Intoleranta la lactoza

1. Ce este intoleranța la lactoză?
2. Care sunt cauzele intoleranței la lactoză?
a. Deficit primar de lactază
b. Deficit secundar de lactază
c. Deficit congenital de lactază
d. Deficitul de lactază în dezvoltare
3. Tipuri de intoleranță la lactoză
4. Simptome ale intoleranței la lactoză
5. Diagnosticarea intoleranței la lactoză
6. Opțiuni de tratament în intoleranța la lactoză
a. Modificarea dietei
b. Suplimente de lactază
c. Probiotice
d. Tratamente emergente

Sunt multe persoane care se plâng că nu pot consuma lapte nici măcar în cafea pentru că suferă de balonare, senzație de plenitudine, meteorism, dureri abdominale colicative. Dacă puteți asocia aceste stări cu consumul de produse lactate este posibil ca, de fapt, să suferiți de o formă de intoleranță la lactoză, temporară sau definitivă, mai ales dacă după ce le ingerați se instalează și diareea, din cauza efectului osmotic al dizaharidelor.

1. Ce este intoleranța la lactoză?

Intoleranța la lactoză este un sindrom clinic caracterizat prin simptome digestive declanșate de consumul de alimente care conțin lactoză, cum ar fi laptele, brânza sau înghețată. Lactoza, un zahăr dizaharidic, este în mod normal descompusă în glucoză și galactoză de către enzima lactază din intestinul subțire pentru a fi absorbită în fluxul sangvin. Când lactaza este deficitară, lactoza nedigerată ajunge în colon, unde bacteriile o fermentează, producând gaze și alte produse secundare care provoacă disconfort.

Este important să se facă distincția între malabsorbția lactozei și intoleranța la lactoză. Malabsorbția lactozei se referă la incapacitatea organismului de a digera complet lactoza, care poate fi detectată prin teste medicale. Cu toate acestea, nu toate persoanele cu malabsorbție prezintă simptome. Doar cei care dezvoltă simptome precum balonare sau diaree sunt diagnosticați cu intoleranță la lactoză. Această distincție este esențială, deoarece unele persoane pot consuma cantități mici de lactate fără probleme.

2. Care sunt cauzele intoleranței la lactoză?

Intoleranța la lactoză apare dintr-un deficit de lactază, care poate apărea din mai multe motive:

a. Deficit primar de lactază

Cea mai frecventă formă este determinată genetic și rezultă dintr-un declin natural al producției de lactază pe măsură ce oamenii îmbătrânesc. Simptomele apar de obicei în adolescență sau la începutul vieții adulte. Aceasta este starea ancestrală la oameni, în care producția de lactază scade după înțărcare, o trăsătură cunoscută sub numele de non-persistență a lactazei.

b. Deficit secundar de lactază

Aceasta apare atunci când intestinul subțire este deteriorat de afecțiuni precum boala celiacă, boala Crohn, gastroenterita sau tratamente precum chimioterapia. Tratarea afecțiunii de bază poate restabili producția de lactază.

Recomandările Experților DOC

c. Deficit congenital de lactază

O tulburare autosomal recesivă rară, această afecțiune este prezentă de la naștere, sugarii prezentând simptome la scurt timp după consumul de lapte matern sau formulă. Doar aproximativ 40 de cazuri au fost raportate la nivel mondial.

d. Deficitul de lactază în dezvoltare

Întâlnit la sugarii prematuri (născuți între 28-37 de săptămâni), această afecțiune temporară se ameliorează pe măsură ce sistemul digestiv se maturizează.
Aceste cauze evidențiază diversele origini ale intoleranței la lactoză, de la predispoziția genetică la factorii de mediu, fiecare necesitând abordări de gestionare personalizate.

3. Tipuri de intoleranță la lactoză

Se descriu 3 forme de intoleranță la lactoză:
•     intoleranța congenitală la lactoză: o afecțiune foarte rară cu o modalitate de transmitere autozomal-recesiva, caracterizată prin incapacitatea de a sintetiza lactoza; se manifestă clinic la bebeluș prin diaree apoasă la inițierea diversificării sau trecerii de la alimentația la sân la cea cu lapte praf.
•     intoleranța secundară la lactoza poate apărea în urma unei afecțiuni acute (gastroenterita) sau cronice (ex. boala Crohn sau boala celiacă), însă în acest caz, deficitul de lactază este temporar și este reversibil după regenerarea epitelului intestinal.
•     intoleranța primară la lactoză rezultată ca urmare a reducerii fiziologice progresive, odată cu vârsta, a activității lactazei din enterocite. Mulți părinți observă că la un moment dat copiii lor, încă mici, hotărăsc că nu mai vor să bea lapte și îl refuză cu vehemență. Este posibil ca micuții să asocieze simptomele neplăcute cu consumul de lactate, având intoleranța ca bagaj genetic.

Trebuie însă știut că acestea sunt cazuri particulare, care e bine să fie verificate științific. Deși sunt multe persoane care susțin că omul, ca și mamiferele, ar trebui să înceteze să consume lapte după încetarea perioadei de lactație naturală, la om nu se aplica aceste reguli de nutriție, datorită unor fenomene de adaptare instalate în zeci de mii de ani, poate, ce permit că activitatea enzimatică să persiste și la vârsta adultă. În plus, pentru omul european mecanismele de adaptare în ceea ce privește metabolizarea calciului și a vitaminei D s-au bazat pe lactate, fiind o foarte bună sursă, cu o compatibilitate excelentă.

În țara noastră și la alte populații europene și balcanice exista în mod natural o buna toleranta a preparatelor lactate, situație mai puțin aplicabilă populațiilor asiatice și africane.
Însă există și persoanele la care se instalează declinul activității enzimatice încă de vârste mici (2-6 ani) ori ulterior.

Momentul și rata de reducere a nivelului de lactaza sunt determinate genetic, prin existenta unui polimorfism T/C în poziția 13910 a genei lactazei care condiționează cantitatea de lactază din intestine. Aceste persoane asociază de asemenea și un risc crescut de osteoporoză și fracturi ca urmare a densității minerale osoase scăzute.

4. Simptome ale intoleranței la lactoză

Simptomele intoleranței la lactoză apar de obicei la 30 de minute până la 2 ore după consumul de lactate și variază în severitate. Simptomele gastrointestinale frecvente includ:

Diaree
Balonare abdominală
Durere abdominală
Fatulență
Greață și vărsături

Mai rar, persoanele pot prezenta simptome extraintestinale, cum ar fi dureri de cap, dureri musculare sau articulare, oboseală, ulcerații bucale sau chiar probleme cognitive, cum ar fi dificultăți de concentrare. Variabilitatea simptomelor subliniază importanța diagnosticului și a managementului personalizat.

5. Diagnosticarea intoleranței la lactoză

Diagnosticul precis este crucial pentru o gestionare eficientă. Sunt utilizate mai multe metode pentru a confirma intoleranța la lactoză:

Testul respirator cu hidrogen (HBT): Standardul de aur, acest test implică consumul unei soluții de lactoză și măsurarea nivelului de hidrogen din respirație. O creștere de peste 20 de părți per milion indică o malabsorbție a lactozei, cu o rată de precizie de 90%.
Testarea genetică: Aceasta analizează polimorfismele din gena lactazei (de exemplu, LCT-13910C>T) pentru a determina persistența sau non-persistența lactazei. Este foarte specific, dar nu este disponibil pe scară largă. Testul genetic pentru intoleranța la lactoză nu este influențat de momentul recoltării, iar bolnavul nu trebuie să fi consumat neapărat lactoza. Analiza se face din sânge și elaborarea rezultatelor durează în jur de o săptămână. Ulterior trebuie să aveți o discuție pe marginea rezultatelor cu medicul genetician.
Testul de toleranță la lactoză (LTT): După ingerarea a 50 de grame de lactoză, se măsoară nivelul glicemiei. O creștere minimă sugerează o malabsorbție, deși acest test are o rată de 20% a rezultatelor false.
Testul de aciditate a scaunului: Utilizat în principal la sugari, acest test detectează acidul lactic în scaun, indicând lactoză nedigerată.

Eliminare alimentară și dificultăți: Simptomele se ameliorează atunci când lactoza este evitată și revin la reintroducere, susținând un diagnostic.

Prin determinarea genotipului C/T se poate stabili predispoziția genetică pentru intoleranța la lactoză:

Genotip - 13910 C/C (homozigot): predispoziție genetica clară pentru intoleranța la lactoză. Aceasta înseamnă că producția enzimei care scindează lactoza scade în cursul vieții. Un rezultat pozitiv C/C în copilărie indică o predispoziție genetică, dar nu și certitudinea că în acest moment s-ar fi dezvoltat o intoleranță la lactoză.

Diagnosticul de certitudine se poate face printr-un test de încărcare cu lactoza

Genotip - 13910 T/C (heterozigot): rareori se asociază cu o intoleranță primară, adesea compensată; simptomele sunt ușoare.
Genotip - 13910 T/T (homozigot): nu există o predispoziție genetică pentru intoleranță la lactoză.

6. Opțiuni de tratament în intoleranța la lactoză

Deși intoleranța la lactoză nu are leac, simptomele pot fi gestionate eficient prin diverse strategii:

a. Modificarea dietei

În cazul în care testul arată că aveți intolerante la lactoza cu manifestări clinice, vi se va recomanda o dietă fără lactoză sau administrarea de suplimente care conțin lactoză, odată cu ingerarea produselor.

Atenție însă - în cazul unei diete fără lapte și lactate este importantă monitorizarea calcemiei!

Alimente care conțin lactoza: orice lapte de origine animală (chiar fiert) și produse lactate, smântână, mezeluri preambalate, brânză proaspătă, brânzică de casă, brânzeturile franțuzești, mucegăite, etc.

În plus, există o serie de ingrediente prefabricate sau industrializate care pot conține lactoză precum: supele la plic și sosurile ambalate, amestecuri de făină pentru pâine, cozonac, prăjituri, torturile, produse de patiserie, înghețată, ketchup, muștar, maioneză, margarină etc. Citiți cu atenție etichetele de pe ambalaje.

Iaurtul și untul au un conținut redus de lactoză și de obicei sunt tolerate; de asemenea și unele tipuri de cașcaval pot fi consumate de persoanele cu intoleranță la lactoza (cu cât este mai maturat, cu atât este mai sărac în lactoză), iaurturile și lactatele fermentate din lapte de capră.

Iată o listă de alimente care pot fi savurate ca parte a unei diete sănătoase, fără lactoză, inclusiv:

Fructe: mere, portocale, fructe de pădure, piersici, prune, struguri, ananas, mango. Atenție, fructele ar trebui evitate dacă coexistă și intoleranță la fructoză.
Legume: ceapă, usturoi, broccoli, varză, spanac, rucolă, verzi, dovlecei, morcovi
Carne: carne de vită, miel, porc, vițel
Pasări: pui, curcan, gașca, rață
Fructe de mare: ton, macrou, somon, hamsii, homar, sardine, scoici
Ouă: gălbenușuri și albușuri
Alimente din soia: tofu, tempeh, natto, miso
Leguminoase: fasole neagră, fasole, linte, fasole pinto, năut
Cereale integrale: orz, hrișcă, quinoa, cușcuș, grâu, farro, ovăz
Nuci: migdale, nuci, fistic, caju, nuci de Brazilia, alune
Semințe: semințe de chia, semințe de in, semințe de floarea-soarelui, semințe de dovleac
Alternative de lapte: lapte fără lactoză, lapte de orez, lapte de migdale, lapte de ovăz, lapte de cocos, lapte de caju, lapte de cânepă
Iaurturi fără lactoză: iaurt de cocos, iaurt cu lapte de migdale, iaurt de soia, iaurt de caju
Grăsimi sănătoase: avocado, ulei de măsline, ulei de susan, ulei de cocos
Ierburi și condimente: turmeric, oregano, rozmarin, busuioc, mărar, mentă
Băuturi: apă, ceai, cafea preparată, apă de cocos, suc

Rețineți că produsele fără lactoză fabricate din lapte ar trebui evitate de cei cu alergie la lactate, deoarece acestea pot conține proteine din lapte precum cazeină sau zer. Multe alimente sănătoase se pot încadra cu ușurință într-o dietă fără lactoză, inclusiv fructe, legume, cereale integrale, nuci, semințe și leguminoase.

b. Suplimente de lactază

Tabletele sau picăturile enzimatice care conțin lactază (derivată din surse precum Kluyveromyces lactis sau Aspergillus oryzae) pot fi administrate înainte de consumul de lactate pentru a ajuta digestia.

c. Probiotice

Tulpini precum Lactobacillus acidophilus și speciile de Bifidobacterium produc β-galactozidază, care ajută la digerarea lactozei în colon, reducând simptomele. De exemplu, s-a demonstrat că tulpina DDS-1 de Lactobacillus acidophilus reduce diareea.

d. Tratamente emergente

Cercetările explorează opțiuni precum laptele cu A2 β-cazeină, care ar putea fi mai bine tolerat, și prebiotice precum RP-G28, un galacto-oligozaharid care reduce simptomele prin susținerea adaptării intestinale. Consumul continuu de lactate la nivel scăzut poate duce, de asemenea, la adaptarea colonului, îmbunătățind toleranța în timp.

Evitarea lactatelor fără planificare poate duce la deficiențe de calciu, vitamina D și alți nutrienți, crescând riscul apariției unor afecțiuni precum osteoporoza. Se recomandă surse non-lactate (de exemplu, lapte vegetal fortificat, legume cu frunze verzi) sau suplimente.

Intoleranța la lactoză este o afecțiune frecventă care poate afecta semnificativ calitatea vieții dacă nu este gestionată corespunzător.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
Studiul „Lactose Intolerance—Old and New Knowledge on Pathophysiological Mechanisms, Diagnosis, and Treatment”, Medicine, February 2021, autori: Roberto Catanzaro, Morena Sciuto & Francesco Marotta
https://link.springer.com/article/10.1007/s42399-021-00792-9
Studiul „Nutritional management of lactose intolerance: the importance of diet and food labelling”, Journal of Translational Medicine volume 18, 2020, autori: Maria Sole Facioni, Benedetta Raspini, Francesca Pivari
https://translational-medicine.biomedcentral.com/articles/10.1186/s12967-020-02429-2
Studiul „Health implication of lactose intolerance and updates on its dietary management”, Aili Li,
Jie Zheng, Xueting Han et al.
https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0958694623000274
National Library of Medicine - Lactose Intolerance
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK532285/
Oxford Academic - Lactose intolerance
https://academic.oup.com/emph/article/2020/1/47/5739444