Mielom multiplu - remisiune și recidivă

1. Ce este mielomul multiplu?
2. Remisiunea în mielomul multiplu
3. Recurența (recidiva) în mielomul multiplu
a. Recurența biochimică
b. Recurența clinică
4. Tratamente moderne pentru recidiva mielomului multiplu
5. Monitorizarea mielomului multiplu și prevenirea recidivei

Mielomul multiplu este un cancer al celulelor plasmatice (un tip de globule albe) care se acumulează în măduva osoasă și provoacă daune organelor. Acesta reprezintă aproximativ 2% dintre toate diagnosticele de cancer și circa 10% dintre cancerele de sânge.

Printre simptomele comune ale mielomului multiplu se numără niveluri ridicate de calciu, disfuncție renală, anemie și leziuni osoase - caracteristici reunite sub acronimul „CRAB”¹. Datorită tratamentelor moderne, mulți pacienți trăiesc cinci ani sau mai mult după diagnostic. Totuși, mielomul multiplu rămâne incurabil, ceea ce înseamnă că boala poate fi controlată (în remisiune), dar tinde să reapară (recurență) în timp.

1. Ce este mielomul multiplu?

Mielomul multiplu (MM) este un cancer care provine din celule plasmatice maligne din măduva osoasă. Aceste celule canceroase se înmulțesc și înlocuiesc celulele normale ale sângelui, producând anticorpi anormali (proteine monoclonale) detectabili în sânge sau urină. În timp, celulele de mielom provoacă daune organelor: calciu crescut (hipercalcemie), renal (disfuncție renală), anemie și boală osoasă. Medicii folosesc aceste criterii CRAB, alături de teste imagistice și analize de măduvă osoasă, pentru a diagnostica boala².

Recomandările Experților DOC

Mielomul multiplu este mai frecvent la persoanele în vârstă (vârsta medie la diagnostic fiind de 65–70 ani). Deși rar în populația generală, este unul dintre cele mai importante tipuri de cancer hematologic. Tratamentele moderne - inclusiv medicamente imunomodulatoare, inhibitori de proteazomi și anticorpi monoclonali - au crescut semnificativ supraviețuirea medie, ajungând la 7- 8 ani pentru cazurile diagnosticate recent. Obiectivul tratamentului este nu doar extinderea vieții, ci și menținerea unei calități a vieții acceptabile.

2. Remisiunea în mielomul multiplu

Remisiunea în mielomul multiplu înseamnă că boala este controlată sau nedetectabilă după tratament. Acest lucru este de obicei atins după o terapie inițială eficientă, adesea urmată de un transplant de celule stem (la pacienții eligibili) și terapie de întreținere. Medicul evaluează profunzimea răspunsului prin măsurarea nivelurilor de proteină monoclonală și examinarea măduvei osoase.

Un răspuns complet (CR) înseamnă lipsa proteinei monoclonale în sânge/urină și mai puțin de 5% celule plasmatice în măduvă. Cu cât remisiunea este mai profundă, cu atât durata fără progresie a bolii (PFS) și supraviețuirea globală (OS) sunt mai mari³.

Chiar și în absența semnelor clinice, un număr foarte mic de celule de mielom poate rămâne în organism. Acest fenomen se numește boală minimă reziduală (MRD) și poate fi detectat cu teste extrem de sensibile (de exemplu, secvențiere de nouă generație sau citometrie în flux). Pacienții MRD-negativi tind să aibă remisiuni mai îndelungate și o speranță de viață mai mare.

3. Recurența (recidiva) în mielomul multiplu

Recurența (recidiva) în mielomul multiplu reprezintă revenirea sau progresia bolii după o perioadă de control sau remisiune. Aceasta este o caracteristică comună a mielomului, deoarece în prezent nu există un tratament curativ. Chiar și în cazurile în care remisiunea este profundă și pacientul nu prezintă semne clinice de boală, celulele canceroase pot persista în organism la nivel microscopic, o stare cunoscută sub numele de boală minimă reziduală (MRD). Aceste celule reziduale pot rămâne inactive pentru o perioadă, apoi pot începe să se înmulțească din nou, determinând recurența bolii.

Există mai multe forme de recurență:

a. Recurența biochimică

Recurența biochimică este detectată prin creșterea nivelurilor de proteină monoclonală (M-proteină) în sânge sau urină, fără a fi însoțită de simptome evidente. Este o fază asimptomatică care precede, în mod obișnuit, recurența clinică. Tratamentul inițiat în această fază poate duce la un control mai eficient al bolii.

b. Recurența clinică

Recurența clinică apare atunci când boala provoacă din nou simptome, precum dureri osoase, anemie severă, fracturi, infecții frecvente sau insuficiență renală. Acest tip de recurență necesită intervenție terapeutică imediată și este asociat, în general, cu o boală mai agresivă.

Boala refractară desemnează o formă de mielom care nu răspunde la tratamentul administrat sau progresează rapid după încetarea acestuia. Pacienții cu mielom refractar necesită regimuri terapeutice alternative, adesea inovatoare.

De obicei, fiecare recurență a bolii este mai dificil de tratat decât precedenta. Acest lucru se explică prin faptul că celulele canceroase pot deveni mai rezistente la tratamentele anterioare și pot suferi modificări genetice care le conferă o capacitate crescută de a supraviețui. Astfel, recurențele precoce (la mai puțin de un an de la tratamentul anterior) sunt asociate cu un prognostic mai rezervat comparativ cu recurențele târzii, care indică o boală cu evoluție mai lentă și un mai bun răspuns la terapiile disponibile.

4. Tratamente moderne pentru recidiva mielomului multiplu

Gestionarea recurenței în mielomul multiplu a devenit din ce în ce mai eficientă datorită progreselor semnificative în domeniul terapiilor oncologice. În prezent, tratamentul este personalizat, luând în considerare istoricul terapiei, profilul genetic al bolii și starea generală a pacientului.

La prima recurență, majoritatea pacienților sunt tratați cu terapii combinate (triplete), care includ:

Un anticorp monoclonal anti-CD38 (daratumumab sau isatuximab), care vizează în mod specific proteina CD38 exprimată pe suprafața celulelor mielomului, activând sistemul imunitar și inducând moartea celulară.
Un medicament imunomodulator (lenalidomidă sau pomalidomidă) sau un inhibitor de proteazom (bortezomib, carfilzomib), care interferează cu mecanismele celulare ce permit supraviețuirea celulelor canceroase.
Dexametazonă, un corticosteroid cu efecte antiinflamatorii și antitumorale.
Combinațiile de tip „anticorp + partener activ + steroid” au arătat eficiență crescută în obținerea remisiunii și prelungirea supraviețuirii fără progresie. De exemplu, studiile clinice au demonstrat că adăugarea daratumumabului la o combinație standard poate dubla durata remisiunii.

Pentru pacienții care au trecut prin mai multe linii de tratament și care sunt triplu-expusi (la imunomodulatoare, inhibitori de proteazomi și anticorpi), opțiunile includ terapii de ultimă generație:

Terapia CAR-T (Chimeric Antigen Receptor T-cell): implică recoltarea celulelor T proprii ale pacientului, modificarea lor genetică pentru a recunoaște o proteină specifică (de obicei BCMA), urmată de reinfuzie. Această terapie personalizată poate induce remisiuni de durată, chiar și în formele refractare.
Anticorpii bispecifici (BiTEs): precum teclistamab sau elranatamab, aceștia se leagă simultan de celulele T și celulele mielomului, activând un atac imun direcționat. Sunt „gata de utilizare” și nu necesită modificare celulară individuală, ceea ce permite administrarea rapidă.
Alte terapii inovatoare, cum ar fi inhibitori BCL-2 sau medicamente din noua generație de imunomodulatoare (CELMoDs), completează opțiunile terapeutice pentru cazurile complexe.

În unele situații selectate, un al doilea transplant autolog de celule stem poate fi benefic, în special dacă primul a dus la o remisiune durabilă.

5. Monitorizarea mielomului multiplu și prevenirea recidivei

Pentru a gestiona eficient mielomul multiplu, monitorizarea constantă este esențială. Chiar și în remisiune, pacienții pot prezenta o boală reziduală care nu este detectabilă cu testele obișnuite, dar care poate duce la recurență. Prin urmare, strategia medicală se concentrează pe detectarea precoce a semnelor de reapariție și pe menținerea bolii sub control cât mai mult timp.

Elementele-cheie ale monitorizării includ:

Teste de sânge și urină pentru determinarea proteinelor monoclonale, lanțurilor ușoare libere și nivelului de hemoglobină.
Imagistică periodică (radiografii, RMN, PET-CT) pentru a evalua integritatea osoasă și a depista eventuale leziuni noi.
Testarea MRD (boală minimă reziduală): se realizează prin citometrie în flux sau secvențiere moleculară, fiind capabilă să detecteze celule tumorale la niveluri extrem de scăzute. MRD-negativitatea este un indicator puternic de prognostic favorabil.

În ceea ce privește prevenirea recurenței, tratamentul de întreținere joacă un rol crucial. După obținerea remisiunii (mai ales după transplant), pacienții pot beneficia de o terapie continuă, de obicei cu lenalidomid, care s-a dovedit a reduce riscul de recurență și a prelungi supraviețuirea globală.

Alte măsuri pentru prevenirea recurenței includ:

Vaccinări regulate (antigripal, pneumococic, COVID-19) pentru a reduce riscul de infecții.
Suplimentare cu vitamina D și calciu, împreună cu administrarea de bifosfonați, pentru menținerea sănătății osoase.
Un stil de viață echilibrat, cu activitate fizică moderată, o alimentație nutritivă și monitorizarea atentă a simptomelor.

O recurență în mielomul multiplu poate fi descurajantă, mai ales după o perioadă în care pacientul se simțea bine. Însă, datorită terapiilor moderne, recurența nu mai reprezintă o condamnare, ci o nouă etapă a tratamentului.

Astăzi, majoritatea pacienților experimentează mai multe episoade de remisiune și recurență, fiecare fiind tratat cu un regim adaptat. Chiar și pacienții cu boală refractară pot obține remisiuni de durată cu terapiile de ultimă generație. Mulți trăiesc 10 ani sau mai mult de la diagnostic, iar calitatea vieții poate fi menținută printr-o colaborare strânsă cu echipa medicală.

Suportul psihologic și social este la fel de important ca și tratamentul medical. Recurența poate declanșa emoții intense - frică, anxietate, furie sau incertitudine. Sprijinul oferit pacienților include:

Echipa medicală, care poate răspunde întrebărilor, ajustează tratamentele și ghidează pacientul prin opțiunile disponibile.
Psihologi specializați în oncologie, care ajută pacienții să gestioneze impactul emoțional al bolii cronice.
Grupuri de suport pentru mielom, unde pacienții pot împărtăși experiențe și soluții practice, și pot învăța unii de la alții.
Familia și îngrijitorii, care au un rol esențial în sprijinul emoțional, logistic și moral.

Pacienții sunt încurajați să își păstreze speranța și să continue să își planifice viitorul. Fiecare recurență este tratabilă, iar inovațiile medicale oferă perspective reale de supraviețuire îndelungată și, într-un viitor apropiat, poate chiar de vindecare.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
1Studiul „Relapsed/refractory multiple myeloma: standard of care management of patients in the Gulf region”, Clin Hematol Int. 2025 May 8, autori: Ahmad Alhuraiji, Khalil Al Farsi, Kayane Mheidly, Hesham Elsabah, Honar Cherif, Anas Hamad, Mahmoud Marashi, Hussni Al Hateeti, Hani Osman, Mohamad Mohty
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC12065471/
2Studiul „Multiple myeloma incidence and mortality trends in the United States, 1999–2020”, 2024, Scientific Reports, autori: David T. Zhu, Andrew Park, Alan Lai, Lingxiao Zhang, Hiba Attar & Timothy R. Rebbeck
https://www.nature.com/articles/s41598-024-65590-4
3Studiul „Role of minimal residual disease assessment in multiple myeloma”, Vol. 109 No. 7 (2024): July, 2024, autori: Raphael Szalat, Kenneth Anderson, Nikhil Munshi
https://haematologica.org/article/view/haematol.2023.284662

Te-ar mai putea interesa și...

TE-AR MAI PUTEA INTERESA ȘI...