Nu mai este un secret că imunoterapia reprezintă în acest moment o adevărată revoluție în terapia cancerelor solide, dar și a limfoproliferărilor maligne. Principiul care stă la baza imunoterapiei constă în derepresarea sistemului imun, blocat de către afecțiunea oncologică.

Eradicarea cancerului rămâne o problemă îngrijorătoare, în ciuda progreselor recente în înțelegerea bazei moleculare a neoplaziei. O abordare terapeutică a ultimilor ani, care a demonstrat că are potențial, este radioimunoterapia, care permite administrarea unei doze mari de radiații terapeutice către celulele canceroase, reducând în același timp expunerea celulelor normale. Deși această abordare a fost investigată timp de mai multe decenii, progresele făcute în ceea ce privește biologia cancerului, proiectarea de anticorpi și radiochimia în ultimul deceniu au mărit semnificativ capacitatea radioimunoterapiei de a produce remisiuni durabile ale mai multor tipuri de cancer.

Radioimunoterapia combină imunoterapia cu acțiunea radioterapiei

Multe dintre variantele de imunoterapie utilizează anticorpi monoclonali, care au drept țintă anumite antigene cantonate la nivelul suprafeței celulelor tumorale. Complexele anticorp-antigen deschid calea de activare a altor componente ale sistemului imunitar, care vor duce, inevitabil la distrugerea celulelor tumorale.

În general, anticorpii monoclonali sunt folosiți în monoterapie în tratamentul cancerului. În anumite situații, însă, anticorpii se combină cu substanțe radioactive și se injectează în sistemul circulator. În cazul radioimunoterapiei, complexele se leagă de celulele neoplazice și eliberează doze crescute de radionuclid direct la nivel tumoral. Aceste complexe anticorp-radionuclid acționează direct asupra antigenelor și, ca urmare, maximizează efectul la nivelul țintei tumorale, cu efecte secundare de mică anvergură la nivelul celulelor normale.

La ora actuală, aplicabilitatea radioimunoterapiei este în zona hemopatiilor maligne, acestea fiind tumori radiosensibile. Agenția Federală a Medicamentului a avizat utilizarea a doi agenți radioimunologici în tratamentul limfomului malign non-Hodgkin folicular cu celule B care nu răspunde la chimioterapia standard, cu toate că această terapie se poate utiliza și în alte tipuri de limfoame. Unul dintre agenți folosește drept radionuclid Ytrium, iar cel de-al doilea I-131.

În general, pacienții sunt supuși unei singure sesiuni de radioimunoterapie și în cazuri selecționate se suplimentează cu o nouă expunere. Echipa terapeutică include un oncolog, un specialist în medicină nucleară și un fizician. Inițial, se administrează intravenos anticorpul monoclonal nativ urmat în timpul doi, de administrarea complexului radionuclid-anticorp monoclonal.

Efectul urmărit este eliberarea unei cantități cât mai mari de radionuclid la nivelul celulelor radiosensibile și cu efecte secundare sistemice cât mai mici. Efectele secundare frecvente sunt febra, frisoanele, reducerea numărului leucocitelor și a eritrocitelor, hipotensiunea, diareea, rash-ul.

Radioimunoterapia prezintă, în plus, avantajul duratei mult mai mici de tratament comparativ cu radioterapia standard sau chimioterapia standard și to oxicitate semnificativ mai mică în comparație cu terapiile oncologice clasice.

La ora actuală, radioimunoterapia este subiectul multor trialuri clinice în mai multe tipuri de cancer cum ar fi cancerul prostatic, ovarian, melanomul malign metastatic, cancerul colorectal metastatic sau tumorile cerebrale primitive.Tumorile solide sunt în general radiorezistente, necesitând o doză de iradiere de 5-10 ori mai mare decât în hemopatiile maligne, ceea ce face ca toxicitatea acestei proceduri să fie mai mare decât în hemopatiile maligne.

Ce tratamente se aplică în prezent pentru cancer

Opțiunile de tratament depinde de mai mulți factori, cum ar fi tipul și stadiul cancerului, starea de sănătate generală a pacientului, dar și preferințele acestuia. Echipa de medici cântăreste beneficiile și riscurile fiecărui tratament pentru cancer, pentru a determina care este cel mai potrivit pentru fiecare pacient în parte.

Opțiunile de tratament pentru cancer includ:

Intervenție chirurgicală. Scopul operației este eliminarea cancerului sau a cât mai mult posibil din tumoră.
Chimioterapia. Această metodă folosește medicamente pentru a distruge celulele canceroase.
Terapia cu radiații. Radioterapia utilizează fascicule de mare putere, cum ar fi razele X sau protonii, pentru a ucide celulele canceroase.
Transplantul de măduvă osoasă. Transplantul de celule stem poate folosi propriile celule stem ale măduvei osoase sau cele de la un donator.
Imunoterapia. Cunoscută și sub denumirea de terapie biologică, imunoterapia folosește sistemul imunitar al organismului pentru a lupta împotriva cancerului. 
Terapia cu hormoni. Unele tipuri de cancer (precum cel mamar sau cel de prostată) sunt alimentate de hormoni, așa că îndepărtarea sau blocarea efectelor acestora poate determina celulele canceroase să înceteze creșterea.
Terapia medicamentoasă țintită. Se concentrează pe anomalii specifice din celulele canceroase care le permit să supraviețuiască.
Crioablația. Acest tratament ucide celulele canceroase prin înghețarea țesutului, care este lăsat apoi să se dezghețe. Procesul se repetă de mai multe ori în timpul aceleiași ședințe de tratament pentru a distruge celulele canceroase.
Ablația cu radiofrecvență. Acest tratament utilizează energia electrică pentru a încălzi celulele canceroase și a le distruge în acest mod.
Studiile clinice. În cadrul lor se investighează noi modalități de tratare a cancerului, la aceste studii participând și pacienți dispuși să testeze terapii noi. 

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
Mayo Clinic - Cancer treatment
https://www.mayoclinic.org/tests-procedures/cancer-treatment/about/pac-20393344