Favipiravir - un medicament cu beneficii în gripă, dar și în COVID-19 [studiu]
Favipiravir - un medicament cu beneficii în gripă, dar și în COVID-19 [studiu]
Favipiravir - un medicament cu beneficii în gripă, dar și în COVID-19 [studiu]
Schemele actuale de tratament folosite in Uniunea Europeanaîmpotriva infecției respiratorii cauzată de virusul SARS-CoV-2 se adreseaza principalelor simptomatologii, dar si riscurile asociate complicatiilor.Printre simptomele cele mai frecvente ale infecției cu noul coronavirus se numără: febra, tusea seacă, dificultăți de respirație, pierderea gustului și mirosului, durerile de cap, starea de amețeală și de greață, precum și durerile musculare.
În cazurile mai grave, pacienții pot manifesta simptomele asociate cu sindromul respirator acut sever, unde se poate impune necesitatea respirației asistate, prin suplimentare de oxigen sau ventilație mecanică. În plus, o suprareacție a sistemului imunitar al pacientului infectat poate duce la generarea unui proces inflamator sever în organism, care rezultă în eliberarea unei cantități foarte mari de citokine (așa-numita “furtună de citokine”), ceea ce poate duce la o deteriorare gravă a stării de sănătate, prin intrare în stare septică și multiple daune aduse organelor interne.
Necesitatea pentru un tratament eficient a dus la reorientarea specialiștilor către medicamente existente, deja, pe piață, deoarece testarea acestora durează mai puțin. Se vizează, astfel, exclusiv eficiența medicamentului, în timp ce măsurile de siguranță pentru consum au fost testate la momentul eliberării pe piață a produsului.
Ce spun studiile despre Favipiravir
Un studiu1 recent, efectuat pe hamsteri sirieni infectați cu virusul SARS-CoV-2, a evaluat eficiența medicamentului favipiravir, mai precis eficiența moleculelor mici de substanță activă atât în cazul infecției, cât și în cel al transmiterii virusului. În primă instanță, s-au folosit doze mici de favipiravir și de hidroxiclorochină (pentru grupul de control) cu sau fără azitromicină, iar rezultatele nu au fost promițătoare. Mai precis, o parte dintre hamsteri au manifestat o ameliorare foarte discretă a simptomelor, în timp ce unii dintre aceștia nu au manifestat nicio îmbunătățire a stării, iar nivelul infecției a rămas la fel de intens.
Cu toate acestea, în momentul în care doza de medicament a fost crescută semnificativ, s-a remarcat o scădere dramatică a infecției la nivelul plămânilor, precum și o îmbunătățire considerabilă a stării hamsterilor infectați. Mai mult, oamenii de știință au remarcat faptul că o doză crescută de favipiravir poate scădea capacitatea de transmitere a virusului SARS-Cov-2 prin contact direct, în timp ce hidroxiclorochina, administrată grupului de control, a picat testul profilactic. În timp ce datele deținute în prezent despre hidroxiclorochină nu oferă nicio bază științifică cu privire la aplicarea sa în tratamentul pentru pacienții bolnavi diagnosticați cu COVID-19, rezultatele obținute cu privire la favipiravir au demonstrat faptul că acest medicament antiviral, aplicat în doze non-toxice, este de ajutor împotriva virusului SARS-CoV-2, cel puțin la micile rozătoare.
Cu toate acestea, este nevoie de mai multe studii clinice, efectuate pe subiecți umani, pentru a evalua efectele antivirale ale favipiravirului și a pentru a stabili doza necesară pentru aceștia.
În momentul de față, nu există un medicament antiviral specific, dezvoltat și aprobat pentru tratarea infecțiilor cauzate de coronavirusuri. Cu toate acestea, medicamentele antivirale existente pe piață pot juca un rol crucial în tratamentul pacienților cu COVID-19, mai ales în cazul celor aflați în stare gravă. Încetinirea multiplicării virusului SARS-CoV-2 cu ajutorul unui tratament antiviral poate fi deosebit de benefică atât pentru ameliorarea simptomelor și vindecarea mai timpurie, cât și pentru prevenirea transmiterii virusului.
Așadar, medicamentele antivirale ar putea fi folosite ca metodă profilactică, în special pentru a proteja cadrele medicale din linia întâi, alături de segmentele de populație cu risc ridicat de expunere. Cu toate acestea, pentru a dezvolta un medicament specific, foarte puternic și special dedicat tratamentului împotriva bolii COVID-19, este nevoie de ani de zile, durata fiind condiționată, în special, de studiile clinice necesare pentru evaluarea acestuia. Prin urmare, scopul principal al oamenilor de știință, în momentul de față, este să identifice medicamente existente, deja, pe piață, pe care să le poată folosi cu success în tratamentul împotriva COVID-19.
Este important de reținut că medicamentele reconvertite nu manifestă un caracter puternic de inhibare a virusului, din moment ce nu au fost optimizate în acest sens, dar pot inhiba multiplicarea virusului. Un astfel de exemplu este HCQ, un medicament utilizat în tratamentul malariei, a artritei reumatoide și a lupusului sistemic. Acest medicament poate inhiba o gamă largă de virusuri, din diverse familii virale, inclusiv coronavirusurile.
Tot în acest sens este folosit și favipiravirul, subiectul studiului de față, care este un medicament antiviral de spectru larg, aprobat în Japonia începând cu anul 2014, pentru a trata infecțiile cauzate de virusul gripal. Ambele medicamente au demonstrate eficiență antivirală în ceea ce privește virusul SARS-CoV-2. Cu toate acestea, studiile prezente au fost efectuate pe animale, pentru ambele tipuri de medicamente, ceea ce înseamnă că replicarea pe model uman este absolut necesară pentru ca aceste forme de tratament să poată fi folosite pe scară largă.
În prezent, mai multe studii clinice au fost inițiate, atât pe HCQ, cât și pe favipiravir, pe subiecți umani infectați cu virusul SARS-CoV-2. De asemenea, deși nu există suficiente dovezi cu privire la eficiența medicamentului HCG în boala COVID-19, acesta a fost folosit, pe scară largă, în combinație cu macrolide de a doua generație, precum azitromicina.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
Studiul „Favipiravir at high doses has potent antiviral activity in SARS-CoV-2−infected hamsters, whereas hydroxychloroquine lacks activity”, publicat în PNAS, în octombrie 2020, autori: Suzanne J. F. Kaptein, Sofie Jacobs, Lana Langendries, Laura Seldeslachts, Sebastiaan ter Horst, Laurens Liesenborghs, VBart Hens, Valentijn Vergote, Elisabeth Heylen, Karine Barthelemy, Elke Maas, Carolien De Keyzer, Lindsey Bervoets et al.
https://www.pnas.org/content/117/43/26955
Te-ar mai putea interesa și...