Infecția cu SARS-CoV-2 poate declanșa apariția bolilor autoimune?

Încă de la debutul pandemiei, infecția cu virusul SARS-CoV-2 a prezentat numeroase necunoscute, iar o bună parte dintre acestea încă nu și-au găsit răspunsul. Mai mult, cercetările recente sugerează faptul că noul coronavirus poate fi responsabil pentru anumite consecințe de termen lung care ar putea afecta funcțiile sistemului imunitar.

În acest sens, o echipă internațională de cercetători sugerează, în urma studiilor clinice, faptul că virusul ar putea duce la dezvoltarea de boli autoimune, deoarece permite sistemului imunitar să atace țesuturile corpului.

Aceste descoperiri recente ar putea soluționa mai multe necunoscute în privința parcursului virusului în organismul uman, începând cu simptomatologia ușor atipică pentru o infecție respiratorie, persistența simptomelor la anumiți pacienți la luni distanță de la eliminarea virusului, precum și de ce unii copii și adulți dezvoltă sindrom inflamator după infectare.

De ce apare sindromul inflamator după infecția cu SARS-CoV-2?

Potrivit autorilor studiului1, virusul ar putea cauza autoimunitate, ceea ce presupune că va fi nevoie de noi măsuri de protejare a populației. Din moment ce repercursiunile asupra organismului uman ale infecției cu virusul SARS-CoV-2 depășesc granițele unei infecții respiratorii, este mai important ca niciodată să se practice cu exigență normele de protecție și de prevenire a bolii.

Mai mult, studiul ridică întrebări cu privire la potențialul altor virusuri de a compromite comportamentul sistemului imunitar și de a da curs unor afecțiuni autoimune cum ar fi scleroza multiplă, artrita reumatoidă și lupus, în cursul vieții.

Oamenii de știință intenționează să dezvolte un nou studiu clinic, cu focus pe pacienții bolnavi de gripă, pentru a vedea dacă virusul gripal poate cauza, de asemenea, acest fenomen. Aceștia sunt de părere că acest comportament anormal nu este specific numai virusului SARS-CoV-2 și că are o legătură mai strânsă cu felul în care virusurile acționează în organismul uman. De asemenea, există mai multe cercetări recente, efectuate pe o scară mai mică, dar care sprijină concluziile studiului de față.

În cadrul studiului, cercetătorii au analizat informații strânse de la peste 300 de pacienți din 3 spitale din Statele Unite și unul din Germania. Aceștia au folosit analize de sânge pentru a studia răspunsurile imune ale pacienților, pe măsură ce boala progresa.

De asemenea, cercetătorii au căutat prezența de autoanticorpi, elemente ale sistemului imunitar care se comportă anormal și atacă țesuturile corpului, după care le-au comparat cu autoanticorpi de la persoane care nu au fost infectate cu noul coronavirus.

Potrivit mai multor studii anterioare și confirmat în cadrul acestui studiu internațional, s-a remarcat o prezență mai pregnantă de autoanticorpi la persoanele care au avut COVID-19 față de cele care nu au fost infectate. Așadar, datele arată că 50% dintre pacienții internați cu COVID-19 au produs autoanticorpi, în comparație cu mai puțin de 15% dintre cei care nu au suferit de infecția respiratorie provocată de SARS-CoV-2. Informațiile corespund cohortei de participanți la studiu.

Este de luat în considerare și faptul că o parte dintre cei cu autoanticorpi nu au manifestat schimbări dramatice în starea de sănătate după infectare, ceea ce sugerează că autoanticorpii erau deja prezenți în organism. Cu toate acestea, la mulți dintre pacienți, prezența autoanticorpilor a înrăutățit simptomele de boală.

Reacțiile organismului la autoanticorpi variază de la un pacient la altul. La aproximativ 20% dintre participanții la studiu, autoanticorpii s-au multiplicat pe măsură ce boala a progresat, ceea ce indică faptul că infecția virală a avut un impact direct asupra numărului de autoanticorpi.

O parte dintre autoanticorpii remarcați atacă anumite componente cheie ale sistemului imunitar, care luptă împotriva virusului, cum ar fi interferonul. Interferonul este o proteină esențială, care luptă împotriva procesului de multiplicare a virusului în celulele umane. Prin eliminarea interferonului, susceptibilitatea în fața bolii este cu mult crescută. De altfel, potrivit unor cercetări2 din trecut, persoanele cu un nivel mai scăzut de interferon, sau cu un număr crescut de autoanticorpi care anihilează interferonul, sunt mult mai expuse riscului de forme severe ale bolii COVID-19.

Oamenii de știință sunt de părere că în acest fel se explică de ce virusul este atât de agresiv și cauzează atât de multe fatalități. Din cauza numărului crescut de autoanticorpi care atacă anumite componente esențiale ale sistemului imunitar, organismul uman luptă mult mai greu împotriva virusului.

Potrivit cercetătorilor, este o reacție unică, nespecifică altor infecții virale. Pe lângă compromiterea sistemului imunitar, autoanticorpii acționează în mod negativ și la nivelul altor componente ale organismului. Așadar, anumiți participanți la studiu au manifestat autoanticorpi care au acționat la nivelul mușchilor și țesuturilor conjunctive, fenomen regăsit numai în anumite boli autoimune rare.

Autorii studiului au declarat că motivul pentru care studiul a fost demarat a fost simptomatologia neobișnuită a anumitor pacienți, mult mai similară cu cea a bolilor autoimune. Printre simptomele neobișnuite s-au remarcat alergiile cutanate, durerile de articulații, starea permanentă de oboseală, durerile musculare, inflamațiile cerebrale, ochii uscați, coagularea mai facilă a sângelui și inflamarea vaselor de sânge.

Un aspect important de reținut, potrivit cercetătorilor, este că nu se cunoaște dacă pacienții studiați vor dezvolta sau nu o boală autoimună în viitor, dar acest risc nu poate fi neglijat. Este posibil ca răspunsul la întrebare să vină în decursul următoarelor șase sau 12 luni, iar participanții la studiu vor fi atent monitorizați în această perioadă. Cercetătorii se concentrează pe studierea autoanticorpilor la pacienții cu simptome prelungite de boală, pentru a identifica autoanticorpii specifici care acționează împotriva sistemului imunitar. Dacă sunt descoperiți în timp util, există oportunitatea de a lupta, cu tratamente adecvate, împotriva acestora, pentru a facilita recuperarea pacienților cu forme severe de COVID-19.

Din păcate, noile descoperiri sugerează că boala COVID-19 va avea un impact mult mai prelungit asupra noastră, chiar și după recuperare. Efectele de lungă durată asupra sistemului imunitar ar putea impacta și mai târziu persoanele infectate, la mult timp de la recuperare, ceea ce e îngrijorător. Oamenii de știință atrag atenția asupra acestui potențial risc și încurajează supraviețuitorii COVID-19 să își monitorizeze cu atenție starea de sănătate, mai ales dacă au avut anumite organe interne afectate de boală.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
1. Studiul New-Onset IgG Autoantibodies in Hospitalized Patients with COVID-19, publicat în BMJ Yale, în ianuarie 2021, autori: Sarah Esther Chang et al.
Link: https://www.medrxiv.org/content/10.1101/2021.01.27.21250559v1
2. Studiul Autoantibodies against type I IFNs in patients with life-threatening COVID-19, publicat în Science Magazine, în octombrie 2020, autori: Paul Bastard et al.
Link: https://science.sciencemag.org/content/370/6515/eabd4585
Medscape - COVID-19 Virus May Prompt Body to Attack Itself
https://www.medscape.com/viewarticle/945130?src=mkm_covid_update_210202_MSCPEDIT&uac=311892BV&impID=3168936&faf=1#vp_1

Te-ar mai putea interesa și...

MAI MULTE DESPRE VACCINUL ANTI COVID-19