Ce sunt imunoglobulinele si ce rol au?

Imunoglobulina (numită și gamaglobulină) este o substanță făcută din plasma din sângele uman. Există tipuri specifice de imunoglobulină, care sunt create pentru a proteja organismul împotriva anumitor boli, cum ar fi hepatita, varicela sau pojarul. Să vedem de câte feluri sunt imunoglobulinele, ce rol au în organism și ce se poate trata cu acestea, dar și ce reacții adverse pot să apară în urma tratamentului.

Plasma procesată din sângele uman donat conține anticorpi care protejează organismul împotriva bolilor. Atunci când ți se administrează o imunoglobulină, corpul tău folosește anticorpii din plasma sângelui altor persoane pentru a ajuta la prevenirea îmbolnăvirii. E bine de știut că, deși imunoglobulinele sunt obținute din sânge, acestea sunt purificate astfel încât să nu poată transmite boli la persoana care le primește.

RECOMANDĂRILE EXPERȚILOR DOC

Definiția medicală pentru imunoglobulină

Imunoglobulina este o proteină produsă de celulele plasmatice și de limfocite și este caracteristică acestor tipuri de celule. Imunoglobulinele, cunoscute și sub numele de anticorpi, joacă un rol esențial în sistemul imunitar al corpului nostru: atacă substanțele străine, cum ar fi bacteriile și alți agenți patogeni și asistă corpul în distrugerea acestora. Imunoglobulina este abreviată Ig.

Clase de imunoglobuline

Clasele de imunoglobuline sunt următoarele:

Imunoglobulina A (IgA)

Aceasta este o clasă majoră de imunoglobuline, deci anticorpi care se găsesc în limfă și în secrețiile externe ale corpului, cum ar fi saliva, lacrimile și transpirația, precum și în tractul gastrointestinal și tractul respirator; aproximativ 10‑15% dintre anticorpii prezenți în corp sunt anticorpi de tip IgA.

Imunoglobulina G (IgG)

Aceasta reprezintă o clasă de imunoglobuline care se găsesc în toate lichidele corporale; sunt cei mai mici, dar cei mai comuni anticorpi (75‑80%) din corp. Sunt foarte importanți în lupta contra infecțiilor bacteriene și virale. Anticorpii IgG sunt singurul tip de imunoglobuline care pot pătrunde prin placenta unei femei însărcinate, pentru a ajuta fătul.

Imunoglobulina M (IgM)

Este o clasă de imunoglobuline care se găsesc în sânge și în limfă; aceștia sunt primul tip de anticorpi produși de organism, ca răspuns la o infecție; anticorpii IgM reprezintă aproximativ 5‑10% dintre toți anticorpii din organismul nostru.

Imunoglobulina D (IgD)

Este o clasă de imunoglobuline care se găsesc în cantități mai mici în corp și a căror funcție exactă nu este clară.

Imunoglobulina E (IgE)

Reprezintă o clasă de imunoglobuline care includ anticorpii importanți în răspunsul alergic. O persoană care are o alergie prezintă, adeseori, niveluri ridicate ale anticorpilor IgE din sânge. Anticorpii IgE atacă și se implică în invadarea „armatei” de alergeni.

Ce rol au injecțiile cu imunoglobulină?

Injecțiile cu imunoglobulină pot:

să ofere protecție pe termen scurt împotriva anumitor boli sau pot să reducă severitatea anumitor boli;
să protejeze fătul în timpul sarcinii și dacă există un risc de sensibilizare la Rh;
să scadă capacitatea sistemului imunitar de a ataca țesuturile din corp, în unele cazuri de boli autoimune;
să ajute oamenii care au o problemă moștenită genetic să producă propriii lor anticorpi sau să ajute persoanele care fac tratament pentru anumite tipuri de cancer, cum ar fi leucemia; tratamentele pentru unele cancere pot face ca organismul să înceteze producerea propriilor anticorpi, ceea ce face necesar tratamentul cu imunoglobuline.

Imunoglobulina poate fi administrată în mai multe moduri, în funcție de indicațiile medicale și necesitățile pacientului. Cele două metode principale de administrare a imunoglobulinei sunt prin injecție intravenoasă și prin injecție subcutanată.

Administrare prin injecție intravenoasă

Imunoglobulina se administrează într-o venă, de obicei într-un spital sau o clinică. Procedura este efectuată de un medic sau de un asistent medical. Imunoglobulina este diluată și apoi administrată treptat într-o venă, de obicei, pe parcursul mai multor ore.

Administrare prin injecție subcutanată

Pentru administrarea subcutanată, imunoglobulina este injectată sub piele, în țesutul adipos, de obicei în partea superioară a brațului sau în zona abdomenului. Această metodă permite autoadministrarea, deci pacientul se poate injecta singur, după instruire și supraveghere medicală corespunzătoare, sau injectarea poate fi efectuată de un profesionist în domeniul sănătății. Administrarea subcutanată este de obicei mai ușoară pentru pacienții care preferă să evite perfuziile intravenoase.

Imunoglobulinele au rol în prevenția bolilor

Dacă ești expus la anumite boli infecțioase, cum ar fi hepatita A, rubelola sau rujeola, este posibil să ți se administreze o imunoglobulină. Trebuie să știi că imunoglobulina poate preveni sau poate reduce severitatea bolii tale, dacă este administrată la scurt timp după expunere.

Perioada de timp în care o injecție cu imunoglobuline îți oferă acest beneficiu variază de la câteva zile, la câteva luni, în funcție de boală. Imunoglobulinele nu oferă protecție pe termen lung în același mod în care o poate face un vaccin clasic. Protecția pe care o oferă imunoglobulinele este pe termen scurt - de regulă, durează câteva luni. Încă e posibil să iei boala după ce efectul imunoglobulinelor s-a dus.

Sensibilizarea la antigenul Rh (în sarcină)

Când o femeie cu Rh negativ rămâne însărcinată și are un făt cu Rh pozitiv (ceea ce se întâmplă când sângele tatălui are Rh-ul pozitiv), atunci sistemul imunitar al femeii gravide produce anticorpi care pot distruge sângele fătului într-o viitoare sarcină. Acest răspuns la anticorpi se numește sensibilizare Rh și apare doar dacă sângele fătului și cel al femeii însărcinate se amestecă, lucru care se poate întâmpla în timpul nașterii.

Pentru a preveni sensibilizarea la Rh în timpul sarcinii, trebuie să faci o injecție cu imunoglobuline cu Rh, dacă ai Rh-ul negativ. Această injecție se face în timpul sarcinii și după naștere, pentru a proteja bebelușul dintr-o viitoare sarcină.

Imunoglobulinele în tratamanentul unor boli autoimune

Imunoglobulina este uneori folosită și pentru a trata purpura trombocitopenică idiopatică, o boală autoimună în care organismul atacă celulele responsabile pentru coagularea sângelui (plachetele sangvine), rezultând astfel sângerarea. Cauza purpurei trombocitopenice este necunoscută - de aici și denumirea de idiopatică.

Persoanele care se confruntă cu această afecțiune pot avea vânătăi grave și semne pe piele (purpură). Hemoragia internă este o complicație mai gravă care poate să apară în acest caz. Boala este caracterizată de erupții hemoragice subcutanate. În unele situații, boala poate să dispară de la sine și nu necesită tratament. În alte cazuri, este posibil să fie nevoie de tratament, pentru a controla hemoragia.

Unele medicamente pot ajuta organismul să producă mai multe plachete sangvine, însă uneori pacientul poate primi o infuzie intravenoasă dintr-o substanță făcută din plasma sângelui de origine umană, deci o imunoglobulină.

Imunoglobulinele administrate ca tratament

Imunoglobulinele pot fi administrate ca tratament într-o varietate de situații medicale.

Imunodeficiențe primare

Persoanele cu imunodeficiențe primare, adică probleme congenitale ale sistemului imunitar care le fac mai susceptibile la infecții recurente sau severe, pot primi imunoglobuline pentru a le sprijini sistemul imunitar. Acest tratament poate ajuta la prevenirea infecțiilor și la îmbunătățirea calității vieții acestor persoane.

Imunodeficiențe secundare

Imunoglobulinele pot fi administrate și în cazurile de imunodeficiențe secundare, care apar ca urmare a altor condiții medicale, precum infecții cronice, boli autoimune sau tratamente medicale, cum ar fi chimioterapia.

Afecțiuni autoimune

Imunoglobulinele pot fi utilizate pentru tratarea unor boli autoimune, cum ar fi lupusul eritematos sistemic sau miastenia gravis - pot ajuta la reducerea simptomelor și a inflamației asociate cu aceste afecțiuni.

Boli infecțioase

În cazurile de expunere la anumite infecții, cum ar fi hepatita B, rabia sau tetanosul, imunoglobulinele pot fi administrate pentru a oferi protecție temporară. Acest lucru poate fi util, de exemplu, în cazul unei mușcături de animal sau al unei expuneri la sânge infectat.

Boli hematologice

Imunoglobulinele pot fi utilizate în tratamentul anumitor afecțiuni hematologice, cum ar fi trombocitopenia imună, în care sistemul imunitar atacă și distruge plachetele sangvine. Imunoglobulinele pot ajuta la creșterea nivelului de plachete sangvine.

Afecțiuni neurologice

În unele tulburări neurologice, cum ar fi sindromul Guillain-Barré sau miastenia gravis, imunoglobulinele pot fi utilizate pentru a reduce simptomele și a ușura starea pacientului.

Alergii severe

În cazurile de alergii severe, cum ar fi șocul anafilactic cauzat de alergia la albine sau la arahide, imunoglobulinele pot fi administrate pentru a reduce reacția alergică și pentru a salva viața pacientului.

Ce reacții adverse poate avea imunoglobulina?

Imunoglobulina este în general bine tolerată de majoritatea pacienților, dar pot apărea unele reacții adverse în urma administrării:

Reacții locale la locul injectării (durere sau disconfort la locul injecției, roșeață, umflături, mâncărime, senzație de arsură sau de căldură la locul injectării)
Reacții sistemice (febră, reacții alergice, dureri de cap, grețuri sau vărsături)
Reacții sistemice rare și grave (anafilaxie, tromboză)

Este important ca pacientul să menționeze orice reacții adverse pe care le are, astfel încât să poată fi luate măsuri corespunzătoare. În cele mai multe cazuri, reacțiile adverse sunt gestionabile și pot fi tratate ușor, iar medicul poate ajusta planul de tratament sau viteza de administrare a imunoglobulinei pentru a minimiza riscurile. De asemenea, este important ca pacientul să discute cu medicul despre orice condiții medicale preexistente sau orice medicamente pe care le ia înainte de a începe tratamentul cu imunoglobulină

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
NCBI - Immunoglobulin
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK513460/
Medscape - Intravenous Immunoglobulin
https://emedicine.medscape.com/article/210367-overview

Te-ar mai putea interesa și...

TE-AR MAI PUTEA INTERESA ȘI...

Cât de des trebuie să faci mișcare pentru a te menține în formă?

Nutriție și sport

Știri și sfaturi în nutriție

Simptome și diagnostic

Diferenta dintre artrita psoriazica si artroza (osteoartrita)

Citește mai mult

DE SEZON

Pentru a comenta este nevoie de

Comentarii 0