Grăsimea abdominală crește riscul cardiovascular indiferent de IMC-ul persoanei
Grăsimea abdominală crește riscul cardiovascular indiferent de IMC-ul persoanei
Grăsimea abdominală crește riscul cardiovascular indiferent de IMC-ul persoanei
Persoanele cu exces de grăsime în jurul taliei au un risc crescut de boli de inimă, chiar dacă indicele de masă corporală (IMC) se încadrează într-un interval de greutate sănătos, potrivit unei declarații științifice a Asociației Americane a Inimii.
Această declarație științifică oferă cele mai recente cercetări și informații cu privire la relația dintre obezitate și tratamentul obezității în bolile coronariene, insuficiența cardiacă și aritmii. Momentul în care sosesc aceste informații este cu atât mai important cu cât epidemia de obezitate contribuie în mod semnificativ la povara globală a bolilor cardiovasculare și la numeroase afecțiuni cronice de sănătate.
Grăsimea viscerală crește riscul de boli de inimă
O mai bună înțelegere a obezității și a impactului acesteia asupra sănătății cardiovasculare pune accentul pe obezitatea abdominală, uneori denumită țesut adipos visceral, ca factor de risc al bolilor cardiovasculare. Circumferința taliei și raportul talie-șold pot prezice riscul de deces de cauză cardiovasculară independent de indicele de masă corporală (IMC) al unei persoane.
Experții recomandă ca atât măsurarea taliei, cât și a IMC-ului să fie efectuate în cabientul medicului de familie atunci când pacienții ajung pentru controlul medical anual, deoarece o circumferință rmare a taliei sau un raport scăzut talie-șold, chiar și la persoanele cu greutate sănătoasă, ar putea însemna un risc crescut de boli de inimă.
Obezitatea abdominală este legată și de acumularea de grăsime în jurul ficatului, care duce adesea la boala ficatului gras non-alcoolic, ceea ce, de asemenea, crește riscul bolilor cardiovasculare.
Mai multe studii științifice au examinat relația dintre grăsimea abdominală și perspectivele cardiovasculare și au confirmat faptul că acest tip de grăsime de pe abdomen este un pericol clar pentru sănătate. Dacă, însă, o persoană supraponderală are niveluri scăzute de țesut adipos în jurul mijlocului și al organelor, acest lucru ar putea indica un risc mai mic de boli cardiovasculare (grăsimea depusă în partea inferioară a corpului, cum ar fi în zona coapselor, este mai puțin periculoasă pentru sănătate).
Reducerea numărului de calorii și mișcarea ajută la pierderea în greutate
La nivel mondial, aproximativ 3 miliarde de persoane sunt supraponderale (adică au un IMC = 25 până la 29,9 kg / m 2) sau obeze (IMC peste 30). Obezitatea este o boală complexă legată de mulți factori, inclusiv aspecte biologice, psihologice, de mediu și societate, toate acestea contribuind potențial la riscul de obezitate al unei persoane.
Obezitatea este asociată cu un risc mai mare de boală coronariană și deces din cauza bolilor cardiovasculare și contribuie la numeroși factori de risc cardiovascular și la alte boli, inclusiv dislipidemie, diabet de tip 2, hipertensiune arterială și tulburări de somn.
Evaluând cercetările privind gestionarea și tratarea obezității, în special a obezității abdominale, declarația științifică de față raportează că reducerea numărului de calorii zilnice poate reduce grăsimea abdominală, iar cea mai benefică activitate fizică pentru combaterea grăsiminii viscerale este exercițiul de tip aerobic (mers pe jos, alergare, mers cu bicicleta, înot, vâslit etc.).
Analiza a constatat că îndeplinirea recomandărilor actuale de 150 de minute de mișcare pe săptămână poate fi suficientă pentru reducerea grăsimii abdominale, fără pierderi suplimentare din cauza perioadelor mai lungi de activitate. Exercițiile fizice sau o combinație de schimbări dietetice și activitate fizică s-au arătat utile pentru scăderea grăsimii de pe abdomen.
În declarația științifică se mai precizează că modificările stilului de viață și scăderea în greutate îmbunătățesc funcția vaselor de sânge, nivelul zahărului din sânge, al tensiunii arteriale, al trigliceridelor și al colesterolului (un grup de factori denumiți sindrom metabolic), reduc inflamația și tratează boala ficatului gras non-alcoolic. Cu toate acestea, studiile asupra programelor de schimbare a stilului de viață nu au observat o reducere a evenimentelor precum infarctul sau durerea toracică.
În schimb, intervenția chirurgicală bariatrică pentru tratamentul pierderii în greutate este asociată cu o reducere a riscului de boală coronariană comparativ cu pierderea în greutate non-chirurgicală. Această diferență poate fi atribuită cantității mai mari de kilograme pierdute și modificărilor care au loc în metabolism, care sunt tipice după intervenția chirurgicală bariatrică.
Declarația abordează, de asemenea, „paradoxul obezității”, care este uneori observat în cercetare, în special la populațiile în care multe persoane sunt supraponderale sau au obezitate de clasa I (IMC = 30 până la 34,9). Paradoxul sugerează că, deși supragreutatea și obezitatea sunt factori de risc puternici pentru dezvoltarea bolilor cardiovasculare, nu sunt întotdeauna un factor de risc pentru perspectivele cardiovasculare negative.
Kilogramele în plus scurtează viața
Autorii lucrării notează că persoanele supraponderale sau obeze sunt adesea depistate mai devreme pentru bolile cardiovasculare decât persoanele cu greutate sănătoasă, ceea ce se traduce în diagnostic și tratament mai timpuriu. Mecanismele care stau la baza paradoxului obezității rămân neclare, însă.
În ciuda existenței paradoxului pentru rezultatele pe termen scurt ale bolilor cardiovasculare, datele arată că pacienții supraponderali sau obezi suferă de boli cardiovasculare sau evenimente cu potențial fatal la o vârstă mai mică, trăiesc cu boli cardiovasculare o perioadă mai mare din viața lor și au o durată medie de viață mai scurtă decât pacienții cu greutate normală.
În revizuirea efectelor obezității asupra unei tulburări frecvente a ritmului cardiac, autorii declarației au raportat că există „date convingătoare” că obezitatea poate provoca fibrilație atrială, o afecțiune caracterizată de bătăi neregulate ale inimii. Estimările sugerează că obezitatea poate reprezenta o cincime dintre toate cazurile de fibrilație atrială și 60% dintre creșterile recent documentate ale persoanelor cu fibrilație atrială.
Cercetările au demonstrat că persoanele cu fibrilație atrială care au avut o scădere intensă în greutate au înregistrat o reducere semnificativă a timpului cumulat petrecut în această stare. Managementul greutății ar trebui menționat, așadar, ca un aspect esențial al gestionării fibrilației atriale, pe lângă tratamentele standard pentru controlul ritmului cardiac, ritmului și riscului de coagulare.
Declarația identifică domeniile de cercetare viitoare, inclusiv o cerere pentru un studiu mai aprofundat al intervențiilor asupra stilului de viață care ar putea fi cele mai eficiente în scăderea adipozității viscerale și îmbunătățirea perspectivelor cardiovasculare. Este important să înțelegem modul în care nutriția poate fi personalizată pe baza geneticii sau a altor markeri pentru riscul bolilor cardiovasculare.
Autorii lucrării concluzionează că, pe măsură ce prevalența supragreutății și a obezității crește în rândul adolescenților din întreaga lume, este esențial să se abordeze modul cel mai bun de a dezvolta intervenții de prevenție primară timpurie și strategii de tratament mai bune, în special pentru pacienții tineri cu obezitate severă.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
Circulation - Obesity and Cardiovascular Disease: A Scientific Statement From the American Heart Association
https://www.ahajournals.org/doi/10.1161/CIR.0000000000000973
1. Studiul „Obesity and Cardiovascular Disease: A Scientific Statement From the American Heart Association”, apărut în Circulation (2021). DOI: 10.1161/CIR.0000000000000973, autori: Tiffany M. Powell-Wiley et al.
Harvard Health Publishing - Abdominal fat and what to do about it
https://www.health.harvard.edu/staying-healthy/abdominal-fat-and-what-to-do-about-it
Te-ar mai putea interesa și...
