Cand e necesara operatia pentru leziune de menisc?
Rezumat: Ruptura de menisc nu necesită întotdeauna operație, mai ales când este vorba despre leziuni degenerative sau mai puțin severe. Meniscul are rol de amortizor între femur și tibie, iar deteriorarea lui poate apărea prin mișcări bruște, sport sau uzură de vârstă.
În multe cazuri, exercițiile supravegheate, odihna, gheața, antiinflamatoarele și kinetoterapia pot ajuta la reducerea durerii și îmbunătățirea mobilității.
O artroscopie poate fi recomandată când leziunea este severă, genunchiul se blochează sau tratamentul conservator nu dă rezultate.
1. Ce este leziunea sau ruptura de menisc?
2. Artroscopie și exerciții fizice: ce e mai util în leziunea de menisc?
3. Uneori, nu se poate renunța la artroscopie pentru a trata o leziune de menisc
4. Cum se tratează în prezent leziunile de menisc?
a. Tratamentul conservator (non-chirurgical)
b. Tratamentul chirurgical
c. Reabilitarea post-chirurgicală
d. Recuperarea completă
5. Concluzie
1. Ce este leziunea sau ruptura de menisc?
Leziunea de menisc reprezintă o degradare a genunchiului invalidantă și des întâlnită, care afectează un număr mare de oameni la un anumit moment de-a lungul vieții.
În prezent, noile cercetări sugerează că, în majoritatea cazurilor de leziune de menisc, mișcarea ar putea să aibă același efect ca intervenția chirurgicală în vindecarea afecțiunii în rândul persoanelor de vârstă mijlocie.
Leziunea de menisc este, concret, o ruptură sau deteriorare a unuia dintre meniscurile din genunchi.
Meniscul este o structură fibrocartilaginoasă în formă de semilună, prezentă în fiecare genunchi, care acționează ca un amortizor între femur (osul coapsei) și tibie (osul gambei).
Fiecare genunchi are două meniscuri: unul pe partea interioară (meniscul medial) și unul pe partea exterioară (meniscul lateral).
Leziunile de menisc apar adesea în urma unei mișcări bruște sau rotative a genunchiului, mai ales în timpul activităților sportive care implică schimbări rapide de direcție, torsiuni sau ridicări grele.
De exemplu, fotbalul, baschetul sau schiatul sunt sporturi în care aceste mișcări sunt frecvente, de aceea este posibil să fi auzit mai des de ruptură de menisc la acești sportivi.
De asemenea, la persoanele mai în vârstă, meniscul poate deveni mai slab și mai vulnerabil la rupturi chiar și în urma unor mișcări simple făcute în viața de zi cu zi, cum ar fi răsucirea bruscă a genunchiului sau ridicarea dintr-o poziție de stat pe vine.
În cazurile severe, în special când meniscul este rupt complet sau blocat, se poate recomanda o artroscopie (o intervenție chirurgicală minim invazivă) pentru a repara sau îndepărta partea ruptă a meniscului.
2. Artroscopie și exerciții fizice: ce e mai util în leziunea de menisc?
Potrivit statisticilor, anual, aproximativ 2 milioane de persoane la nivel mondial trec prin intervenții chirurgicale cunoscute sub numele de artroscopii, deși există numeroase dezbateri privind eficiența acestor proceduri în caz de leziune de menisc.
Într-un studiu, o echipă de cercetare condusă de Nina Jullum Kise, chirurg ortoped norvegian, a urmărit rezultatele a 140 de pacienți. Pacienții, cu vârsta medie de 50 de ani, au prezentat rupturi degenerative de menisc, în cea mai mare parte, fără semne de artrită.
Jumătate dintre pacienți au efectuat între două și trei sesiuni de exerciții fizice supravegheate pe săptămână timp de trei luni, în timp ce cealaltă jumătate a fost supusă intervenției chirurgicale artroscopice, urmată de exerciții fizice simple, la domiciliu.
După trei luni, puterea la nivelul coapselor s-a îmbunătățit în grupul de exerciții fizice, dar nu și în grupul de intervenție chirurgicală, a raportat echipa lui Kise.
După doi ani, durerile, exercițiile fizice, precum și calitatea vieții legată de funcționarea genunchiului au fost asemănătoare pentru ambele grupuri, după cum au arătat rezultatele.
Treisprezece (19%) pacienți din grupul de exerciții fizice au făcut și intervenția chirurgicală în timpul perioadei de urmărire, fără beneficii suplimentare, au precizat oamenii de știință.
Potrivit echipei de cercetare, rezultatele sugerează că terapia prin exerciții fizice trebuie luată în considerare în cazul pacienților de vârstă mijlocie cu leziune de menisc.
3. Uneori, nu se poate renunța la artroscopie pentru a trata o leziune de menisc
Doi specialiști în leziuni de genunchi din SUA au avut păreri diferite despre rezultatele studiului.
Dr. Matthew Hepinstall, chirurg ortoped american, a declarat că acest studiu completează cercetările anterioare, fiind de părere că majoritatea pacienților pot resimți o îmbunătățire semnificativă pe parcursul unor săptămâni sau luni, fără a trece printr-o intervenție chirurgicală.
Cu toate acestea, medicul a făcut o mențiune: contează mărimea și cauza din care a apărut ruptura de menisc.
„Este foarte posibil ca rezultatele studiului să se aplice în cazul pacienților cu leziuni degenerative minore”, a explicat dr. Hepinstall.
Cu toate acestea, concluzia în cazul pacienților de vârstă mijlocie cu leziune de menisc ar fi tratamentele conservatoare (precum exercițiile fizice), înainte de a face saltul la intervențiile chirurgicale”, a mai declarat chirurgul.
Un alt medic ortoped a criticat structura studiului. „Mulți factori importanți nu au fost luați în considerare”, a spus dr. Victor Khabie, co-președinte al Orthopedic Surgery at Northern Westchester Hospital in Mount Kisco, New York.
„Studiul nu a analizat leziunile, ci numai pacienții care nu au suferit un anumit eveniment traumatic.
Persoanele atletice, de vârstă mijlocie care suferă accidentări asociate cu practicarea sporturilor care provoacă leziuni de menisc reprezintă o proporție semnificativă a persoanelor consultate de medicii ortopezi, iar excluderea acestora limitează studiul”, a subliniat medicul.
Părerea mea este că dacă această populație de pacienți ar fi examinată, s-ar observa beneficiile semnificative ale artroscopiei de genunchi”, a mai spus dr. Khabie.
Medicul a fost de acord cu dr. Hepinstall că beneficiile unei scheme de exerciții fizice fără intervenție chirurgicală s-ar putea limita la o leziune de menisc minoră.
Studiul a cuprins toate leziunile de menisc, dar majoritatea chirurgilor ortopezi recomandă intervenția chirurgicală doar în caz de leziuni majore, care după examenul fizic corespund cu simptomele pacienților.
Potrivit spuselor lui Khabie, „fiecare leziune de menisc are caracteristici unice. Doar un chirurg ortoped cu experiență în intervențiile la nivelul genunchiului poate stabili care este cea mai bună opțiune de tratament pentru fiecare pacient în parte”.
4. Cum se tratează în prezent leziunile de menisc?
Tratamentul pentru ruptura de menisc depinde de tipul, localizarea și severitatea leziunii, precum și de vârsta și nivelul de activitate al pacientului.
În prezent, opțiunile de tratament variază de la metode conservatoare (non-chirurgicale) până la intervenții chirurgicale minim invazive, cum ar fi artroscopia.
a. Tratamentul conservator (non-chirurgical)
Tratamentul conservator este adesea recomandat pentru leziunile de menisc mai mici sau pentru pacienții mai în vârstă care au leziuni degenerative. Odihna este esențială pentru a preveni agravarea leziunii.
Se recomandă limitarea mișcărilor care implică torsiuni sau presiune pe genunchi. În unele cazuri, poate fi necesar ca pacientul să se folosească de cârje pentru a reduce greutatea exercitată pe genunchi.
Aplicarea de gheață pe zona afectată pentru 15-20 de minute la fiecare 3-4 ore poate ajuta la reducerea umflăturii și inflamației. Folosirea unui bandaj elastic sau a unui suport pentru genunchi poate ajuta la reducerea inflamației și oferă sprijin genunchiului.
De asemenea, ridicarea piciorului la nivelul inimii sau deasupra acestuia ajută la reducerea umflăturii.
În plus, medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), cum ar fi ibuprofenul sau naproxenul, pot fi utilizate pentru a reduce durerea și inflamația.
Programul de reabilitare include și exerciții specifice pentru a întări mușchii din jurul genunchiului și pentru a îmbunătăți mobilitatea articulației. Kinetoterapia joacă un rol esențial în prevenirea recurențelor și în îmbunătățirea stabilității genunchiului.
b. Tratamentul chirurgical
Atunci când tratamentul conservator nu este eficient sau când leziunea de menisc este severă, este necesară intervenția chirurgicală.
Cea mai frecventă tehnică este artroscopia genunchiului, o procedură minim invazivă utilizată pentru a evalua și trata leziunile de menisc.
Artroscopia este o procedură minim invazivă în care un chirurg introduce o cameră mică (artroscop) și instrumente specializate în genunchi, prin mici incizii. Chirurgul poate vizualiza direct meniscul și decide fie să repare, fie să îndepărteze porțiunea deteriorată.
În cazul unei leziuni care implică o zonă bine vascularizată (zona exterioară a meniscului), chirurgul poate încerca să repare meniscul cusând marginile rupte.
Repararea meniscului este preferată atunci când este posibil, deoarece păstrarea structurii meniscului ajută la protejarea cartilajului genunchiului pe termen lung.
Dacă leziunea este în zona avasculară (zona centrală a meniscului, care are un flux sangvin slab), chirurgul poate îndepărta partea ruptă a meniscului prin ceea ce se numește meniscectomie parțială.
Scopul este de a elimina doar porțiunea deteriorată, păstrând cât mai mult din menisc pentru a menține funcția de amortizare a acestuia.
În cazuri rare, la pacienții tineri cu leziuni severe, se poate recomanda un transplant de menisc (înlocuirea meniscului cu unul provenit de la un donator). Acest tip de intervenție este mai complex și este folosit în principal când alte opțiuni nu sunt viabile.
c. Reabilitarea post-chirurgicală
După o intervenție chirurgicală pentru ruptura de menisc, reabilitarea este esențială pentru a restabili mobilitatea și forța genunchiului. Programul de recuperare include:
- Terapie fizică (fizioterapeutul va recomanda exerciții pentru a restabili gama completă de mișcare, întărirea mușchilor și reeducarea echilibrului și coordonării);
- Recuperare progresivă (după intervenție, pacientul începe de obicei cu exerciții ușoare și crește treptat intensitatea antrenamentelor pe măsură ce genunchiul se vindecă);
- Evitarea activităților intense (activitățile care implică presiune excesivă sau mișcări bruște ale genunchiului, cum ar fi alergatul sau săriturile, sunt evitate pentru câteva luni, în funcție de complexitatea leziunii și a intervenției).
d. Recuperarea completă
Recuperarea după leziunea de menisc variază în funcție de severitatea leziunii și de tratamentul ales.
Pentru tratamentul conservator, recuperarea poate dura câteva săptămâni, după o artroscopie pentru meniscectomie, recuperarea poate dura între 4 și 6 săptămâni, iar în cazul unei reparații a meniscului, perioada de recuperare poate dura între 3 și 6 luni, deoarece meniscul trebuie să se vindece complet.
Subliniem că tratamentul adecvat pentru o leziune de menisc, fie prin metode conservatoare, fie chirurgicale, depinde de particularitățile leziunii și necesită consultarea unui specialist ortoped pentru alegerea celui mai bun plan de acțiune.
5. Concluzie
Ruptura de menisc trebuie evaluată individual, deoarece nu toate cazurile au aceeași gravitate. Pentru mulți pacienți de vârstă mijlocie, mai ales cu leziuni degenerative, tratamentul conservator poate fi o primă opțiune eficientă.
Exercițiile, fizioterapia și reducerea inflamației pot oferi rezultate bune fără operație. Totuși, artroscopie poate deveni necesară dacă meniscul este rupt grav, genunchiul rămâne blocat sau durerea persistă în ciuda recuperării.
Alegerea tratamentului potrivit trebuie făcută împreună cu medicul ortoped, după consult, investigații și analizarea stilului de viață al pacientului.
Întrebări și răspunsuri
Întrebare: Este întotdeauna necesară operația în ruptura de menisc?
Răspuns: Nu. În multe cazuri, mai ales în leziunile degenerative sau minore, tratamentul conservator cu exerciții, odihnă și kinetoterapie poate fi suficient.
Întrebare: Ce este o artroscopie în cazul leziunilor de menisc?
Răspuns: Artroscopie este o intervenție minim invazivă prin care medicul introduce o cameră și instrumente fine în genunchi pentru a repara sau îndepărta zona afectată.
Întrebare: Cum se tratează o leziune de menisc fără operație?
Răspuns: Tratamentul poate include odihnă, evitarea mișcărilor de torsiune, gheață, bandaj elastic, antiinflamatoare și exerciții de recuperare recomandate de specialist.
Întrebare: Când poate fi necesară artroscopia?
Răspuns: Artroscopia poate fi necesară când ruptura de menisc este severă, când genunchiul se blochează sau când durerea și limitarea mișcării nu se ameliorează prin tratament conservator.
Întrebare: Cât durează recuperarea după o leziune de menisc?
Răspuns: Recuperarea depinde de tratament. Poate dura câteva săptămâni fără operație, 4-6 săptămâni după meniscectomie și 3-6 luni după repararea meniscului.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
Cleveland Clinic - Meniscus Surgery
https://my.clevelandclinic.org/health/treatments/21508-meniscus-surgery
PMC - Meniscus Tear: Pathology, Incidence, and Management
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC9205760/
Studiul „Meniscus Tear: Pathology, Incidence, and Management”, apărut în Cureus. 2022 May 18;14(5):e25121. doi: 10.7759/cureus.25121, autori: Enkhmaa Luvsannyam et al.
Pub Med - Exercise therapy versus arthroscopic partial meniscectomy for degenerative meniscal tear in middle aged patients: randomised controlled trial with two year follow-up
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/27440192/
Studiul „Exercise therapy versus arthroscopic partial meniscectomy for degenerative meniscal tear in middle aged patients: randomised controlled trial with two year follow-up”, apărut în BMJ. 2016 Jul 20:354:i3740. doi: 10.1136/bmj.i3740, autori: Nina Jullum Kise et al.
Te-ar mai putea interesa și...
