuale ale pacientului. În general, este necesară o evaluare detaliată de către un specialist în oncologie pentru a determina gravitatea și abordarea optimă a fiecărui caz.

Depistarea, diagnosticul și tratamentul acestor tumori sunt procese complexe și pot implica diferite metode și intervenții. Iată o descriere generală a acestor aspecte:

Depistarea:

• Simptome: Unele tumori peritoneale și retroperitoneale pot fi asimptomatice și pot fi descoperite întâmplător în timpul unui examen medical sau al unei imagistici de rutină. În alte cazuri, pot apărea simptome precum dureri abdominale, umflarea abdomenului, pierdere în greutate neintenționată sau modificări ale funcției intestinale sau vezicii urinare.
• Evaluare fizică și istoric medical: Medicul va efectua o examinare fizică și va discuta cu pacientul despre simptomele, istoricul medical și factorii de risc.
• Investigatii imagistice: Testele imagistice, cum ar fi tomografia computerizată (CT), rezonanța magnetică (RMN) sau ecografia, pot fi utilizate pentru a obține imagini detaliate ale zonei afectate și pentru a determina dimensiunea și extinderea tumorii.

Diagnostic:

• Biopsie: Pentru a confirma diagnosticul și a determina tipul exact de tumoare, se poate realiza o biopsie, care implică prelevarea unei mostre de țesut tumoral pentru examinare microscopică. Aceasta poate fi efectuată prin intervenție chirurgicală sau prin ghidaj imagistic (sub controlul CT sau ecografic).

Tratament:

• Chirurgie: Chirurgia este adesea un component important al tratamentului tumorilor peritoneale și retroperitoneale. În funcție de tipul, dimensiunea și localizarea tumorii, poate fi realizată o rezecție chirurgicală pentru a îndepărta complet tumora. În unele cazuri, este posibilă și îndepărtarea organelor afectate sau a țesuturilor din jur.
• Chimioterapie: Chimioterapia poate fi utilizată înainte sau după intervenția chirurgicală pentru a distruge celulele canceroase rămase sau pentru a reduce dimensiunea tumorii înainte de operație.
• Radioterapie: Radioterapia poate fi folosită pentru a trata tumori peritoneale și retroperitoneale, fie ca terapie principală, fie în combinație cu alte metode de tratament.

Este important să consultați un medic specialist, cum ar fi un oncolog sau un chirurg oncolog, pentru a primi o evaluare și un plan de tratament individualizat în funcție de tipul și stadiul specific al tumorii. Aceste tumori pot avea caracteristici diferite și pot necesita abordări specifice.

Sarcoamele

Sarcoamele sunt o entitate separata de tumori mult mai rar intalnita comparativ cu carcinoamele. Punctul de plecare este reprezentat de tesutul conjunctiv, de sustinere, pe care il regasim la nivelul diferitelor structuri (oase, muschi, retroperitoneu, dar si la nivelul majoritatii organelor interne, etc).

Din pacate, sarcoamele raman o clasa de tumori dificil de tratat, in care principalul gest terapeutic ramane interventia chirugicala. Rolul terapiilor sistemice, tip chimioterapie, ramane indoielnic, cu rate de raspuns cuprinse undeva intre 1 si 5%. Din aceste motive, care tin atat de complexitatea acestor afectiuni, cat si de lipsa de resurse terapeutice, se recomanda ca abordarea terapeutica a acestor entitati sa aiba loc in centre de referinta, cu expertiza in terapia sarcoamelor, de catre echipe multidisciplinare cu experienta in aceste tratamente.

Sarcoamele retroperitoneale

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

In cadrul familiei largi a sarcoamelor de tesuturi moi, o entitate aparte este reprezentata de catre sarcoamele retroperitoneale. Retroperitoneul este o regiune anatomica situata in cavitatea abdominala "in spatele" peritoneului abdominopelvin. Structurile care nu sunt suspendate de catre mezenter in cavitatea abdominala si care sunt cuprinse intre peritoneul parietal si peretele abdominal sunt catalogate drept retroperitoneale.

Exemple de sarcoame peritoneale și retroperitoneale includ leiomiosarcomul, liposarcomul și fibrosarcomul.

De foarte multe ori, sarcoamele retroperitoneale sunt asimptomatice. In anumite situatii, cand volumul tumoral este mare, pacientii remarca cresterea de volum a abdomenului sau pot sa acuze balonari, dureri abdominale difuze, dureri lombare, greturi, etc.

Examinarile imagistice de inalta performanta de tipul RMN analizeaza extensia locoregionala a tumorii, in timp ce examinarea Computer Tomografica (CT) este o procedura standard de apreciere a extensiei bolii (stadializare). In anumite situatii, se impune si explorarea functionala a aparatului urinar (urografie).

Diagnosticul de certitudine este intotdeauna bioptic si este obligatoriu ca inainte de orice decizie terapeutica sa se recolteze fragmente bioptice prin biopsie directa. Riscul de insamantare neoplazica a tesuturilor limitrofe este minimal si nu trebuie sa fie un motiv pentru care biopsia sa nu aiba loc.

Pe de alta parte, nu este mai putin adevarat ca alegerea tipului de biopsie trebuie sa tina cont de aceste aspecte si, in plus, sa fie realizata numai dupa o minutioasa analiza a fiecarui caz in parte, pentru a minimaliza atat contaminarea cu celule neoplazice, cat si eventualele complicatii. Din acest motiv, biopsia nu trebuie sa fie niciodata transperitoneala si ca urmare, biopsia deschisa sau laparoscopica trebuie evitata.

Evaluarea imagistica complexa preoperatorie este critica in aprecierea corecta a extensiei tumorale. Anumite zone anatomice (de exemplu, canalul inghinal, diafragmul, vena cava retrohepatica) reprezinta o adevarata provocare pentru radiologi, necesitand de multe ori proceduri radiologice complementare.

Tratamentul  sarcomului retroperitoneal

Intotdeauna planul terapeutic individual este decis de catre echipa multidisciplinara in urma informatiilor furnizate catre radiolog si de catre anatomopatolog. Principalul gest terapeutic ramane interventia chirurgicala.

Operatia trebuie sa indeparteze masa tumorala "in bloc", obtinandu-se rezectia completa macroscopica cu minimizarea marginilor pozitive microscopic. Prezervarea organelor specifice (pancreas, rinichi, etc.) reprezinta un deziderat ori de cate ori este posibil. Rezectia incompleta nu este admisa, prezentand un beneficiu discutabil si poate fi considerata numai cu scop exclusiv paleativ la pacienti bine selectionati.

In anumite situatii, de asemenea selectionate, cand volumul tumoral este mare, se recurge la terapie neoadjuvanta sub forma chimioterapiei, radioterapiei, hipertermiei sau combinatiei acestora. Acest lucru este plauzibil in cazul tumorilor tehnic nerezecabile sau border-line rezecabile care, in urma acestor terapii, pot fi reconvertite la operabilitate.

Anumite sarcoame sunt cunoscute drept chemosensibile (sarcoamele sinoviale), in timp ce altele sunt radiosensibile (tumorile fibroase solitare).

In ceea ce priveste radioterapia postoperatorie, aceasta ramane cu o valoare limitata si se asociaza frecvent cu toxicitati de scurta si respectiv lunga durata.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

La ora actuala, o serie intreaga de molecule sunt subiectul unor trialuri clinice.

Dintre acestea, Agentia Europeana a Medicamentului a aprobat utilizarea unui anticorp blocant al receptorului alpha al receptorului factorului de crestere derivat din plachete (PDGFR-alpha), olaratumab, cu rezultate pozitive in boala metastatica.

Olaratumab a fost inițial aprobat în anumite țări pentru tratamentul combinat cu doxorubicină a sarcomului moale de țesut conjunctiv avansat sau metastatic. Cu toate acestea, în ianuarie 2019, EMA a retras aprobarea pentru această indicație datorită rezultatelor dezamăgitoare ale unui studiu clinic de fază III (studiu ANNOUNCE) care nu a demonstrat un beneficiu semnificativ al olaratumabului în asociere cu doxorubicină în comparație cu doxorubicina singură.

Desi sarcoamele de tesuturi moi reprezinta una dintre problemele majore oncologice prin lipsa de resurse terapeutice in boala nerezecabila, recidivata sau metastazata, orizontul terapeutic este optimist.

Sursa foto: Shutterstock