Testiculul retractil: simptome, cauze și tratament

Rezumat: Testiculul retractil este o afecțiune întâlnită mai ales la copii, în care un testicul urcă temporar în zona inghinală din cauza unui reflex muscular exagerat, dar poate fi coborât manual în scrot fără durere și rămâne acolo pentru o perioadă.

Deși, în multe cazuri, această situație se rezolvă odată cu dezvoltarea copilului, uneori poate necesita monitorizare atentă sau tratament. În acest articol explicăm ce este un testicul retractil, care sunt principalele testicul retractil cauze, simptomele, metodele de diagnostic și opțiunile de tratament, precum și riscurile pe termen lung și recomandările specialiștilor pentru părinți și adulți.

1. Ce este testiculul retractil?
a. Definiție și caracteristici
b. Zona inghinală și rolul testiculului în dezvoltarea masculină
2. Testicul retractil cauze
a. Factori biologici
b. Testicul contractil vs. testicul nedescendent
3. Simptomele testiculului retractil
a. Cum se diferențiază de alte afecțiuni
4. Diagnosticul testiculului retractil
a. Metode de examinare pentru copii
b. Evaluarea testiculului la adulți
5. Tratamentul testiculului retractil
a. Opțiuni de tratament non-chirurgicale
b. Intervenții chirurgicale și când sunt necesare
6. Implicațiile pe termen lung
a. Riscuri asociate cu un testicul retractil
b. Monitorizarea și îngrijirea continuă
7. Îngrijirea psihologică a copiilor cu testicul retractil
a. Sprijinul emoțional pentru băieți
8. Concluzie

1. Ce este testiculul retractil?

Un testicul retractil este un testicul care se deplasează temporar din scrot în zona inghinala, ca urmare a contracției reflexe a mușchiului cremaster. Acest reflex este normal și are rolul de a proteja testiculul de frig sau de traumatisme. În cazul unor copii, reflexul este mai puternic decât în mod obișnuit, ceea ce face ca testiculul să urce frecvent în canalul inghinal.

Spre deosebire de testiculul nedescendent, un testicul retractil poate fi coborât ușor în scrot în timpul examinării medicale. De regulă, acesta rămâne în poziția normală pentru câteva momente înainte de a reveni în sus atunci când mușchiul se contractă din nou.

Afecțiunea este diagnosticată cel mai frecvent între vârsta de 5 și 10 ani, dar poate fi observată și la copii mai mici. În majoritatea situațiilor, problema se rezolvă spontan în perioada pubertății, când reflexul cremasterian devine mai puțin pronunțat și testiculul crește în dimensiuni.

a. Definiție și caracteristici

Medicii definesc testiculul retractil drept un testicul mobil, care poate fi adus fără dificultate în scrot și care nu prezintă semne de fixare anormală în canalul inghinal. Acesta este diferit de un testicul blocat sau de unul care nu a coborât niciodată complet în scrot.

O caracteristică importantă este faptul că poziția testiculului variază în funcție de temperatură, emoții, activitate fizică sau stres. De exemplu, în timpul unui consult efectuat într-o încăpere rece, este posibil ca testiculul să fie mai greu de identificat în scrot.

Specialiștii recomandă ca examinarea să fie efectuată într-un mediu cald și relaxat, deoarece acest lucru reduce contracția mușchiului cremaster și permite o evaluare mai precisă.

b. Zona inghinală și rolul testiculului în dezvoltarea masculină

Zona inghinala reprezintă regiunea prin care testiculele coboară din abdomen în timpul dezvoltării fetale. În mod normal, până la naștere sau în primele luni de viață, fiecare testicul ajunge în scrot.
Poziționarea în scrot este esențială deoarece temperatura de aici este cu aproximativ 2-3°C mai mică decât temperatura corpului. Această diferență este importantă pentru dezvoltarea normală a celulelor responsabile de producerea spermatozoizilor.

Pe lângă fertilitate, testiculele produc testosteron, hormonul care influențează dezvoltarea caracterelor sexuale masculine, creșterea masei musculare și maturizarea sistemului reproducător. În cazul unui testicul retractil, funcția hormonală este de obicei normală. Totuși, medicii recomandă monitorizarea periodică deoarece, la unii copii, testiculul retractil poate deveni ulterior un testicul ascensionat, situație care necesită evaluare suplimentară.

Recomandările Experților DOC

2. Testicul retractil cauze

În cele mai multe cazuri, cauzele testiculului retractil sunt legate de activitatea accentuată a mușchiului cremaster. Acest mușchi înconjoară cordonul spermatic și ridică testiculul atunci când organismul încearcă să îl protejeze de frig sau de eventuale lovituri.

La copiii mici, reflexul cremasterian este fiziologic mai puternic decât la adulți. De aceea, unii băieți prezintă frecvent deplasarea temporară a testiculului în zona inghinala, fără ca aceasta să reprezinte o boală gravă.

Pe măsură ce copilul crește, cordonul spermatic se alungește, iar reflexul muscular se diminuează. Din acest motiv, multe cazuri dispar fără tratament în timpul adolescenței.

a. Factori biologici

Printre cele mai importante testicul retractil cauze se numără particularitățile anatomice și dezvoltarea individuală a copilului.

Factorii biologici implicați includ:

reflex cremasterian exagerat;
cordon spermatic relativ scurt în copilărie;
sensibilitate crescută la temperaturi scăzute;
răspuns accentuat la stres sau anxietate;
dezvoltarea normală, dar întârziată, a structurilor care fixează testiculul în scrot.

În prezent, studiile nu indică existența unei singure cauze genetice responsabile pentru apariția unui testicul retractil. Cel mai probabil, este vorba despre interacțiunea dintre dezvoltarea normală a organismului și particularitățile reflexelor musculare.

b. Testicul contractil vs. testicul nedescendent

Termenul testiculului contractil este folosit uneori ca sinonim pentru testicul retractil, însă este importantă diferențierea de testiculul nedescendent. În cazul testiculului contractil, medicul poate coborî ușor testiculul în scrot, unde acesta rămâne pentru o perioadă fără tensiune.

În schimb, un testicul nedescendent nu poate fi menținut în scrot sau nu poate fi coborât deloc deoarece dezvoltarea lui este diferită. Această afecțiune necesită, de regulă, tratament chirurgical pentru a reduce riscul de infertilitate și alte complicații.

De asemenea, există situația numită testicul ascensionat sau „ascending testis”, în care un testicul anterior normal urcă progresiv și nu mai poate rămâne în scrot. Din acest motiv, copiii diagnosticați cu testicul retractil trebuie evaluați periodic de medicul pediatru sau urologul pediatric.

3. Simptomele testiculului retractil

În multe cazuri, un testicul retractil nu provoacă durere și este descoperit întâmplător în timpul unui consult de rutină sau atunci când părinții observă că unul dintre testicule nu este mereu prezent în scrot. Poziția acestuia poate varia de la o zi la alta sau chiar de mai multe ori în aceeași zi.

Cel mai frecvent semn este dispariția temporară a unui testicul din scrot, urmată de reapariția lui spontană. Acest fenomen apare mai ales când copilului îi este frig, este speriat, plânge sau desfășoară activitate fizică intensă.

Unii copii pot observa senzația că testiculul „urcă” în zona inghinala, fără să acuze disconfort. În cele mai multe situații, afecțiunea nu afectează mersul, joaca sau activitățile zilnice.

Alte manifestări pot include:

un scrot care pare gol pe o parte în anumite momente;
poziția variabilă a testiculului;
revenirea spontană în scrot atunci când copilul este relaxat sau face baie în apă caldă;
lipsa durerii și a inflamației.

Dacă apar dureri intense, umflături, roșeață sau un testicul nu mai poate fi coborât în scrot, este necesară evaluarea medicală de urgență, deoarece simptomele pot indica o altă afecțiune.

a. Cum se diferențiază de alte afecțiuni

Un testicul retractil trebuie diferențiat de alte probleme urologice, deoarece abordarea terapeutică este diferită. Principala diferență față de testiculul nedescendent este mobilitatea. În cazul unui testiculului contractil, medicul îl poate coborî ușor în scrot și acesta rămâne acolo temporar.

În schimb, testiculul nedescendent nu poate fi adus în poziția normală sau revine imediat în canalul inghinal din cauza unei poziții anormale.

De asemenea, medicul trebuie să excludă:

testiculul ascensionat;
torsiunea testiculară;
hernia inghinală;
hidrocelul;
traumatismele locale.

Aceste afecțiuni pot necesita tratament diferit și, uneori, intervenție chirurgicală rapidă.

4. Diagnosticul testiculului retractil

Diagnosticul este stabilit aproape întotdeauna prin examen clinic. În majoritatea cazurilor, investigațiile imagistice nu sunt necesare atunci când examinarea este efectuată de un medic cu experiență.
Consultul începe prin discutarea istoricului medical și a momentului în care părinții sau pacientul au observat modificările.

Medicul verifică dacă testiculul poate fi coborât în scrot și dacă rămâne acolo fără tensiune. De asemenea, evaluează dezvoltarea normală a scrotului și existența eventualelor alte anomalii.

a. Metode de examinare pentru copii

Examinarea copilului trebuie realizată într-un mediu liniștit și cald, deoarece frigul poate accentua reflexul cremasterian.

Medicul poate solicita copilului să stea:

întins;
în picioare;
ghemuit.

Aceste poziții permit observarea comportamentului testiculului contractil în diferite situații. În timpul consultației, specialistul palpează cu atenție zona inghinala și scrotul pentru a determina mobilitatea testiculului.

Ecografia nu este recomandată de rutină pentru diagnosticul unui testicul retractil, deoarece studiile și ghidurile internaționale arată că examenul clinic este, de regulă, suficient și mai precis pentru această afecțiune.

b. Evaluarea testiculului la adulți

Deși testicul retractil este întâlnit predominant la copii, acesta poate persista și la adulți.

În această situație, medicul urmărește:

poziția testiculului;
dimensiunea acestuia;
eventuale modificări de consistență;
prezența durerii;
fertilitatea, dacă există dificultăți în obținerea unei sarcini.

La adulți, evaluarea poate include ecografie atunci când există suspiciunea unei alte patologii, cum ar fi un nodul testicular sau o hernie inghinală.

5. Tratamentul testiculului retractil

În majoritatea cazurilor, tratamentul constă în monitorizare periodică. Un testicul retractil nu necesită automat operație. Specialiștii recomandă examinări regulate deoarece există posibilitatea ca, pe parcursul creșterii, testiculul să devină ascensionat și să nu mai poată fi coborât în scrot.

Frecvența controalelor este stabilită de medic, însă, de regulă, copiii sunt evaluați anual până la pubertate.

a. Opțiuni de tratament non-chirurgicale

Pentru cei mai mulți copii nu este nevoie de tratament activ.

Recomandările includ:

monitorizare periodică;
examinare anuală;
observarea poziției testiculului acasă;
prezentarea la medic dacă apar modificări.

În trecut s-au utilizat tratamente hormonale în anumite situații legate de testiculele nedescendente. În prezent, ghidurile europene și nord-americane nu recomandă terapia hormonală de rutină pentru testicul retractil, deoarece beneficiile sunt limitate.

Părinții nu trebuie să încerce manevre repetate de coborâre a testiculului acasă, deoarece acestea pot provoca disconfort și nu aduc beneficii.

b. Intervenții chirurgicale și când sunt necesare

Operația nu reprezintă tratamentul standard pentru un testicul retractil.

Totuși, intervenția poate deveni necesară dacă:

testiculul nu mai poate fi coborât în scrot;
apare un testicul ascensionat;
dezvoltarea testiculului este afectată;
medicul observă modificări la controalele succesive.

Operația se numește orhidopexie și presupune fixarea testiculului în scrot. Procedura este efectuată de urologul pediatric și are, în general, rezultate foarte bune atunci când este indicată la momentul potrivit.

Majoritatea copiilor se recuperează rapid, iar complicațiile sunt rare.

6. Implicațiile pe termen lung

În majoritatea cazurilor, un testicul retractil nu produce probleme de sănătate pe termen lung și se stabilizează înainte sau în timpul pubertății. Totuși, monitorizarea este importantă deoarece, la unii copii, testiculul poate deveni ascensionat și nu mai revine în scrot.

Atunci când testiculul rămâne în scrot după dezvoltarea pubertară, funcția reproductivă și producția de testosteron sunt, în general, normale. Cu toate acestea, medicii recomandă controale periodice până la finalul pubertății pentru a identifica din timp eventualele modificări.

Copiii care au fost urmăriți corespunzător și la care nu au apărut complicații duc, de regulă, o viață normală, fără restricții privind activitatea fizică sau dezvoltarea sexuală.

a. Riscuri asociate cu un testicul retractil

Principalul risc asociat unui testicul retractil este transformarea acestuia într-un testicul ascensionat, situație în care nu mai poate fi coborât manual în scrot. Ghidurile europene arată că această evoluție poate apărea la un procent semnificativ dintre copii, motiv pentru care sunt recomandate controale anuale până la pubertate.

Alte riscuri sunt mai puțin frecvente și depind de evoluția fiecărui caz. Dacă testiculul rămâne o perioadă îndelungată în afara scrotului, medicul poate evalua dacă dezvoltarea acestuia este normală și dacă este necesar tratament suplimentar.

Este important de reținut că un testicul retractil simplu nu este considerat echivalent cu un testicul nedescendent și, în sine, nu este asociat cu aceleași riscuri crescute de infertilitate sau cancer testicular. Riscul apare mai ales dacă afecțiunea evoluează spre testicul ascensionat și nu este tratată la timp.

Părinții trebuie să solicite imediat consult medical dacă apar:

durere intensă;
umflarea bruscă a scrotului;
roșeață;
greață sau vărsături asociate durerii;
imposibilitatea coborârii testiculului.

Aceste simptome pot indica o urgență, cum este torsiunea testiculară.

b. Monitorizarea și îngrijirea continuă

Monitorizarea reprezintă cea mai importantă recomandare pentru copiii diagnosticați cu testicul retractil.

Medicul verifică periodic dacă testiculul:

poate fi coborât în scrot;
rămâne temporar în poziția normală;
se dezvoltă corespunzător;
nu prezintă modificări de volum.

Consultațiile sunt recomandate, în general, o dată pe an până la pubertate. Dacă apar schimbări între controale, evaluarea trebuie făcută mai devreme. Părinții pot observa poziția testiculului în timpul băii, când copilul este relaxat. Nu este indicată palparea repetată sau încercarea de a coborî forțat testiculul acasă.

La adolescență, medicul poate recomanda și autoexaminarea lunară a testiculelor, obicei util pentru depistarea precoce a oricăror modificări testiculare.

7. Îngrijirea psihologică a copiilor cu testicul retractil

Diagnosticul unui testicul retractil poate provoca îngrijorare atât copilului, cât și părinților. Chiar dacă afecțiunea este, de cele mai multe ori, benignă, explicațiile oferite de medic sunt importante pentru reducerea anxietății.

Copiii mai mari pot deveni stânjeniți dacă observă că unul dintre testicule își schimbă poziția sau dacă sunt întrebați despre acest aspect de colegi. Părinții sunt încurajați să vorbească deschis cu copilul și să îi explice, pe înțelesul lui, că această situație este relativ frecventă și că este monitorizată de medic.

a. Sprijinul emoțional pentru băieți

Sprijinul familiei joacă un rol important în dezvoltarea unei imagini corporale sănătoase.

Este util ca părinții:

să răspundă sincer întrebărilor copilului;
să evite exprimarea excesivă a îngrijorării în fața acestuia;
să respecte intimitatea copilului la consultații;
să urmeze recomandările medicului privind monitorizarea.

În cazul adolescenților, discuțiile despre fertilitate sau sănătatea reproductivă trebuie purtate într-un mod echilibrat, fără a crea panică inutilă.

8. Concluzie

Un testicul retractil este o afecțiune frecventă în copilărie și, în cele mai multe situații, are o evoluție favorabilă. Principalele cauze sunt legate de un reflex cremasterian mai puternic, care determină deplasarea temporară a testiculului în zona inghinala.

Diagnosticul se stabilește, de regulă, prin examen clinic, iar tratamentul constă cel mai adesea în monitorizare anuală până la pubertate. Intervenția chirurgicală este necesară doar în anumite situații, cum ar fi transformarea testiculului contractil într-un testicul ascensionat.

Respectarea controalelor medicale și informarea corectă a părinților contribuie la depistarea precoce a eventualelor modificări și la menținerea unei dezvoltări normale a copilului.

Q&A: Întrebări și răspunsuri
Întrebare: Ce cauzează un testicul stâng lăsat?
Răspuns: Poziția mai joasă a testiculului stâng este normală la majoritatea bărbaților și ajută la evitarea comprimării testiculelor. Dacă apare brusc sau este însoțită de durere, este necesar un consult medical.

Întrebare: De ce se mișcă testiculele?
Răspuns: Testiculele se mișcă datorită contracției mușchiului cremaster, care reacționează la frig, stres, emoții sau atingere și are rol protector.

Întrebare: Când coboară testiculele la copii?
Răspuns: În mod normal, testiculele coboară în scrot înainte de naștere sau în primele luni de viață. Dacă nu sunt coborâte până la vârsta de aproximativ șase luni, este recomandată evaluarea de către un specialist.

Întrebare: De ce se lasă testiculele în jos?
Răspuns: Testiculele coboară în scrot pentru a menține o temperatură optimă necesară producerii spermatozoizilor și dezvoltării normale a funcției reproductive.

Întrebare: De ce se umflă testiculele la copii?
Răspuns: Umflarea poate fi cauzată de hidrocel, hernie inghinală, infecții, traumatisme sau alte afecțiuni. Orice umflare persistentă sau dureroasă trebuie evaluată de medic.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
European Association of Urology (EAU) - Guidelines on Paediatric Urology – Management of Undescended
https://uroweb.org/guidelines/paediatric-urology/chapter/management-of-undescended-testes
European Association of Urology-European Society of Paediatric Urology Guidelines on Paediatric Urology: Summary of 2024 Updates. Part II
https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0302283825001447
Studiul „Common Pediatric Urologic Conditions: Contemporary Management of Cryptorchidism, the Retractile Testis, and Phimosis”; Adv Pediatr. 2024 Aug., autori: Kathy Huen, Shannon Richardson
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/38944481/

Te-ar mai putea interesa și...

TE-AR MAI PUTEA INTERESA ȘI...