Ce trebuie sa stii despre rezistenta la antibiotice

Specialiștii din domeniul sănătății vor să ne facă să conștientizăm amenințarea pe care o prezintă rezistența la antibiotice asupra sănătății noastre. Totodată, aceștia subliniază că este important să folosim antibioticele cu multă prudență.

Cele mai recente date, potrivit European Centre for Disease Prevention and Control, confirmă că pe teritoriul Uniunii Europene, numărul de pacienți infectați cu bacterii rezistente este în creștere și tot aceste date confirmă că rezistența la antibiotice este o amenințare majoră la adresa sănătății publice.

Chiar dacă Alexander Fleming cel care a descoperit penicilina - a avertizat comunitatea științifică și medicală cu privire la utilizarea excesivă a antibioticelor în 1945, traim intr-o eră a abuzului de antibiotice în agricultură, creșterea animalelor, practicilor veterinare și medicale umane, după al Doilea Război Mondial incoace.. Acest abuz este considerat ca principala cauza a evoluției rezistenței la antibiotice a bacteriilor. În plus, malpraxisul medical a contribuit la selectarea tulpinilor de bacterii rezistente prin prescrierea inutilă, inadecvată sau suboptimă, ceea ce a fost observat în 30% până la 60% dintre terapiile cu antibiotice administrate în ambulatoriu, precum și pacienților internați în unele studii.

Dacă luăm în considerare timpul scurs între introducerea pe piață a unui nou antibiotic și apariția rezistentei pentru acel medicament, putem observa cum antibioticul cu cea mai lungă perioadă de timp fără rezistență a fost vancomicina cu 16 ani. Dar acest interval scade la doar doi ani pentru penicilină și chiar la un an pentru daptomicina și ceftarolina mai recente.Asadar, pe masura ce le inventam antidotul, prin selecția naturală rapidă se creeaza bacteriile rezistente la tratament. Evident, se pune problema salvarii vietii pacinetilor insa este clar ca asistam la un cerc vicios, ce trebuie analizat intr-un context global.

Insa fără acțiuni urgente si inteligente, ne îndreptăm către o eră post-antibiotică în care infecțiile comune ar putea fi din nou fatale, iar acest lucru este valabil mai ales pentru copiii, care sunt expuși frecvent la infecții comune și, în consecință, la un antimicrobian selectiv. presiunea după perioada perinatală. Acest lucru este valabil mai ales pentru nou-născuții mai mici de o săptămână, din cauza prezenței populațiilor de bacterii rezistente în tractul lor gastrointestinal, probabil din cauza expunerii la bacteriile din mediu și materne în timpul și imediat după naștere.

Sunt si alte efecte nedorite studiate in legatura cu adminisitrarea antibioticelor, de exemplu o serie de studii au asociat-o cu prevalenta obezitatii la copii. Se cunoaste faptul ca antibioticele au fost folosite in ultimii zeci de ani pentru a promova creșterea în greutate la animale. Folosirea lor intensiva in fermele din toata lumea sunt de asmeena raspunzatoare de cresterea fenomneului global de rezistenta la antibiotice.

Antibioticele sunt prescrise în mod obișnuit copiilor, iar studiile de cohorte mai mari de pe populație au examinat asocierea dintre expunerea la antibiotice înainte de vârsta de 2 ani. Concluziile sunt ca administrarea a 3 sau mai multe cure de antibiotice înainte ca copiii să atingă vârsta de 2 ani este asociată cu un risc crescut de obezitate timpurie.

Rezistenta la H.Pylori

Una dintre cele mai cunoscute tipuri de rezistenta este cea generata de tratamentul cu antibiotice pentru infectia cu Helicobacter Pylori. Există mulți factori care influențează rezistența la antibiotice a H. pylori, inclusiv vârsta și sexul, precum și starea bolii gazdei și factorii de virulență transportați de agenții patogeni.

Rezistența la antibiotice a H. pylori prezintă diferențe regionale. În Germania și Brazilia, de exemplu, rata rezistenței la antibiotice la claritromicină a fost de 28,7, respectiv 23,2% și a fost de numai 7,3% în Irlanda și 0% în Malaezia. Rata de rezistență la levofloxacină a fost de 32,7% în Buenos Aires și 18,2% în Bogota-Colombia, precum și de 5,8% în provincia Hebei din China. După cum s-a raportat în literatură, rata rezistenței la amoxicilină și tetraciclină este în general scăzută, dar în Irlanda și Vietnam, a fost de 38,1% și 23,8%.

Un studiu a aratat ca cea mai mare proporție a unui model dublu de rezistenta la H.Pylori la medicamente a fost metronidazol plus levofloxacină, reprezentând 73,9%. Cea mai mare proporție a unui model de rezistență triplă la medicamente a fost combinația de metronidazol, levofloxacină și claritromicină, reprezentând 55%. În mod similar, după stratificarea după sex și vârstă, rezultatele au arătat că rata rezistenței multiple la medicamente a fost mai mare la bărbați decât la femei.

Cu toate acestea, nu există un raport consecvent privind dacă acești factori sunt legați de rezistența la antibiotice a H. pylori. Este bine cunoscut faptul că factorii de virulență secretați de H. pylori sunt strâns legați de diferite rezultate clinice în bolile gastrice. Gena A asociată citotoxinei (cagA) este cel mai frecvent factor de virulență al H. pylori. Unele studii au arătat că rata rezistenței la claritromicină este mai mare la pacienții cu cagA+ decât la cei cu cagA− [13], dar altele au demonstrat că rata de eradicare la pacienții cu cagA+ a fost semnificativ mai mare decât la cei cu cagA−.

Una dintre solutiile propuse in gestionarea acestei probleme ar fi administrarea de probiotice, combinate cu schemele de tratament tradiționale, care ar influneta, conform studiilor, ratele de vindecarea ainfectiei si eradicare, posibil datorita unei reduceri a efectelor secundare asociate antibioticelor, ceea ce duce la o mai bună aderență a pacientului la regim. În plus, efectul lor poate fi specific tulpinii, specific dozei sau specific duratei.Într-un studiu controlat randomizat cu Limosilactobacillus Reuteri, Maria Pina Dore și colab. au raportat că probioticele combinate cu pantoprazol au avut o rată de eradicare de 10,7%, comparativ cu 3,5% în grupul cu pantoprazol singur.

Probioticele au capacitatea de a redresa ecologia microbiană perturbată din stomac, care ajuta la minimizarea starilor de greață, suferință gastro-intestinală sau efecte secundare asemănătoare diareei. Astfel, probioticele, atunci când sunt utilizate împreună cu schemele de tratament convenționale, au arătat o îmbunătățire substanțială a ratelor de eradicare, în special atunci când sunt utilizate împreună cu terapia cvadruplă sau triplă.

RECOMANDARILE EXPERTILOR DOC

Ce tratează antibioticele?

Pentru a folosi corect antibioticele trebuie sa stii ca acestea tratează NUMAI anumite infecții cauzate de bacterii, cum ar fi infectia cu streptococ, tusea convulsivă, infecții ale tractului urinar, infectiile tractului gastrointestinal, meningita bacteriana etc.

Antibioticele sunt, de asemenea, necesare pentru a trata condițiile cauzate de bacterii și care pun viața în pericol, cum ar fi sepsisul, care este răspunsul foarte sever al organismului la infecție. Doar in urma unui consult medical ar trebui sa se aprecieze oportunitatea adminsitrarii lor, doza, perioada de tratament. Tu ar trebui sa manifesti complianta, sa nu intrerupi sau sa reiei ulterior terapia din proprie initiativa, sa iei probioticele recoamndate in timpul terapiei si sa mentii o hrana variata si sanatoasa, bogata in vegetale, legume si leguminoase , care au ca scop intretinerea microflorei intestinale, si mai putine ingrediente de origine animala rezultata din cresterea intensiva a animalelor, precum carnea si produsele lactate, care pot aduce un aport suplimentar de antibiotice in organismul tau.

Ce NU tratează antibioticele?

Antibioticele NU acționează asupra virusurilor, cum ar fi cei care provoacă:

•   răceli și curgerea nasului, chiar dacă mucusul este dens, galben sau verde;
•   cele mai multe dureri de gât, cu excepția streptococului;
•   gripa;
•   cele mai multe cazuri de „răceli la plămâni” (bronșită).

De asemenea, antibioticele NU SUNT necesare pentru unele infecții bacteriene comune, inclusiv multiple infecții ale sinusurilor și unele infecții ale urechii. Aceste boli se vor ameliora, de obicei, de la sine, fără antibiotice.

Așadar, antibioticele nu funcționează pentru orice boală. Dacă iei antibiotice atunci când nu îți sunt necesare, efectele lor secundare te pot afecta.

O infectie necesita un consult medical. De aceea, atunci când mergi la medic, fii cât mai clar când îi vorbești despre toate simptomele tale, pentru ca specialistul să poată depista cauza. Întâi de toate, medicul tău trebuie să își dea seama dacă este vorba despre o infecție virală sau despre o infecție bacteriană. Antibioticele ar trebui prescrise doar dupa ce se efcetueaza antibiograma- adica prelevarea secretiei, analiza pe medii de cultura si eliberarea unui raport de analiza privind sensibilitatea germenului patogen.

Dacă iei antibiotice doar atunci când sunt cu adevărat necesare, te vei proteja de daunele cauzate de utilizarea inutilă de antibiotice și vei combate rezistența proprie la antibiotice.

Ce este rezistența la antibiotice

În medicină, se spune că bacteriile și alți germeni sunt rezistenți dacă sunt capabili să facă față, în special, la expunerea la influențe externe. De exemplu, majoritatea germenilor care intră în stomac cu alimente vor fi uciși de acidul gastric. Dar unele bacterii sunt acoperite cu un înveliș mucos care le protejează de acid. Adică, sunt rezistente la acidul gastric.

Rezistența la antibiotice funcționează pe principiul selectiei naturale astfel incat bacteriile capata o nouă proprietate care le protejează de efectul distrugator al antibioticelor. Unele tipuri de bacterii pot dobandi capaciyatea de a produce o substanță care face ca anumite antibiotice să fie ineficiente. Bacteriile care se pot proteja de mai multe antibiotice diferite sunt denumite „multirezistente”.

Rezistența la antibiotice apare, deci, atunci când germenii nu mai răspund la antibioticele menite să-i omoare. Asta înseamnă că germenii nu sunt uciși și continuă să crească. Nu înseamnă că organismul nostru este rezistent la antibiotice.

Bacteriile și ciupercile găsesc în mod constant noi modalități de a evita efectele antibioticelor folosite pentru a trata infecțiile pe care le provoacă.

Infecțiile cauzate de germeni rezistenți la antibiotice sunt dificil și uneori imposibil de tratat. În multe cazuri, infecțiile rezistente la antibiotice necesită spitalizare prelungită, vizite suplimentare la medic și alternative costisitoare și foarte dăunătoare sau neplăcute. Din ce în ce mai multe infecții, cum ar fi pneumonia, tuberculoza, gonoreea și salmoneloza, devin tot mai greu de tratat, pe măsură ce antibioticele folosite pentru a trata aceste infecții devin ineficiente.

Cum poate contribui administrarea de antibiotice la rezistența la antibiotice

Ori de câte ori sunt utilizate antibiotice, aceasta masura poate contribui la rezistența la antibiotice. De aceea in foarte multe tari, inclusiv in Romania eliberarea fara reteta a antibioticelor este restrictionata si automedicatia este descurajata.

Acest lucru este cauza faptului că creșterile rezistenței la antibiotice sunt determinate de o combinație de germeni expuși la antibiotice și de răspândirea acelor germeni și de mecanismele lor de rezistență.

Atunci când sunt necesare antibiotice, beneficiile depășesc, de obicei, riscurile rezistenței la antibiotice.

Cu toate acestea, prea multe antibiotice sunt folosite în mod inutil și sunt utilizate greșit, ceea ce amenință utilitatea acestor medicamente importante.

Rezistența la antibiotice: ce este de făcut?

Multe dintre bacteriile care sunt acum rezistente erau sensibile in trecut la antibiotice, insa ele au capatat forme noi, cu viralitate crescuta. Există câțiva pași pe care îi poți urma, individual, pentru a reduce impactul și pentru a limita răspândirea rezistenței la antibiotice.

Pentru a preveni și pentru a ține sub control răspândirea rezistenței la antibiotice, trebuie:

•   să folosești antibioticele doar atunci când au fost prescrise de un medic;
•   să nu ceri antibiotice, dacă medicul lor le menționează faptul că nu ai nevoie de această clasă de medicamente;
•   să respecți întotdeauna sfatul medicului atunci când folosești antibioticele prescrise;
•   să nu împarți cu alte persoane și să nu folosești antibioticele rămase;
•   să prepari alimentele respectând normele de igienă, urmând regulile elaborate de Organizația Mondială a Sănătății:

Efecte secundare antibiotice

Ori de câte ori se folosesc antibiotice, acestea pot provoca reacții adverse. Reacțiile adverse frecvente variază de la probleme de sănătate minore la foarte severe și pot include:

•   eczemă;
•   greaţă;
•   diaree;
•   infecții fungice;

Reacții adverse mai grave pot include:

•   infecția cu Clostridioides difficile, care provoacă diaree și poate duce la leziuni severe ale colonului și la deces;
•   reacții alergice severe și care pun viața în pericol;
•   infecții rezistente la antibiotice.

Adresează-te medicului, dacă te confrunți cu reacții adverse în timpul tratamentului cu antibiotice.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
CDC: „Antibiotic Resistance Questions and Answers”, https://www.cdc.gov/antibiotic-use/antibiotic-resistance.html
CDC: „Antibiotic Use Questions and Answers”, https://www.cdc.gov/antibiotic-use/q-a.html
CDC: „Antibiotic Resistance Questions and Answers”, https://www.cdc.gov/antibiotic-use/do-and-dont.html
NHS: „Antibiotic resistance”, https://www.nhs.uk/conditions/antibiotics/antibiotic-antimicrobial-resistance/
NCBI: „Using medication: Using antibiotics correctly and avoiding resistance”, https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK361005/

The antibiotic resistance of Helicobacter pylori to five antibiotics and influencing factors in an area of China with a high risk of gastric cancer, 2019, Dan Wang, Qianqian Guo, Yuan Yuan

Administration of Antibiotics to Children Before Age 2 Years Increases Risk for Childhood Obesity, 2016, Frank I Scott, Daniel B Horton, Ronac Mamtan

Te-ar mai putea interesa și...

TE-AR MAI PUTEA INTERESA ȘI...