Compuşii din bere ar putea ajuta în tratarea sindromului metabolic
Compuşii din bere ar putea ajuta în tratarea sindromului metabolic
Compuşii din bere ar putea ajuta în tratarea sindromului metabolic
Când vine vorba de băuturi sănătoase, este puţin probabil ca berea să fie pe primul loc din listă. Cu toate acestea, un studiu nou sugerează că anumiţi compuşi din bere ar putea să aibă beneficii importante pentru sănătate în cazul persoanelor cu sindrom metabolic.
Cercetătorii au scos la iveală cum o forma de xanthohumol (XN), un flavonoid care se găseşte în hamei, un ingredient esenţial din bere, şi doi derivaţi hidrogenaţi ai acestui compus ar putea ajuta la îmbunătăţirea rezistenţei la insulină în cazul persoanelor cu sindrom metabolic şi, totodată, ar putea schimba direcţia deteriorărilor legate de memorie şi de învăţare care sunt induse de această afecţiune.
Despre hamei
Hameiul este o plantă cățărătoare perenă și dioică și numai plante femele infertile sunt cultivate pentru a produce conuri de hamei. Conurile de hamei sunt formate dintr-un strig și bractee cu glande care produc lupulină galbenă. Conurile de hamei sunt procesate în zilele noastre pentru hamei presat, pelete de hamei și extract de hamei (extracție cu etanol sau CO2 supercritic) și alte produse izomerizate sau fracționate.
Desigur, însă, că majoritatea hameiului este folosit astăzi în producția de bere. Din punct de vedere al conținutului, rășinile de hamei, polifenolii de hamei și uleiurile esențiale de hamei sunt importante pentru producătorii de bere. Produsele izomerizate din rășini de hamei conferă berii gustul amar tipic, polifenolii de hamei favorizează precipitarea proteinelor, iar uleiurile esențiale de hamei conferă berii o aromă distinctă de hamei.
Hameiul (Humulus lupulus L.) aparține aceleiași familii ca și cânepa (familia Cannabaceae) și, așa cum era de așteptat, conține o gamă largă de metaboliți secundari. Pe lângă varietate, ele depind de habitatul de creștere și de condițiile climatice ale acestuia.
În antichitate, hameiul era folosit ca remediu împotriva multor afecțiuni. Aceste funcții ale hameiului, în special efectul său antiinflamator, au fost menționate într-o carte din secolul al XI-lea atribuită doctorului arab Mesue, iar botanistul german Hildegard von Bingen, a raportat în anul 1158 că hameiul suprimă putrefacția în băuturi. În perioada Renașterii, tratamentul cu hamei a devenit mai răspândit. Paracelsus a folosit hamei împotriva indigestiei, iar Matthiolus, medicul și botanistul care locuia la Praga, și-a propus să folosească hamei datorită activității sale diuretice și capacității de a crește secreția de bilă. În timpul secolului al XIX-lea, picăturile de hamei au fost folosite pentru tratamentul insomniei. Frecvent, și până în prezent, a fost folosit un amestec de extract de hamei și un extract de Valeriana officinalis pentru efectele sale de îmbunătățire a somnului. Cu toate acestea, în decurs de 50 de ani, a fost descoperit un alt efect al hameiului — efectul estrogenic, deși a durat mai mult până când substanța activă, 8-prenilnaringenina (8-PN), a fost identificată ca fiind cel mai puternic fitoestrogen din regnul vegetal. Pe baza acestor cunoștințe, există în prezent o serie de suplimente alimentare pe piață care conțin conținut standardizat de 8-PN pentru suprimarea simptomelor menopauzei. O substanță cu un spectru foarte larg de activități a fost redescoperită în bere în 2002, în timpul screening-ului substanțelor cu potențial anticancerigen, deși structura acestei substanțe, calconul prenilat, xantohumol (XN), a fost rezolvată de catre chimistul M. Verzele, în 1957, acum 60 de ani. Există acum multe lucrări care descriu XN și activitățile sale biologice. De asemenea, au fost dezvoltate tehnologii pentru izolarea XN și îmbogățirea XN în bere. În principal datorită acestei substanțe, hameiul este considerat una dintre cele mai promițătoare surse naturale de substanțe biologic active.
Studiu despre compușii din bere și sindromul metabolic
Unul dintre autorii studiului menţionat anterior, Fred Stevens, de la Colegiul de Farmacie din cadrul Universităţii de Stat Oregon din Corvallis, şi colegii săi au publicat recent descoperirile lor în jurnalul "Scientific Reports".
Sindromul metabolic este o afecţiune prin care o persoană are cel puţin doua din cinci boli metabolice. Acestea includ: hipertensiunea arterială, obezitate abdominală, valori mari ale trigliceridelor serice, niveluri scăzute ale colesterolului HDL (lipoproteine cu densitate mare), numit şi colesterol "bun" şi o glicemie mare (cantitatea de glucoză din sânge) pe nemâncate.
Deși termenul de „sindrom metabolic” este mai mult sau mai puțin o construcție modernă, în prezent asociat în principal cu dezvoltarea bolilor legate de civilizație, istoria sa este mult mai lungă și mai complexă. Primele referiri la apariția frecventă a tensiunii arteriale crescute, hiperglicemiei și hiperuricemiei au apărut în anii 1920. Mai târziu, problema distribuției grăsimilor și relația acesteia cu predispoziția de ateroscleroză și diabet a ajuns în centrul interesului în legătură cu primele dovezi că unele tipuri de diabet nu sunt legate de secreția de insulină, ci de rezistența la insulină. Sindromul sinaptic (inițial sindromul X) pentru afecțiunea care combină riscul de obezitate, rezistență la insulină și hipertensiune arterială s-a dezvoltat treptat la sfârșitul secolului al XX-lea.
Aceste afecţiuni nu doar că supun indivizii unor riscuri mari de a avea alte boli, cum ar fi diabetul, cardiopatia ischemica (sau boli de inimă) şi accident vascular cerebral (AVC), dar cercetările anterioare au arătat că persoanele cu sindrom metabolic ar putea prezenta un risc şi mai mare de tulburări cognitive.
S-a demonstrat că apariția sindromului metabolic crește semnificativ incidența unei game largi de alte boli, are impact asupra mortalităţii și astfel şi alte efecte socio-economice aferente. În diferite etape ale vieții, într-o ordine diversă și cu diferite grade de severitate, datorită unei combinații de factori genetici, nutriționali și de mediu, s-a dovedit că perturbarea funcției corpului se datorează în principal modificărilor glicogenului, metabolismului lipidelor, activității cardiovasculare, disfuncție endotelială, modificări hormonale, creșterea proliferării celulare și mulți alți factori. Dacă apariția și dezvoltarea sindromului metabolic se adaugă tulburărilor de alimentație și lipsei de mișcare și dacă este, de asemenea, supusă predispoziției genetice, nu este încă complet clar, precum în cazul relației dintre conținutul de lipoproteine cu densitate mare și diabet.
Noul studiu, însă, sugerează că anumiţi compuşi din bere ar putea ajuta la combaterea ultimelor efecte negative, prin faptul că reduc efectele uneia dintre cele mai mari cauze ale sindromului metabolic, şi anume o dietă bogată în grăsimi.
Compuşii din bere au redus rezistenţa la insulină
Într-un studiu anterior, Stevens şi echipa sa au indicat că XN este un posibil tratament pentru sindromul metabolic, dar a existat un obstacol major în utilizarea clinică a acestui compus chimic: în corpul uman, XN este transformat într-un metabolit cu efect estrogenic, numit 8-prenylnaringenin (8-PN), care poate încuraja dezvoltarea cancerului de sân.
Oamenii de ştiinţă au fost criticaţi în legatură cu potenţialele efecte adverse, deoarece 8-PN este unul dintre cei mai puternici fitoestrogeni cunoscuţi care se găsesc în natură, iar aceasta nu este o veste bună, mai ales dacă xanthohumolul (XN) era luat pe perioade mai lungi de timp.
Autorul studiului, Fred Stevens, a încercat să găsească o soluţie la această problemă şi, împreună cu echipa sa, a descoperit că, pentru ca 8-PN să fie metabolizat, este necesară o "legatură dublă" specifică din molecula de XN.
Aşa că Fred Stevens s-a gândit că dacă poate să scape de acea legătură chimică dublă, hidrogenând molecula, atunci acel metabolit nu s-ar mai forma. El şi colegii săi au testat această teorie în noul lor studiu. Au evaluat efectele flavonoidului xanthohumol şi efectele a doi derivaţi de XN la şoarecii care sufereau de obezitate cauzată de o dietă bogată în grăsimi.
Echipa de cercetători a descoperit că toate trei componentele, inclusiv unul dintre derivaţii de XN (TXN), au fost eficiente în reducerea rezistenţei la insulină în cazul şoarecilor, lucru care este un factor de risc major pentru diabetul de tip 2.
În mod interesant, derivaţii DXN si TXN s-au dovedit a fi mai eficienţi decât flavonoidul XN, şi - un lucru şi mai important - nu au produs efecte adverse. Nu au avut efecte estrogenice adverse şi nu sunt toxici pentru ficatul şoarecilor testaţi.
Memoria şi procesul de învăţare au fost îmbunătăţite
Însă, beneficiile flavonoidului XN şi ale derivaţilor săi nu se termină aici. Când au evaluat şoarecii obezi într-un labirint în apă, cercetătorii au descoperit că toţi trei compuşii chimici au dus la îmbunătăţiri în ceea ce priveşte memoria si procesul de învăţare a spaţiului. Un alt autor al studiului, Jacob Raber, spune că această descoperire ar putea fi importantă pentru persoanele care au tulburări cognitive ca rezultat al sindromului metabolic.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursa foto: Shutterstock
Bibliografie:
“Hop Phytochemicals and Their Potential Role in Metabolic Syndrome Prevention and Therapy” - https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6151408/
“IDF Consensus Worldwide Definition of the Metabolic Syndrome” - https://www.idf.org/e-library/consensus-statements/60-idfconsensus-worldwide-definitionof-the-metabolic-syndrome.html
“Beer compounds may help to treat metabolic syndrome” - https://www.medicalnewstoday.com/articles/320846
Te-ar mai putea interesa și...
