Ce este sindromul vertiginos (vertijul)?
Rezumat: Sindromul vertiginos, numit pe scurt vertij, este senzația falsă că tu sau mediul din jur vă rotiți, chiar dacă în realitate corpul stă pe loc. Deși mulți oameni folosesc cuvântul „amețeală” pentru orice stare de dezechilibru, vertijul este un simptom mai precis și apare cel mai des din probleme ale urechii interne, dar uneori poate avea și cauze neurologice, inclusiv unele urgente. Cauzele vertijului diferă mult, la fel și tratamentul pentru vertij, de aceea este important să recunoști simptomele tipice, semnele de alarmă și greșelile frecvente care pot întârzia vindecarea sau pot ascunde o problemă mai serioasă.
1. Ce este sindromul vertiginos și de ce nu este același lucru cu orice amețeală?
2. Cauzele vertijului
3. Simptome în sindromul vertiginos
a. Simptome tipice în sindromul vertiginos
b. Simptome atipice și semne de alarmă în sindromul vertiginos
4. Cum se stabilește diagnosticul în sindromul vertiginos?
5. Tratament pentru vertij, prognostic și prevenire
a. Tratamentul pentru vertij depinde întotdeauna de cauză
b. Greșeli frecvente în terapia pentru sindromul vertiginos
c. Prognosticul pacientului cu vertij
d. Metode de prevenire vertij
Ce este sindromul vertiginos și de ce nu este același lucru cu orice amețeală?
Sindromul vertiginos este un termen folosit atunci când o persoană are senzația clară de mișcare sau rotire, de obicei descrisă ca „se învârte camera”, „se învârte patul” sau „simt că mă trag într-o parte”, iar această experiență apare dintr-o perturbare a sistemului de echilibru.
Urechea internă, vederea și informațiile primite de la mușchi și articulații lucrează împreună pentru a menține orientarea corpului în spațiu, iar atunci când semnalele dintre aceste sisteme nu se mai potrivesc, pot apărea dezechilibru, amețeală sau vertij. Din acest motiv, sindromul vertiginos nu este o boală unică, ci un simptom care poate avea mai multe explicații, unele benigne și altele care cer evaluare rapidă.
Vertijul trebuie separat de alte stări pe care oamenii le numesc tot „amețeală”, cum ar fi slăbiciunea, senzația de leșin, „capul gol” sau instabilitatea generală. Această diferență contează mult, pentru că tratamentul pentru vertij nu este același cu tratamentul pentru scăderea tensiunii, anemia, hipoglicemia sau anxietatea, chiar dacă uneori pacientul folosește aceleași cuvinte pentru toate. În practica medicală, vertijul este încadrat de obicei în două categorii mari: periferic, când problema pornește din urechea internă, și central, când cauza ține de căile neurologice din trunchiul cerebral sau cerebel.
Cauzele vertijului
Cauzele vertijului sunt numeroase, dar cele mai frecvente sunt cele periferice, adică cele legate de urechea internă. Una dintre cele mai cunoscute este vertijul pozițional paroxistic benign, care provoacă episoade scurte de vertij declanșate de anumite mișcări ale capului, cum ar fi întoarcerea în pat, ridicarea capului sau aplecarea. Este considerată cea mai frecventă cauză de vertij periferic și apare atunci când mici cristale din urechea internă ajung într-un loc în care nu ar trebui să fie și stimulează greșit aparatul vestibular.
O altă cauză importantă este nevrita vestibulară, care produce de obicei un vertij intens, apărut brusc, uneori după o infecție virală, însoțit de greață, vărsături și dezechilibru, dar fără pierdere de auz tipică. Ghidurile recente împart tratamentul acestei afecțiuni în fază acută, subacută și cronică și subliniază că recuperarea nu se rezumă la calmarea simptomelor, ci include și reabilitare vestibulară, mai ales când dezechilibrul persistă.
Boala Ménière este o altă explicație clasică pentru sindromul vertiginos și se însoțește nu doar de vertij, ci și de țiuit în ureche, senzație de presiune auriculară și hipoacuzie fluctuantă. Episoadele pot veni în crize, uneori foarte intense, iar mecanismul este legat de un dezechilibru al lichidului din urechea internă.
Mai există și migrena vestibulară, foarte importantă pentru că este frecventă și totuși adesea nerecunoscută. În această situație, vertijul poate apărea la persoane cu istoric de migrenă, dar nu neapărat cu durere de cap la fiecare episod, ceea ce duce ușor la confuzii. Un review recent arată că migrena vestibulară este printre cele mai frecvente cauze de vertij și amețeală atât la adulți, cât și la copii, dar diagnosticul se pune încă târziu în multe cazuri.
Nu în ultimul rând, cauzele vertijului pot fi și centrale, adică neurologice, precum accidentul vascular cerebral, mai ales în circulația posterioară, scleroza multiplă sau anumite tumori. Aceste situații sunt mai rare decât vertijul periferic, dar sunt cele pe care medicii trebuie să le excludă rapid când apar semne de alarmă. De altfel, centrele de neurologie atrag atenția că vertijul este una dintre prezentările în care un accident vascular posterior poate fi ratat dacă simptomele nu sunt interpretate corect.
Simptome în sindromul vertiginos
Simptome tipice în sindromul vertiginos
Simptomele tipice din sindromul vertiginos includ senzația de rotire, dezechilibru, mers nesigur, greață, vărsături și agravarea stării la mișcările capului. În vertijul pozițional paroxistic benign, vertijul este de obicei scurt, durează frecvent sub un minut și este clar provocat de schimbarea poziției capului. În boala Ménière, episoadele pot dura mai mult și se asociază des cu simptome auditive, iar în nevrita vestibulară vertijul este mai continuu, mai intens și poate lăsa persoana la pat în primele zile.
Pe lângă senzația de rotire, vertijul poate fi însoțit de nistagmus, adică mișcări ritmice involuntare ale ochilor, de dificultăți la mers și de teama că vei cădea. Organizațiile specializate în tulburări de echilibru descriu printre manifestări și vedere încețoșată, senzația că ai să cazi, mers nesigur și anxietate apărută odată cu episoadele. Aceste simptome nu înseamnă automat o boală gravă, dar arată cât de puternic poate afecta vertijul viața de zi cu zi.
Simptome atipice și semne de alarmă în sindromul vertiginos
Există însă și simptome atipice sau de alarmă care pot sugera că vertijul nu este doar o problemă banală a urechii interne. O durere de cap nouă și severă, vedere dublă, tulburări de vorbire, slăbiciune la un braț sau picior, amorțeli, leșin, febră, pierdere de auz bruscă ori imposibilitatea de a merge normal trebuie evaluate urgent. Aceste semne sunt importante pentru că pot sugera o cauză centrală, infecțioasă sau altă urgență.
Uneori, pacientul nu descrie clar rotirea, ci spune că „plutește”, „se simte rupt de realitate” sau „nu mai are stabilitate după ce s-a terminat criza”. În special după vertijul pozițional paroxistic benign tratat corect, poate rămâne o amețeală reziduală, mai vagă, fără rotire clară, care nu înseamnă neapărat eșecul tratamentului, dar poate persista o perioadă și poate fi influențată inclusiv de anxietate, vârstă și alți factori.
Cum se stabilește diagnosticul în sindromul vertiginos?
Diagnosticul începe cu descrierea exactă a simptomelor, durata episoadelor, factorii declanșatori și simptomele asociate, mai ales cele auditive și neurologice. În vertijul pozițional paroxistic benign, anamneza și manevrele clinice de provocare sunt deosebit de utile, iar ghidurile subliniază că scopul este să se ajungă rapid la un diagnostic corect fără investigații inutile. Pentru multe forme de vertij periferic, examinarea clinică atentă este mai valoroasă decât o listă lungă de analize „de rutină”.
Imagistica cerebrală nu este necesară în orice caz de vertij, iar centrele specializate arată că CT-ul cerebral este adesea puțin util în evaluarea de rutină a amețelii sau vertijului, în timp ce RMN-ul este preferat atunci când există suspiciune reală de cauză centrală. Asta înseamnă că o evaluare bună nu este neapărat cea care face cele mai multe investigații, ci cea care alege investigațiile potrivite.
Tratament pentru vertij, prognostic și prevenire
Tratamentul pentru vertij depinde întotdeauna de cauză
În vertijul pozițional paroxistic benign, tratamentul de bază este reprezentat de manevrele de repoziționare a otoliților, nu de administrarea prelungită de medicamente.Unul dintre obiectivele sale este să reducă folosirea nepotrivită a supresoarelor vestibulare și să crească folosirea manevrelor terapeutice corecte. Cu alte cuvinte, pentru vertijul pozițional, tratamentul potrivit este de multe ori mecanic, nu medicamentos.
În nevrita vestibulară și în alte vestibulopatii periferice, medicamentele pot fi utile pe termen scurt pentru controlul greței și al vertijului intens din faza acută, dar ulterior reabilitarea vestibulară devine foarte importantă. Ghidurile și studiile recente arată că terapia vestibulară personalizată aduce beneficii clare în hipofuncția vestibulară periferică și poate îmbunătăți amețeala, echilibrul și funcționarea zilnică. De aceea, tratamentul pentru vertij nu înseamnă doar „să îți treacă atacul”, ci și să ajuți creierul să se readapteze la noua situație.
În boala Ménière, abordarea include frecvent reducerea sării din alimentație, uneori diuretice, măsuri de stil de viață, medicamente pentru atacurile acute și, în cazuri selectate, injecții intratimpanice sau alte intervenții. Organizațiile de specialitate notează că limitarea aportului de sare la aproximativ 1,5 - 2 g pe zi și folosirea unui diuretic pot ajuta unele persoane, deși dovezile pentru intervențiile dietetice nu sunt uniforme și rămân discutate.
În migrena vestibulară, tratamentul pentru vertij poate însemna controlul migrenei, evitarea factorilor declanșatori, uneori profilaxie medicamentoasă și, la anumite persoane, reabilitare vestibulară asociată. Datele recente arată că nu există încă o singură strategie preventivă ideală confirmată ferm pentru toți pacienții, dar abordarea orientată după profilul migrenei și simptomele vestibulare este esențială.
Când oamenii caută tratament pentru vertij, întreabă adesea și despre remedii naturiste. Răspunsul onest este că există puține dovezi solide pentru plante sau suplimente care să trateze direct sindromul vertiginos în ansamblu, iar calitatea datelor variază mult de la un produs la altul.
Există totuși două idei care merită menționate. Prima este că unele meta-analize au sugerat beneficii pentru extractul de Ginkgo biloba în anumite forme de vertij, dar nu în toate, iar rezultatele nu justifică prezentarea lui ca soluție sigură și universală. A doua este că, în vertijul pozițional paroxistic benign recurent, literatura recentă a analizat asocierea dintre deficitul de vitamina D și recurențe, iar unele studii sugerează că la persoanele cu deficit documentat corectarea acestuia ar putea reduce recidivele.
Greșeli frecvente în terapia pentru sindromul vertiginos
Una dintre cele mai frecvente greșeli este tratarea oricărui vertij doar cu medicamente simptomatice, fără clarificarea cauzei. A doua greșeală este repausul prelungit după faza acută, mai ales în vestibulopatiile periferice. Dacă persoana evită orice mișcare mult timp de teamă să nu „provoace iar vertijul”, compensarea vestibulară poate merge mai lent. O altă greșeală este banalizarea semnelor de alarmă neurologice. Vertijul izolat este adesea benign, dar vertijul asociat cu tulburări de vorbire, slăbiciune, mers imposibil, vedere dublă sau alt deficit focal trebuie văzut rapid de medic.
Prognosticul pacientului cu vertij
Prognosticul depinde foarte mult de cauză.
În vertijul pozițional paroxistic benign, prognosticul este în general bun, iar multe persoane răspund bine la manevrele de repoziționare, deși recidivele sunt posibile.
În nevrita vestibulară, simptomele severe se ameliorează de obicei în timp, dar senzația de instabilitate poate persista săptămâni sau luni dacă recuperarea vestibulară nu este completă.
În boala Ménière și în migrena vestibulară, evoluția poate fi recurentă, cu perioade bune și perioade de reactivare, ceea ce face important un plan pe termen lung, nu doar intervenția în criză.
Metode de prevenire vertij
Prevenirea depinde, din nou, de cauză. Nu toate formele de vertij pot fi prevenite, dar anumite măsuri pot reduce frecvența sau impactul episoadelor.
Pentru cei cu vertij pozițional paroxistic benign recurent și deficit confirmat de vitamina D, corectarea deficitului poate fi discutată cu medicul.
Pentru boala Ménière, unele persoane pot beneficia de controlul aportului de sare și de evitarea fumatului.
Pentru migrena vestibulară, identificarea și evitarea factorilor declanșatori ai migrenei poate ajuta. Iar pentru multe vestibulopatii periferice, reabilitarea vestibulară și reluarea mișcării într-un mod ghidat scad handicapul funcțional.
Întrebări și răspunsuri
Întrebare: Ce este sindromul vertiginos?
Răspuns: Este senzația falsă de rotire sau mișcare a corpului ori a mediului din jur, produsă de o tulburare a sistemului de echilibru.
Întrebare: Care sunt cele mai frecvente cauzele vertijului?
Răspuns: Cele mai frecvente sunt cauzele periferice, mai ales vertijul pozițional paroxistic benign, apoi nevrita vestibulară, boala Ménière și migrena vestibulară.
Întrebare: Care este cel mai bun tratament pentru vertij?
Răspuns: Nu există un singur tratament pentru toate formele; în vertijul pozițional paroxistic benign manevrele de repoziționare sunt esențiale, iar în alte cauze pot fi necesare reabilitare vestibulară, tratament al migrenei sau terapie specifică pentru Ménière.
Întrebare: Există remedii naturiste care vindecă vertijul?
Răspuns: Dovezile pentru remedii naturiste sunt limitate și inegale; unele suplimente au date preliminare, dar nu înlocuiesc diagnosticul corect și tratamentul țintit.
Întrebare: Când trebuie mers urgent la medic?
Răspuns: Când vertijul apare cu slăbiciune, tulburări de vorbire, vedere dublă, durere de cap severă nouă, febră, leșin, pierdere bruscă de auz sau imposibilitate de a merge normal.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
NHS – Vertigo
https://www.nhs.uk/conditions/vertigo/
Pub Med - Efficacy of vestibular rehabilitation and its facilitating and hindering factors from real-world clinical data
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/38487329/
Studiul „Efficacy of vestibular rehabilitation and its facilitating and hindering factors from real-world clinical data”, apărut în Front Neurol. 2024 Feb 29:15:1329418. doi: 10.3389/fneur.2024.1329418. ECollection 2024, autori: Min-Ku Kim et al.
Te-ar mai putea interesa și...
