Cat de important este controlul periodic al unui pacient oncologic?

Controlul pacienților diagnosticați și tratați de cancer nu ia sfârșit odată cu terminarea tratamentelor oncologice active. În acest articol, discutăm despre importanța monitorizării ulterioare a unui pacient oncologic și de buna gestionare a eventualelor efecte secundare care se pot menține pe termen lung.

Odată terminate tratamentele oncologice, fie că este vorba de tratamentele medicale, gen chimioterapie, terapie biologică, imunoterapie, fie că este vorba de radioterapie, intervenție chirurgicală sau alte proceduri terapeutice, pacientul trebuie să rămână în continuare în atenția echipei terapeutice într-un proces de monitorizare mai mult sau mai puțin alert, în funcție de boala oncologică, stadiul acesteia, terapiile administrate, timpul scurs de la momentul diagnosticului. Rolul acestei monitorizări este de a surprinde precoce o eventuală recidivă, de a urmări efectele secundare ale tratamentelor administrate și nu numai.

RECOMANDĂRILE EXPERȚILOR DOC

Monitorizarea pacientului care a avut cancer este foarte importantă

Monitorizarea trebuie să fie individuală și să țină cont de tipul de cancer al pacientului, de stadiul bolii, de tratamentele administrate dar și de afecțiunile asociate. În cadrul procedurii de monitorizare intră obligatoriu examinarea clinică regulată dar și o serie de investigații paraclinice sau imagistice.

Planul de urmărire (follow-up) are drept fundament ghidurile de bună practică medicală pentru fiecare diagnostic oncologic în parte. Procedura de follow-up este extrem de importantă pentru majoritatea pacienților pentru că asigură supraviețuitorilor confort psihic, prin argumentul de control al bolii. Implementarea și stimularea dezvoltării unui asemenea sistem medical sunt esențiale pentru menținerea unui status fizic și emoțional adecvat.

La un pacient oncologic, se are în vedere identificarea recidivei

Unul dintre principalele obiective ale procedurii de follow-up este identificarea precoce a recidivei, locale sau la distanță de locul apariției tumorii primare. Neșansa ca un cancer să revină depinde esențial de tipul de cancer și de țesutul din care acesta provine. Din nefericire, este imposibil în acest moment pentru medicii curanți să prevadă o eventuală reluare de evoluție.

De-a lungul vizitelor de follow-up, medicii curanți vor face o anamneză amănunțită a pacienților. De asemenea, în cadrul aceluiași program de monitorizare, anumiți pacienți vor fi supuși testelor paraclinice (spre exemplu: hemograma completă, biochimie, analiza celulelor tumorale circulante etc).

Testarea depinde de o serie de factori printre care:

tipul de cancer și stadiul bolii
tipul tuturor tratamentelor administrate
evidențe clinice care arăta că anumite baterii de teste îmbunătățesc capacitatea de depistare precoce a recidivei și ca urmare rata de supraviețuire

Gestionarea efectelor secundare tardive după cancer sau a celor care se mențin pe termen lung

Terapiile oncologice sunt însoțite, inevitabil, de efecte secundare imediate sau tardive, mare parte dintre ele gestionabile. Sunt situații când efectele secundare se dezvoltă în lunile sau chiar anii care urmează tratamentului oncologic, trenează și pot induce modificări fizice sau emoționale.

Este foarte important pentru un pacient oncologic ca întreg spectrul de efecte secundare să fie trecute în revistă de către medicul curant împreună cu acesta, pentru ca persoana să fie în cunoștință de cauză și pentru ca impactul psihologic al potențialelor efecte să fie cât mai mic.

Examinarea periodică depinde de la un pacient oncologic la altul

Riscul efectelor secundare depinde de tipul de cancer, de tratamentele administrate dar și de starea generală a pacientului (statusul de performanță). În cazul în care tratamentul este cunoscut cu potențial tardiv de efecte secundare, pacientul este examinat periodic - de exemplu:

examinarea clinico-paraclinică și imagistică a tiroidei în cazul cancerelor sferei ORL iradiate;
explorarea capacității ventilatorii pulmonare în condițiile tratamentului cu bleomicină sau în statusurile posttransplant medular;
electrocardiograma sau ecografia cardiacă regulată în situații în care pacienții au efectuat chimioterapie pe bază de antracicline sau terapie biologică anti Her și/sau radioterapie la nivelul toracelui;
mamografie repetitivă, cu debut la vârstă tânără în condițiile în care pacientul a primit radioterapie curativă la nivel toracic în periodă copilăriei sau adolescenței sau examinarea radiologică standard or Computer Tomografică precum și analize specifice pentru a surprinde o eventuală reluare de evoluție sau recădere.

Colaborare strânsă între medic și pacientul care avut cancer

Monitorizarea unui pacient oncologic trebuie să fie urmărea unei colaborări strânse între medicul curant și pacient. Pacientul ar trebui să aibă un jurnal cu însemnări legate de data diagnosticului, tipul de cancer, inclusiv aspecte legate de histopatologie sau citologie, stadiul bolii, gradul de diferențiere sau fracția de proliferare a tumorii. De asemenea este bine ca în jurnal să fie consemnate datele în care au fost administrate terapiile oncologice, dozele și numărul de cicluri, în cazul în care este vorba de terapia medicală, sau numărul de ședințe de radioterapie.

Un alt aspect important este legat de eventualele efecte secundare apărute în timpul terapiilor oncologice și maniera în care aceste probleme au fost rezolvate. Nu în ultimul rând, e nevoie de un desfășurător al investigațiilor necesare pentru a evalua starea de sănătate în etapa posterapeutică.

În principiu, pacientul trebuie să fie avizat asupra riscului de recidivă, asupra semnelor și simptomelor specifice precum și asupra efectelor secundare tardive sau a celor pe termen lung pe care să le recunoască și pe care să le relateze medicului sau echipei medicale care îl monitorizează.

Calendarul de monitorizare a pacientului tratat de cancer trebuie să fie realist

Ținând cont de toți parametrii care sunt legați de boală, stadiul acesteia, tratament, afecțiuni asociate, echipa medicală stabilește un calendar de monitorizare realist care include o serie de teste corespunzătoare localizării bolii oncologice și stadiului acesteia, calendar care nu trebuie să fie nici prea strâns și să abunde în investigații inutile și care sporesc anxietatea pacientului, dar nici prea relaxat acolo unde situația impune o monitorizare strictă. În general, tendința este de se exagera cu investigațiile, mai ales cu cele imagistice precum și cu multe analize inutile, așa cum este cazul multor markeri tumorali.

Nu există un mod unic de a monitoriza un pacient oncologic

În acest moment, nu se poate spune că există un standard unanim de monitorizare a afecțiunilor oncologice la nivel mondial. De regulă, există protocoale valabile fiecărei țări, protocoale care stabilesc tipul investigațiilor și ritmul de executare al acestora.

La nivelul experților sunt dezbateri aprinse pro și contra asupra utilității monitorizării periodice, foarte mulți dintre aceștia fiind de acord că, de exemplu, examinările imagistice de înaltă performanță gen MRI, CT, PET CT etc. nu au nici un rol în depistarea precoce a recidivei locale și la distanță și ca urmare nici asupra supravieturii, ci doar în exacerbarea stresului și angoasei pacientului legate de teamă, justificată de altfel, de recidivă.

Cine este la risc de recidivă după tratarea unui cancer?

Riscul de recidivă după tratarea unui cancer depinde de mai mulți factori care variază de la o persoană la alta și de la tipul de cancer la altul. Iată câțiva dintre factorii principali care influențează riscul de recidivă:

Tipul și stadiul cancerului

Cancerele mai agresive și cele diagnosticate într-un stadiu avansat (de exemplu, stadiul III sau IV) au un risc mai mare de recidivă. Anumite tipuri de cancer, cum ar fi melanomul sau cancerul pancreatic, sunt cunoscute pentru riscul crescut de recidivă.

Caracteristicile tumorii

Caracteristicile biologice ale tumorii, cum ar fi prezența anumitor mutații genetice, receptorii hormonali (în cancerul de sân, de exemplu), sau markerii tumorali, pot influența riscul de recidivă. Tumorile cu margini pozitive (adică celulele canceroase rămase la marginea țesutului excizat) au un risc mai mare de recidivă locală.

Tratamentul inițial

Tipul și magnitudinea tratamentului inițial (chirurgie, chimioterapie, radioterapie) influențează riscul de recidivă. De exemplu, un tratament chirurgical incomplet poate lăsa celule canceroase reziduale care pot duce la recidivă. Un pacient oncologic care nu urmează recomandările terapeutice sau care întrerupe tratamentul prematur are un risc mai mare de recidivă.

Vârsta și starea generală de sănătate

Persoanele mai tinere și cele cu o stare generală de sănătate mai bună au adesea un prognostic mai favorabil, dar în funcție de tipul de cancer, acestea pot avea un risc de recidivă diferit. Pacienții cu comorbidități (alte boli grave) tind să aibă un risc crescut de recidivă din cauza capacității reduse a organismului de a combate boala.

Factori genetici și istoricul familial

Unele mutații genetice ereditare (de exemplu, BRCA1 și BRCA2 în cancerul de sân) cresc riscul de recidivă și de dezvoltare a altor tipuri de cancer. Un istoric familial de cancer poate crește riscul de recidivă și de apariție a altor cancere.

Stilul de viață și factorii de mediu

Fumatul, obezitatea, alimentația nesănătoasă, lipsa exercițiilor fizice, expunerea la tot felul de toxine sau radiații și consumul excesiv de alcool pot crește riscul de recidivă a cancerului. Persoanele care își schimbă stilul de viață după ce au fost diagnosticate și tratate și adoptă comportamente mai sănătoase au șanse mai mari să își scadă riscul de recidivă.

În general, așa cum am discutat, monitorizarea regulată după tratament, nici exagerată, dar nici lăsată deoparte, este esențială pentru depistarea precoce a oricărei recidive, iar strategia de monitorizare trebuie adaptată în funcție de factorii de risc specifici fiecărui pacient oncologic.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
American Cancer Society - Follow-up Care After Cancer Treatment
https://www.cancer.org/cancer/survivorship/long-term-health-concerns/importance-of-follow-up-care.html
Nationa Cancer Institute - Follow-Up Medical Care
https://www.cancer.gov/about-cancer/coping/survivorship/follow-up-care
NCBI - Evidence-Based Follow-up for Adults With Cancer
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6859884/
Studiul „Evidence-Based Follow-up for Adults With Cancer”, apărut în Dtsch Arztebl Int. 2019 Oct; 116(40): 663–669. Published online 2019 Oct 4. doi: 10.3238/arztebl.2019.0663, autori: Ulrich Dührsen et al.

Te-ar mai putea interesa și...

TE-AR MAI PUTEA INTERESA ȘI...