Hipotonie: cauze, simptome, tratament
1. Ce înseamnă hipotonie?
2. Cauze hipotonie
3. Simptome și manifestări clinice hipotonie
4. Diagnostic hipotonie
5. Tratament pentru hipotonie, prognostic și prevenție
a. Tratament hipotonie: tratarea afecțiunii de bază
b. Tratament hipotonie: terapie de susținere și reabilitare
c. Tratament hipotonie: terapii alternative și complementare
d. Prognostic hipotonie
e. Prevenție hipotonie
Ce înseamnă hipotonie?
Hipotonia (numită și hipotonie musculară, deci tonusul muscular este scăzut) reprezintă scăderea tonusului muscular – adică a nivelului de tensiune și rezistență pe care mușchii îl opun atunci când sunt întinși pasiv. În mod normal, mușchii au un anumit tonus chiar și în repaus, menținând postura și pregătindu-se pentru mișcare.
În cazul hipotoniei, acest tonus de bază este redus, ceea ce face ca mușchii să fie „flasci” sau moi la palpare. Hipotonia nu este același lucru cu slăbiciunea musculară (forța scăzută a mușchilor); o persoană poate avea mușchi cu tonus mic, dar totuși o forță relativ normală, deși deseori hipotonia musculară și slăbiciunea pot apărea împreună.
Hipotonia musculară poate fi observată la orice vârstă, de la nou-născuți până la adulți, deși este cel mai frecvent identificată în primii ani de viață. O întrebare frecventă a părinților este „Hipotonia se vindecă?”. Răspunsul depinde de etiologie.
Cauze hipotonie
Există numeroase cauze pentru hipotonie, deoarece tonusul muscular redus apare atunci când este afectat oricare dintre elementele lanțului care controlează mișcarea: creierul, măduva spinării, nervii periferici, joncțiunea neuromusculară sau mușchii înșiși. În aproximativ jumătate dintre cazuri, medicii pot identifica o cauză clară a hipotoniei prin examinare clinică și teste specifice. Cauzele pot fi congenitale (prezente de la naștere) sau dobândite ulterior în viață, și pot fi grupate astfel:
Afectări ale sistemului nervos central (creier și trunchi cerebral): Acestea sunt responsabile de multe cazuri de hipotonie, mai ales la nou-născuți și sugari: encefalopatia hipoxic-ischemică, afecțiuni genetice și cromozomiale, malformații cerebrale sau leziuni structurale ale creierului, tulburări metabolice și endocrinologice, infecții ale sistemului nervos central, alte cauze centrale.
Afectări ale sistemului nervos periferic, joncțiunii neuromusculare sau mușchilor: Boli neuromusculare genetice, distrofii musculare și miopatii congenitale, Miastenia gravis neonatală, botulismul infantil, boli musculare metabolice.
Cauze dobândite tardiv: La copiii mai mari sau adulți, hipotonia poate apărea în urma unor leziuni ale nervilor periferici (de exemplu sindromul Guillain-Barré, o poliradiculonevrită acută autoimună, determină paralizie flască ascendentă și areflexie), după leziuni ale măduvei spinării sau ca urmare a unor boli degenerative ale sistemului nervos. De asemenea, infecția cu poliovirus (poliomielita) la persoanele nevaccinate produce paralizie acută flască – tonusul scade brusc în mușchii afectați.
Simptome și manifestări clinice hipotonie
Manifestările hipotoniei pot varia în funcție de severitate și de cauza de bază, însă există simptome comune care pot fi observate, în special la sugari și copii mici. Un copil sau bebeluș hipotonic poate prezenta:
Postură flască și membre moi (tonusul muscular e foarte scăzut)
Hiperextensibilitate articulară
Întârzieri în dezvoltarea motorie
Dificultăți de alimentație și vorbire
Respirație superficială
Diagnostic hipotonie
Diagnosticul hipotoniei presupune două aspecte: confirmarea clinică a prezenței tonusului muscular scăzut și, foarte important, identificarea cauzei de bază. Deoarece lista de posibile cauze este foarte vastă, medicul va urma o abordare sistematică, cu istoricul medical și examenul fizic, alături de investigații paraclinice.
Tratament pentru hipotonie, prognostic și prevenție
Tratamentul hipotoniei depinde în mare măsură de cauza care a provocat-o. Pentru unele cauze specifice există tratamente curative sau care ameliorează semnificativ tonusul, în timp ce pentru altele tratamentul este în principal de susținere și recuperare. În general, abordarea terapeutică a hipotoniei include:
Tratament hipotonie: tratarea afecțiunii de bază
În hipotiroidismul congenital, administrarea de hormoni tiroidieni (tiroxina) va îmbunătăți tonusul și va preveni sechelele neurologice, dacă este începută la timp.
Pentru unele boli metabolice (precum boala Pompe), există tratament specific: terapia de substituție enzimatică (injectarea periodica a enzimei care lipsește) poate îmbunătăți considerabil forța musculară și supraviețuirea, mai ales dacă este inițiată precoce.
În atrofia musculară spinală, în ultimii ani au apărut tratamente genetice revoluționare: nusinersen – o terapie care se administrează intratecal și ajută la producerea proteinei SMN necesare neuronilor motori – sau o terapie genică care înlocuiește gena defectă (SMN1) – pot transforma radical prognosticul copiilor, permițându-le să câștige forță și să atingă etape motorii altădată imposibile. Deși aceste tratamente sunt extrem de scumpe și nu reprezintă un leac total, ele arată progresul medical în cauzele genetice de hipotonie.
În botulismul infantil, se administrează imunoglobulină botulinică (un antidot) pentru a neutraliza toxina și se oferă suport respirator și alimentar până ce efectele toxinei se remit.
Dacă un copil are miastenie gravis neonatală (din cauza anticorpilor materni), tratamentul poate include medicamente anticolinesterazice și suport ventilator până la eliminarea anticorpilor.
Pentru un copil cu paralizie cerebrală hipotonică, pot fi folosite medicații și terapii specifice dacă apar complicații (de exemplu, tonusul poate fluctua, sau pot exista crize epileptice asociate – ce necesită medicamente antiepileptice).
Tratament hipotonie: terapie de susținere și reabilitare
În majoritatea cazurilor, indiferent de cauză, terapia fizică și de reabilitare constituie pilonul central al tratamentului hipotoniei. O echipă multidisciplinară de specialiști colaborează pentru a ajuta copilul (sau adultul) hipotonic să își atingă potențialul maxim.
Un fizioterapeut va lucra cu pacientul pentru întărirea mușchilor și îmbunătățirea tonusului. Exerciții adaptate vârstei sunt folosite pentru a stimula copilul să își folosească mușchii – de exemplu, pentru un bebeluș, poziționarea pe burtă (tummy time) sub supraveghere îl ajută să își întărească mușchii gâtului și trunchiului.
Pe măsură ce copilul crește, se folosesc jocuri și activități antrenante (prinderea jucăriilor, târârea, mersul de-a bușilea, urcatul treptelor de gimnastică) care să îi stimuleze dezvoltarea motorie.
Terapeutul ocupațional se concentrează pe abilitățile motorii fine și pe activitățile de zi cu zi (precum apucarea obiectelor, hrănirea, îmbrăcarea). Acesta poate recomanda dispozitive asistive dacă e necesar – de exemplu, orteze (bracing) pentru glezne sau genunchi la copiii care au articulații foarte laxede, pentru a-i ajuta să stea și să meargă corect.
Dacă hipotonia afectează mușchii gurii și gâtului, un logoped poate lucra cu copilul pentru a-i îmbunătăți capacitatea de a suge, mesteca, înghiți și, mai târziu, de a vorbi mai clar. Exerciții oromotorii, tehnici de întărire a musculaturii buzelor și limbii, precum și metode de a stimula vorbirea (sunete, jocuri) fac parte din intervenție.
Copiii hipotonici pot avea nevoie de o dieta bogată în calorii și nutrienți pentru a preveni malnutriția, mai ales dacă au dificultăți de hrănire. Un nutriționist pediatru poate oferi un plan alimentar adecvat. În unele situații, e necesară suplimentarea cu formule speciale sau folosirea unor metode de alimentație asistată temporar, până la îmbunătățirea tonusului.
Dacă tonusul scăzut afectează respirația, poate fi necesar suport respirator – de exemplu, un aparat CPAP sau ventilație mecanică non-invazivă în timpul somnului, sau exerciții de respirație asistată de un fizioterapeut respirator. Igiena pulmonară (kinetoterapie respiratorie, percuții toracice) este importantă pentru a preveni acumularea de secreții la copiii care nu pot tuși eficient.
Părinții și îngrijitorii sunt parte integrantă a terapiei. Ei sunt instruiți cum să facă exerciții la domiciliu cu copilul, cum să-l manevreze corect (de exemplu, să sprijine capul și trunchiul la ridicare), cum să stimuleze dezvoltarea motorie prin joacă și cum să adapteze așteptările.
Tratament hipotonie: terapii alternative și complementare
Pe lângă terapiile convenționale de reabilitare, unii părinți și specialiști au explorat metode alternative sau complementare pentru a ajuta la creșterea tonusului muscular:
Gimnastica în apă caldă poate fi benefică pentru copiii hipotoni. Flotabilitatea apei îi ajută să execute mișcări pe care pe uscat le-ar face mai greu, întărindu-le mușchii într-un mod distractiv (ex.: bebeluși plasați în bazine speciale sau copilași care fac exerciții de înot asistat).
Și călăria terapeutică este folosită uneori la copiii cu tulburări neuromotorii. Mișcările ritmice ale calului stimulează echilibrul și tonusul postural al copilului, într-un cadru plăcut. Pentru un copil hipotonic, menținerea pe cal (cu sprijin) poate activa anumiți mușchi ai trunchiului și îmbunătăți coordonarea.
Masajul regulat al mușchilor poate stimula ușor tonusul și îmbunătăți circulația. Totodată, terapia de integrare senzorială (prin care copilul este expus la diferite texturi, poziții, balans pe mingi de gimnastică, etc.) îl poate ajuta să își conștientizeze mai bine corpul și să își activeze musculatura în răspuns la stimuli.
În unele clinici de reabilitare sau centre de medicină integrativă, s-a încercat acupunctura pentru a ajuta la reglarea tonusului muscular, mai ales la copii cu paralizie cerebrală sau întârzieri de dezvoltare. Cu toate acestea, dovezile sunt încă limitate, iar aceste metode ar trebui privite ca adiții la programul principal de terapie, nu ca un înlocuitor. Orice terapie alternativă ar trebui realizată de personal calificat și, ideal, discutată cu medicul curant al copilului.
Prognostic hipotonie
Hipotonia se vindecă sau nu? Hipotonia musculară în sine este un simptom, deci hipotonia nu se vindecă, în sine, ca entitate separată, ci tratăm cauza și efectele. În multe cazuri, cu intervenție timpurie și susținută, tonusul muscular se poate îmbunătăți substanțial.
Copiii cu hipotonie moderată pot ajunge să meargă, să alerge și să aibă o viață obișnuită. Când cauza este o afecțiune incurabilă, hipotonia poate persista toată viața.
Prevenție hipotonie
Prevenirea hipotoniei nu este întotdeauna posibilă, mai ales în cazul formelor de cauză genetică sau a accidentelor imprevizibile. Totuși, există câteva măsuri care pot reduce riscul de a apărea situații de hipotonie sau pot preveni anumite cauze cunoscute:
- Îngrijire prenatală și naștere în siguranță
- Consiliere genetică
- Evitarea factorilor de risc cunoscuți la sugari
- Protejarea copiilor de traumatisme
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
NCBI – Hypotonia
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK562209/
Science Direct - Hypotonia: Is It a Clear Term and an Objective Diagnosis? An Exploratory Systematic Review
https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0887899422002314
Studiul „Hypotonia: Is It a Clear Term and an Objective Diagnosis? An Exploratory Systematic Review”, apărut în Pediatric Neurology, Volume 138, January 2023, Pages 107-117, https://doi.org/10.1016/j.pediatrneurol.2022.11.001, autori: María Guadalupe De Santos-Moreno et al.
Te-ar mai putea interesa și...
