Atrofia corticala: cauze, simptome si tratament

Atrofia corticală reprezintă degenerarea gradată și progresivă a cortexului, adică a învelișului exterior al creierului. Această afecțiune este extrem de rară și afectează, în mod deosebit, vederea.

Oamenii de știință nu au reușit încă să clarifice dacă atrofia corticală este o afecțiune propriu-zisă sau, mai degrabă, o formă a Alzheimerului. În general, la persoanele cu atrofie corticală se observă modificări la nivelul plăcilor amiloide, modificări similare celor ce se petrec în cazul bolnavilor de Alzheimer, însă într-o altă regiune a creierului.

RECOMANDARILE EXPERTILOR DOC

La alte persoane cu atrofie corticală posterioară, totuși, modificările creierului seamănă cu alte boli, cum ar fi demența cu corpi Lewy sau boala Creutzfeldt-Jakob.

Totuși, Alzheimerul are tendința de a apărea la pacienții cu vârste de peste 65 de ani, în timp ce atrofia corticală apare la persoanele cu vârste cuprinse între 50 și 65 de ani.

S-a constatat pe scară largă că volumul creierului și / sau greutatea acestuia scad odată cu vârsta, la o rată de aproximativ 5% pe deceniu după vârsta de 40 de ani, rata reală de declin crescând probabil cu vârsta, în special cu vârsta peste 70 de ani. Modul în care acest lucru se întâmplă este mai puțin clar.

Cauze atrofie corticală primară

Ca și în cazul bolii Alzheimer, cauzele atrofierii creierului în lipsa unor boli evidente sau accidente vasculare nu sunt cunoscute. Nu există mutații genetice care să fie asociate cu această afecțiune și nici factori de risc.

Pe măsură ce leziunile bolii Alzheimer se răspândesc în creier, zone și lobi suplimentari sunt afectați. În general, cortexul devine mai subțire (deci amintirile de mai demult se pierd) și creierul se micșorează treptat.

La început, boala Alzheimer distruge neuronii și conexiunile acestora în părți ale creierului implicate în memorie, inclusiv cortexul entorhinal și hipocampul. Mai târziu, afectează zonele din cortexul cerebral responsabile de limbaj, raționament și comportament social.

Ce înseamnă atrofia ușoară a lobului frontal?

Demența lobului frontal, cunoscută și sub numele de demență frontotemporală, este o formă de demență care apare atunci când lobii frontali ai creierului încep să se micșoreze (sau „atrofiază”). Experții estimează că atrofierea creierului este responsabilă pentru 10% -15% din cazurile de demență.

Și diabetul de tip 2 este asociat cu atrofierea creierului și bolile cerebrovasculare. Se pare că și tulburările de somn ar putea fi legate de micșorarea substanței gri a creierului în timp, așa cum sugerează cercetări mai vechi.

O deteriorare mai rapidă a celor trei părți ale creierului a fost observată la majoritatea adulților în vârstă, care aveau o calitate slabă a somnului, deși nu neapărat un somn prea scurt.

Alcoolul provoacă atrofie cerebrală?

Consumul crescut de alcool este asociat cu deteriorarea regiunilor creierului, inclusiv lobul frontal, sistemul limbic și cerebelul, cu atrofie cerebrală răspândită sau contracție cerebrală cauzată de degenerarea neuronilor.

O cercetare mai veche arată că durează cel puțin două săptămâni până când creierul începe să revină la normal, după renunțarea la consumul frecvent de alcool, deci acesta este momentul în care începe cronologia de recuperare capacităților cognitivei.

Consumul excesiv de alcool este toxic pentru neuroni și poate duce la moartea neuronilor. Mai mult, acest viciu poate provoca atrofia cerebelului - o porțiune foarte importantă a creierului. Aceasta duce la ataxie, o boală degenerativă a sistemului nervos, care este ireversibilă.

Atrofia corticala secundară unor afecțiuni

Atrofia creierului poate apărea ca urmare a unei leziuni, fie dintr-o leziune traumatică a creierului, fie dintr-un accident vascular cerebral. Poate apărea și ca urmare a uneia dintre următoarele:

encefalită
neurosifilis sau sifilisul cerebral
HIV

În unele cazuri, atrofierea creierului poate apărea ca urmare a unei tulburări sau afecțiuni cronice, cum ar fi:

paralizie cerebrală
scleroză multiplă (SM)
boala Huntington
demență fronto-temporală
boala Alzheimer
boala lui Pick
encefalomiopatiile mitocondriale, care sunt un grup de tulburări care afectează sistemul nervos
leucodistrofiile, care sunt un grup de afecțiuni genetice rare care afectează sistemul nervos

Pacienții cu sindrom post traumatic ale căror simptome s-au accentuat în timp au prezentat atrofie accelerată în tot creierul, în special trunchiul cerebral și lobii frontali și temporali. În cele din urmă, rate mai mari de atrofie a creierului au fost asociate cu rate mai mari de scădere a memoriei verbale și întârzierea recunoașterii faciale.

Simptome atrofie corticală

Simptomele atrofiei corticale posterioare pot varia de la o persoană la alta și se pot schimba pe măsură ce boala progresează. Cele mai frecvente simptome sunt în concordanță cu afectarea cortexului posterior al creierului, o zonă responsabilă de procesarea informațiilor vizuale.

În concordanță cu această afectare neurologică se dezvoltă încet dificultăți privind sarcinile vizuale, cum ar fi citirea unui rând de text, judecarea distanțelor, diferența între obiecte în mișcare și obiecte staționare, incapacitatea de a percepe mai mult de un obiect la un moment dat, dezorientarea și dificultatea de manevrare, identificare și folosirea unor unelte sau obiecte comune.

Unii pacienți prezintă halucinații. Alte simptome pot include dificultăți în efectuarea calculelor matematice sau de ortografie, iar mulți oameni cu atrofie corticală posterioară se confruntă cu anxietate, posibil pentru că știu că se întâmplă ceva în neregulă. În stadiile incipiente ale atrofiei corticale posterioare, majoritatea oamenilor nu au o memorie semnificativ redusă, dar memoria poate fi afectată în stadiile ulterioare.

Pe scurt, simptomele atrofiei localizate sau focale pot include:

Dificultate de a sta în poziție verticală.
Pierderea coordonării.
Paralizie parțială.
Absența senzației fizice în anumite părți ale corpului.
Vedere dublă sau nefocalizată.
Dificultăți de vorbire sau de înțelegere a vorbirii (afazie).
Vederea încețoșată.
Pierderea treptată a vederii.
Afectarea funcțiilor cognitive (tulburări de memorie, stare de confuzie mentală și incapacitatea de a lua decizii).
Probleme de concentrare.
Sensibilitate la lumină.
Halucinații (în cazuri mai rare).
Apatie, anxietate, irascibilitate, stări depresive.

Pierderea vederii se petrece în mod treptat; inițial, pacientul poate întâmpină dificultăți la citire, apoi la aproximarea distanțelor, la recunoașterea chipurilor și a obiectelor familiare.

Diagnosticare atrofie corticală

Diagnosticul greșit al atrofiei corticale posterioare este frecvent, datorită rarității sale relative și prezentării neobișnuite și variabile. În plus, persoanele cu atrofie corticală posterioară solicită mai întâi părerea unui oftalmolog care poate indica o examinare oculară normală prin testele obișnuite. Deoarece primele probleme sunt percepute ca probleme oculare, disfuncția corticală a creierului poate să nu fie considerată inițial o cauză.

Nu există criterii standard de diagnostic pentru atrofia corticală posterioară, deși sunt în curs de dezvoltare criterii de diagnostic. Medicii se bazează pe o combinație de teste neuropsihologice, teste de sânge, scanări ale creierului și un examen neurologic pentru a diagnostica afecțiunea și pentru a exclude alte posibile explicații pentru simptome.

Diagnosticul ar trebui să excludă posibilitatea ca simptomele să fi fost cauzate de un accident vascular cerebral, tumoră sau altă afecțiune identificabilă.

Pentru diagnosticarea atrofiei corticale, medicul va realiza anamneza, un examen fizic, teste oculare și testare neurologică.

Pentru ca medicul să poată exclude alte afecțiuni similare, acesta poate realiza și teste de sânge ori teste imagistice precum RMN sau CT. RMN-ul nu numai că exclude posibilitatea unui alt diagnostic, însă poate indica și atrofia (scăderea în volum) a unor zone din cortex.

Medicul specialist care poate descoperi atrofia corticală poate fi neurolog, oftalmolog, psihiatru sau medic radiolog.

Imediat ce observă simptomele specifice atrofiei corticale, pacientul sau o persoană apropiată acestuia, trebuie să apeleze de urgență la ajutor de specialitate.

Un medic va putea stabili diagnosticul corect și va recomanda un tratament adecvat, înainte să fie afectată în mod serios calitatea vieții pacientului.

Când atrofia cerebrală este normală?

Un anumit grad de atrofie și restrângerea ulterioară a creierului sunt frecvente la bătrânețe, chiar și la persoanele care sunt sănătoase din punct de vedere cognitiv. Cu toate acestea, această atrofie este accelerată la persoanele cu insuficiență cognitivă ușoară și chiar mai rapidă la cei care în cele din urmă progresează de la insuficiență cognitivă ușoară la boala Alzheimer.

Tratament atrofie corticală

Din păcate, atrofia corticală nu poate fi vindecată și nu este nici reversibilă. Medicul însă poate recomanda un tratament pentru ameliorarea simptomelor, dar și pentru încetinirea evoluției acestei afecțiuni.

Tratamentul medicamentos pentru atrofia corticala va trata simptomele depresive și stările anxioase ce pot apărea odată cu această afecțiune.

În unele cazuri, medicii pot folosi un tratament bazat pe medicamente folosite pentru Alzheimer. Nu există, până la acest moment, un tratament special conceput pentru atrofia corticală.

De asemenea, și terapia cognitiv-comportamentală poate fi de ajutor pacientului, ajutându-l să își accepte boala și oferindu-i o serie de strategii pentru menținerea calității vieții cât mai ridicată.

În cazurile avansate de atrofie corticală, pacientul va necesita îngrijire permanentă întrucât nu va mai fi capabil să se descurce pe cont propriu.

Speranța de viață în rândul pacienților cu atrofie cerebrală poate fi influențată de starea care a cauzat contracția creierului. Persoanele cu boala Alzheimer trăiesc în medie între patru și opt ani după diagnostic.

Cum putem preveni atrofia creierului?

Menținerea unui stil de viață care include exerciții fizice, o dietă cu conținut scăzut de colesterol, controlul glicemiei și o greutate sănătoasă pot preveni sau reduce viteza atrofiei cerebrale prin reducerea efectelor inflamației asupra creierului

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
Alzheimer's Association - Posterior Cortical Atrophy
https://www.alz.org/alzheimers-dementia/what-is-dementia/types-of-dementia/posterior-cortical-atrophy
Weill Institute for Neurosciences - Posterior Cortical Atrophy
https://memory.ucsf.edu/dementia/posterior-cortical-atrophy
Alzheimer's Research UK - Posterior cortical atrophy
https://www.alzheimersresearchuk.org/dementia-information/types-of-dementia/posterior-cortical-atrophy/
National Library of Medicine - Cerebral Atrophy Following Traumatic Brain Injury
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6757025/#