Importanta modificarilor RMN in stabilirea indicatiei de protezare a genunchiului

Standardul actual pentru evaluarea schimbărilor structurale asociate gonartrozei (osteoartrita genunchiului) este radiografia. În rândul populației, modificările radiologice sunt mai frecvente decât manifestările clinice, iar aproximativ o treime dintre pacienții care au modificări radiologice de gonartroză nu au dureri. Dar ce importanță are RMN-ul (rezonanța magnetică nucleară) în gonartroză?

Gonartroza, o boală mai frecventă la vârstnici

Gonartroza sau osteoartrita genunchiului, cunoscută și sub numele de boală degenerativă a articulațiilor genunchiului, este de obicei rezultatul uzurii și al pierderii progresive a cartilajului articular, fiind mai des întâlnită la oamenii vârstnici. 

Intensitatea simptomelor clinice poate varia de la un pacient la altul, dar acestew simptome devin de obicei mai severe, mai frecvente și mai debilitante odată cu trecerea timpului. Rata de progresie a bolii variază, de asemenea, pentru fiecare persoană afectată în parte. Simptomele clinice frecvente includ durerea la genunchi care debutează treptat și se agravează odată cu activitatea, rigiditatea și umflarea genunchiului, durerea după șederea prelungită sau repaus și durerea care se agravează în timp. 

Tratamentul pentru osteoartrita genunchiului începe cu metode conservatoare și progresează către opțiuni de tratament chirurgical atunci când tratamentul conservator eșuează. Deși unele medicamente pot ajuta la încetinirea progresiei gonartrozei și a altor afecțiuni inflamatorii, în prezent nu există agenți de modificare a bolii care să vindece osteoartrita genunchiului.

Pentru a evalua această afecțiune, se indică radiografia, însă RMN-ul se dovedește tot mai util pentru gestionarea bolii. Un RMN poate să identifice cu claritate unele semne ale osteoartritei, inclusiv pierderea cartilajului.

RMN-ul este o tehnologie de imagistică non-invazivă care produce imagini anatomice detaliate tridimensionale. Este adesea folosit pentru detectarea bolilor, diagnosticarea și monitorizarea tratamentului. RMN-ul diferă de tomografia computerizată (CT), prin faptul că nu utilizează radiațiile ionizante dăunătoare ale razelor X. Creierul, măduva spinării și nervii, precum și mușchii, ligamentele și tendoanele sunt văzute mult mai clar cu RMN decât cu raze X și CT obișnuite; din acest motiv, RMN-ul este adesea folosit pentru a se analiza leziunile genunchiului și ale umărului.

Ce se observă la o radiografie în gonartroză?

Pe radiografie se evaluează îngustarea spațiului articular (care semnifică pierderea de cartilaj articular), prezența osteofitelor, deformarea de tip genu varum (forma literei O) / genu valgum (forma literei X), acestea din urmă fiind devieri ale axului normal al membrului inferior.

Avantajele RMN-ului ca metodă de investigare

Ce ar fi de menționat este că radiografia nu reușește să detecteze multe caracteristici patologice asociate cu artroza, care pot fi evaluate, însă, cu ajutorul RMN-ului. Un procent mare dintre pacienții care au avut un aspect radiologic normal au avut unul sau mai multe semne sugestive pentru artroză atunci când au fost investigați și cu ajutorul imagisticii prin rezonanță magnetică nucleară.

Prin RMN se observă toate modificările cauzate de progresia artrozei 

RMN-ul este o tehnică non-invazivă care are avantajul de a permite evaluarea imagistică a tuturor structurilor articulare și a modificărilor ce apar odată cu progresia gonartrozei: modificările de volum și de grosime ale cartilajului articular, prezența sinovitei și prezența lichidului sinovial, leziuni ale măduvei osoase, leziuni ale meniscului și ale ligamentelor, prezența osteofitelor.

Există corelații între durere și modificările RMN

De-a lungul timpului, s-a încercat să se găsească o corelație între prezența durerii, intensitatea ei și modificările RMN la pacienții cu gonartroză. Se pare că există o asociere destul de importantă între leziunile la nivelul măduvei osoase, între dezvoltarea sinovitei și acumularea de lichid sinovial și accentuarea simptomelor pacientului, dar o asociere slabă între pierderea de cartilaj articular și simptomatologia pacientului.

Aplicabilitatea pe pacienții cu gonartroză

Campanie DOC-Time ecografie mamara

Indicația de protezare articulară a genunchiului se bazează pe nivelul de durere al pacientului, pe afectarea funcțională a articulației și pe modificările osoase evidențiate pe radiografie. Modificările structurale de artroză care apar pe RMN par a fi o alternativă mai bună pentru a stabili indicația de protezare articulară pentru pacienții cu gonartroză.

Evaluarea cu ajutorul RMN-ului în gonartroză are valoare predictivă

Evaluarea prin RMN a genunchiului are valoare predictivă pentru indicația de protezare articulară. La evaluarea RMN se iau în discuție volumul și grosimea cartilajului articular în compartimentul medial, cât și factori predictivi pentru intervenția de protezare articulară. Alți parametri precum defectele cartilaginoase, leziunile măduvei osoase, leziunile de menisc, sinovită pot fi, de asemenea, luați în calcul ca și factori predictivi pentru stabilirea oportunității intervenției chirurgicale.

Cât de mult ajută RMN-ul pacienții cu gonartroză?

Radiografia poate detecta doar modificările secundare ale artrozei, cum ar fi formarea osteofitelor, pierderea cartilajului și afectarea indirectă a meniscului, demonstrată prin îngustarea spațiului articular. În plus, de cele mai multe ori, modificările semnificative radiologice nu apar în cazul radiografiei convenționale cel puțin un an sau chiar doi ani de la apariția bolii, potrivit studiilor științifice.

Importanța RMN-ului în osteoartrită este tot mai mare

Datorită contrastului său excelent la nivelul țesuturilor moi și capacității de a dobândi informații morfologice și biochimice, importanța imagisticii prin rezonanță magnetică nucleară în diagnosticul artrozei a devenit tot mai clară. Progresele făcute în ceea ce privește tehnologia RMN au îmbunătățit capacitatea acestei metode de a detecta leziunile măduvei osoase, schimbările lichidului articular, deteriorările de la nivelul ligamentelor și meniscului, formarea osteofitelor, morfologia cartilajului, precum și modificări macromoleculare, care adeseori preced modificările morfologice. În plus, au fost dezvoltate în ultimii ani diverse sisteme de scor semi-cantitative, pentru a evalua așa cum se cuvine artroza în contextul întregii articulații a genunchiului.

Diferența între radiografie și RMN în gonartroză

Spre deosebire de radiografie, un RMN efectuat la genunchi îi permite medicului specialist să vadă oasele, cartilajul, tendoanele, ligamentele, mușchii și chiar unele vase de sânge. Acest test poate să scoată la iveală o gamă largă de probleme, cum ar fi: afectarea cartilajului articular, ligamentele sau tendoanele rupte, fracturile oaselor, artroza (numită și osteoartrita), infecțiile, tumorile.

Totodată, medicul curant poate cere că pacientul să facă un RMN pentru a vedea dacă acesta are nevoie de o intervenție chirurgicală la genunchi sau pentru a vedea cât de bine se vindecă după operație. De reținut că RMN-ul este o metodă de investigație care se utilizează la recomandarea medicului, deci pacientul nu trebuie să insiste asupra acestei proceduri dacă medicul consideră că nu este indicată la un anumit moment.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
NIH - Knee Osteoarthritis 
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK507884/
Prevalence of knee osteoarthritis features on magnetic resonance imaging in asymptomatic uninjured adults: a systematic review and meta-analysis
https://bjsm.bmj.com/content/53/20/1268
Studiul „Prevalence of knee osteoarthritis features on magnetic resonance imaging in asymptomatic uninjured adults: a systematic review and meta-analysis”, apărut în British Journal of Sports Medicine 2019;53:1268-1278, autori: Culvenor AG, Øiestad BE, Hart HF, et al.


Te-ar mai putea interesa și...


 

 

 

DE SEZON
Pentru a comenta este nevoie de
Comentarii 0