Gușa tiroidiană și gușa nodulară: diagnostic și tratament

1. Simptome gușă tiroidiană
2. Simptome gușă nodulară
3. Tipuri de gușă nodulară
4. Cauze gușă tiroidiană și gușă nodulară
5. Diagnosticul gușii tiroidiene și gușii nodulare
a. Examinarea fizică
b. Teste de laborator
c. Teste pentru determinarea anticorpilor
d. Ecografia tiroidiană
e. Biopsia prin aspirație cu ac fin (FNAB)
f. Testul de captare a iodului radioactiv
g. Scanări CT și RMN
6. Opțiuni de tratament
7. Prevenire gușă tiroidiană și gușă nodulară

Glanda tiroidă este un organ în formă de fluture, situat la baza gâtului, responsabil pentru producerea hormonilor care reglează metabolismul, nivelul de energie și funcțiile generale ale organismului.

Această glandă se află în apropierea traheei, esofagului și mai multor vase de sânge majore, toate fiind încadrate într-o capsulă fibroasă. Orice anomalii ale funcției sale, cum ar fi dezvoltarea gușii sau a nodulilor tiroidieni, pot duce la probleme semnificative de sănătate.

Dimensiunea tiroidei crește odată cu vârsta și cu dimensiunea corpului. Este mai mare la bărbați decât la femei, iar dimensiunea acesteia scade cu un aport mai mare de iod.
Glanda tiroidă se poate mări din cauza mai multor stimuli fiziologici sau patologici.

Recomandările Experților DOC

Una dintre cele mai frecvente afecțiuni tiroidiene este gușa tiroidiană, care se referă la mărirea anormală a glandei tiroide. Când această mărire include noduli distincti, poartă numele de gușă nodulară. Aceste afecțiuni pot fi benigne, dar și asimptomatice și severe, necesitând intervenție medicală. În acest articol discutăm despre cauzele, simptomele, diagnosticul și opțiunile de tratament pentru gușa tiroidiană și gușa nodulară.

1. Simptome gușă tiroidiană

Gușa tiroidiană poate provoca simptome variate, în funcție de dimensiunea și impactul asupra funcției tiroidiene. Printre simptomele frecvente se numără:

Umflătura vizibilă în partea din față a gâtului.
Dificultăți la înghițire sau de respirație.
Tuse frecventă sau senzația de apăsare la nivelul gâtului.
Voce răgușită sau modificări ale vocii.
Simptome ale hipotiroidismului (oboseală, creștere în greutate, piele uscată) sau hipertiroidismului (nervozitate, palpitații, scădere în greutate neintenționată).

2. Simptome gușă nodulară

Gușa nodulară poate fi asimptomatică sau poate provoca diverse simptome, în funcție de mărimea nodulilor și impactul asupra funcției tiroidiene. Printre cele mai frecvente simptome se numără:

Umflătura vizibilă la nivelul gâtului.
Senzația de presiune sau disconfort în gât.
Dificultăți la înghițire sau respirație, în special dacă nodulii sunt mari.
Modificări ale vocii, cum ar fi răgușeala.
Simptome ale hipertiroidismului (pierderea în greutate, palpitații, transpirație excesivă, nervozitate) sau ale hipotiroidismului (creștere în greutate, oboseală, piele uscată, sensibilitate la frig), în cazul în care nodulii afectează producția de hormoni tiroidieni.

3. Tipuri de gușă nodulară

Gușa nodulară poate fi clasificată în mai multe categorii, în funcție de numărul de noduli și de funcționalitatea acestora:

Gușa uninodulară: Se caracterizează prin prezența unui singur nodul în glanda tiroidă. Acesta poate fi benign sau malign și necesită investigații pentru a determina natura sa.
Gușa multinodulară: Implică prezența mai multor noduli în tiroidă. Aceasta poate evolua lent și poate să nu se manifeste pentru o perioadă lungă sau poate duce la complicații dacă nodulii cresc semnificativ.
Gușa nodulară toxică: Se manifestă prin producția excesivă de hormoni tiroidieni de către nodulii activi, ceea ce duce la hipertiroidism.
Gușa nodulară non-toxică: Nodulii nu afectează nivelul de hormoni tiroidieni, iar glanda rămâne funcțională, dar poate provoca disconfort fizic dacă se mărește semnificativ.

4. Cauze gușă tiroidiană și gușă nodulară

Gușa tiroidiană și gușa nodulară se dezvoltă din diverse motive, inclusiv deficiență de iod, boli autoimune, predispoziție genetică și dezechilibre hormonale.

Deficiența de iod: Tiroida are nevoie de iod pentru a produce hormonii esențiali—tiroxina (T4) și triiodotironina (T3). Aportul insuficient de iod determină creșterea compensatorie a tiroidei, în încercarea de a capta mai mult iod din circulația sangvină.
Boli autoimune: Anumite afecțiuni precum tiroidita Hashimoto și boala Graves pot duce la formarea gușii. Tiroidita Hashimoto este o boală autoimună care provoacă hipotiroidism, situație în care sistemul imunitar atacă țesutul tiroidian, provocând inflamație și mărirea glandei. În contrast, boala Graves este caracterizată prin hipertiroidism, situație când producția excesivă de hormoni tiroidieni determină creșterea tiroidei. În tiroidita Hashimoto, tiroida se mărește treptat și poate fi detectată prin analizare, palpare sau ultrasonografie. Ocazional poate crește rapid și poate da impresia unei tiroidite subacute. Nivelurile crescute de TSH din cauza hipotiroidismului pot contribui, de asemenea, la gușa în bolile tiroidiene autoimune.
Factori genetici: Un istoric familial de afecțiuni tiroidiene crește riscul de a dezvolta gușă. Unele persoane pot avea mutații genetice moștenite care predispun la creșterea anormală a tiroidei.
Dezechilibre hormonale: Sarcina, pubertatea și menopauza pot cauza fluctuații hormonale care determină temporar mărirea tiroidei. De altfel, perturbatorii endocrini, cum este litiul, poate provoca hipotiroidism și gușă. Ftalații, izoflavonele și organoclorurile, precum și anumite alimente care conțin glucozide cianogenice cum ar fi manioc, porumb, mei sau care conțin tioglucozide precum varza, varza de Bruxelles, conopida, muștarul și hreanul pot duce la apariția gușii.
Noduli tiroidieni: Gușa nodulară apare atunci când se dezvoltă noduli solizi sau plini cu lichid în interiorul tiroidei. Acești noduli pot fi benigni (noduli coloidali, chisturi, adenoame) sau, în cazuri rare, maligni (cancer tiroidian).
Tiroidita: Inflamația glandei tiroide cauzată de infecții sau afecțiuni autoimune poate duce la umflături și formarea nodulilor.

5. Diagnosticul gușii tiroidiene și gușii nodulare

Un diagnostic precis implică evaluare clinică, analize de laborator și tehnici imagistice pentru a evalua funcția și structura tiroidei.

a. Examinarea fizică

Medicul examinează gâtul pentru depistarea umflăturilor vizibile sau palpabile. Prezența unor noduli duri, neregulați sau creșterea rapidă poate indica malignitate și necesită teste suplimentare.

b. Teste de laborator

Analizele de sânge măsoară nivelurile hormonilor tiroidieni (T3 și T4) și hormonului de stimulare tiroidiană (TSH). Aceste teste ajută la determinarea dacă tiroida este subactivă (hipotiroidism), hiperactivă (hipertiroidism) sau dacă funcționează normal.

c. Teste pentru determinarea anticorpilor

Bolile autoimune ale tiroidei sunt diagnosticate prin teste specifice pentru anticorpi:

Anticorpi antiperoxidază tiroidiană (TPO): Prezente în tiroidita Hashimoto.
Imunoglobulina stimulatoare a tiroidei (TSI): Asociată cu boala Graves.

d. Ecografia tiroidiană

Ecografia este o metodă non-invazivă care evaluează dimensiunea, forma și caracteristicile nodulilor tiroidieni. Aceasta distinge între nodulii solizi și cei chistici și identifică caracteristici suspecte de malignitate.

e. Biopsia prin aspirație cu ac fin (FNAB)

Biopsia prin aspirație cu ac fin (FNAB) este o metodă minim invazivă utilizată pentru a determina natura nodulilor tiroidieni. Procedura implică introducerea unui ac subțire în nodulul suspect, sub ghidaj ecografic, pentru a colecta celule care sunt ulterior analizate la microscop. Biopsia prin aspirație cu ac fin (FNAB) este esențială pentru a face distincția între nodulii benigni și cei maligni, ajutând la stabilirea unui plan terapeutic adecvat.

f. Testul de captare a iodului radioactiv

Acest test măsoară capacitatea tiroidei de a absorbi iodul radioactiv, oferind informații despre activitatea glandei. Pacientul înghite o doză mică de iod radioactiv, iar cu o cameră specială se măsoară cantitatea absorbită de tiroidă. Rezultatele ajută la diferențierea între nodulii funcționali (care produc exces de hormoni tiroidieni) și cei nefuncționali, precum și la identificarea hiperfuncției tiroidiene în cazul bolii Graves sau a adenoamelor toxice.

g. Scanări CT și RMN

În cazurile în care gușile mari se extind în torace sau comprimă structuri vitale, scanările CT sau RMN oferă informații anatomice detaliate.

6. Opțiuni de tratament

Tratamentul gușii tiroidiene și al gușii nodulare depinde de cauza subiacentă, severitatea simptomelor și riscul de malignitate. Opțiunile variază de la monitorizare la intervenții medicale și chirurgicale.

Monitorizarea

Gușile mici, asimptomatice sau nodulii benigni nu necesită tratament imediat. Controalele regulate prin ecografie și teste de sânge sunt esențiale pentru a monitoriza evoluția.

Medicamente

Terapia de substituție hormonală: Levotiroxina este utilizată în hipotiroidism pentru a micșora gușa și a restabili funcția tiroidiană.
Medicamente antitiroidiene: În hipertiroidism, medicamente precum metimazolul sau propiltiouracilul inhibă producția de hormoni tiroidieni.
Suplimente de iod: În regiunile cu deficit de iod, suplimentele previn și reduc formarea gușii.

Terapia cu iod radioactiv

Acest tratament este eficient pentru hipertiroidism și gușile mari prin distrugerea selectivă a celulelor tiroidiene hiperactive. Poate duce la hipotiroidism, necesitând terapie de substituție hormonală.

Intervenția chirurgicală (tiroidectomia)

Îndepărtarea parțială sau totală a tiroidei este recomandată pentru:

Gușe mari care cauzează dificultăți respiratorii sau la înghițire.
Noduli tiroidieni suspecți sau maligni.
Hipertiroidism rezistent la tratament.

Ablația prin radiofrecvență a nodulilor tiroidieni sau injecțiile cu etanol

Procedurile minim invazive precum ablația prin radiofrecvență a nodulilor tiroidieni sau injecțiile cu etanol pot reduce dimensiunea nodulilor benigni fără intervenție chirurgicală.

7. Prevenire gușă tiroidiană și gușă nodulară

Pentru a preveni apariția gușii tiroidiene și a gușii nodulare, se recomandă:

Asigurarea unui aport suficient de iod prin utilizarea sării iodate și consumul de alimente bogate în iod (fructe de mare, lactate, ouă).
Adoptarea unui stil de viață sănătos, incluzând o dietă echilibrată, activitate fizică regulată și evitarea fumatului.
Monitorizarea funcției tiroidiene prin analize periodice, mai ales pentru persoanele cu antecedente familiale de afecțiuni tiroidiene.
Evitarea expunerii excesive la radiații, mai ales în zona capului și gâtului.
Gestionarea bolilor autoimune care pot afecta funcția tiroidiană.

Gușa tiroidiană și gușa nodulară sunt afecțiuni tiroidiene comune cu grade variate de severitate. Diagnosticul precoce prin evaluare clinică, imagistică și teste de laborator este esențial pentru stabilirea unei strategii de tratament adecvate. Prevenirea prin aport adecvat de iod și controale medicale regulate contribuie la menținerea sănătății tiroidei. Persoanele afectate pot duce o viață sănătoasă și pot evita complicațiile asociate disfuncției tiroidiene dacă respectă toate aceste recomandări.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
American Thyroid Association Management of Thyroid Nodules and Goiter
https://www.thyroid.org/goiter/
World Health Organization - Iodine Deficiency and Thyroid Disorders
https://www.who.int/data/nutrition/nlis/info/iodine-deficiency
European Thyroid Association - Guidelines for the Diagnosis and Treatment of Thyroid Diseases
https://www.eurothyroid.com/guidelines/eta_guidelines.html

Te-ar mai putea interesa și...

TE-AR MAI PUTEA INTERESA ȘI...