

Cum ne dam seama daca un bebelus sau copil mic are probleme de vedere
Cum ne dam seama daca un bebelus sau copil mic are probleme de vedere
Cum ne dam seama daca un bebelus sau copil mic are probleme de vedere
Dezvoltarea vederii la copil este continua incepand de la nou nascut pana la varsta de 7-8 ani. Este esential sa urmarim aceasta dezvoltare periodic, pentru a ne asigura ca cel mic va avea o vedere buna toata viata.
Unii parinti vin la consultatie cu bebelusul sau copilul din cauza unor semne si simptome care le ridica suspiciunea ca vederea lor nu este una perfecta. Care sunt aceste semne si cum putem fi atenti la ele?
Copilul a fost nascut prematur
Chiar daca cel mic nu pare ca ar fi ceva in neregula cu vederea lui, obligatoriu toti copiii prematuri se vor duce la un consult oftalmologic intr-un centru specializat in depistarea si tratarea retinopatiei de prematuritate. Aceasta boala, netratata, duce la pierderea iremediabila a vederii, astfel ca primul control trebuie facut la o luna dupa nastere.
Copilul nu are si nu mentine contact vizual
La varstele foarte mici, copiii au contact vizual cu mama sau persoanele apropiate din anturaj. Aceasta capacitate a sistemului optic se dezvolta pana la varsta de 2-3 luni, asadar un copil care nu urmareste fata mamei sau o jucarie plimbata prin fata lui, aproape de el, dupa aceasta varsta, trebuie vazut de un oftalmopediatru cat mai urgent.
Pupila alba
In mod normal, pupilele sunt negre (ele reprezinta, de fapt, o deschidere in iris – partea colorata a ochilor – gaura ale carei dimensiuni se modifica in functie de lumina, varsta si distanta la care privim). Daca cel mic are o pupila alba, fie ea complet alba sau poate doar un punct, atunci trebuie investigat de urgenta oftalmologic. Copilul poate avea cataracta congenitala sau, mai grav, o tumora intraoculara.
Pleoapa cazuta (ptoza palpebrala)
Toata lumea are o asimetrie faciala care poate sa insemne si o pleoapa mai cazuta decat cealalta. Acest defect (care deranjeaza mai mult estetic) se poate insoti de vedere slaba, daca pleoapa acopera pupila (zona prin care copilul vede) sau daca pleoapa apasa pe suprafata ochiului si ii schimba curbura naturala.
Ochi plimbatori/ratacitori (nistagmus)
Din pacate, aceasta afectiune nu poate fi tratata, insa este bine sa solicitati un examen oftalmologic cat mai din timp deoarece se poate insoti de vicii de refractie. Exista unele cazuri de nistagmus care se insotesc de vedere foarte slaba si, chiar daca este un diagnostic greu de primit, poate ca este mai bine sa stiti din timp, pentru a va putea pregati corespunzator.
Unul dintre ochi “fuge” inspre nas sau spre ureche
Afectiunea poarta numele de strabism (privire crucisa) si trebuie corectata sau urmarita de cat mai devreme. Este total gresita ideea sa lasam muschiul sa “lucreze”, orice strabism mentinut dupa varsta de 6 luni trebuie investigat imediat.
In unele cazuri (mai ales la strabismul convergent), medicul va prescrie ochelari pentru a obtine alinierea ochilor, pe cand in alte cazuri, va va chema la controale periodice, pentru urmarirea unghiului de deviere (mai ales la strabismul divergent).
Lacrimatul excesiv
Toata lumea lacrimeaza la vant, frig sau lumina puternica. Insa cand acest lacrimat apare si in casa, fara ca cel mic sa fie expus la factorii de mai sus, trebuie sa ajungeti cu el la oftalmolog. Epifora poate sa fie semnul unei conjunctivite, a unei eroziuni corneene sau, mai grav, a glaucomului la copilul foarte mic. Daca vorbim de un bebelus, lacrimarea poate sa apara in caz de obstructie de canal lacrimo-nazal. Practic, lacrimile, din cauza ca nu se mai scurg in nas, aluneca pe obraji.
Vederea este cel mai de pret dar, aveti grija de ea!
Sursa foto: Shutterstock