La ce riscuri te expui cand bei apa REFIARTA

Punctul de fierbere al apei este de 100 de grade Celsius. În momentul în care apa atinge această temperatură, se produce tranziția de la starea de agregare lichidă la cea gazoasă. Transformarea are loc atât la suprafață, cât și în volumul apei.

Ce bacterii se găsesc în apă

Există multe organisme care pot favoriza apariția bolilor dacă se consumă apă contaminată. Printre bacteriile patogene care se găsesc în apa potabilă se numără:

RECOMANDARILE EXPERTILOR DOC

Protozoare

Acestea sunt microorganisme care pot trăi în organismul animalelor, oamenilor, cât și în mediu. Multe protozoare au stadii ale ciclului de viață care includ chisturi și oochisturi. Chisturile și oochisturile sunt în general rezistente la nivelurile normale de clor rezidual, dar sunt mai ușor de eliminat prin dezinfecția cu ultraviolete (UV). Majoritatea protozoarelor pot fi îndepărtate prin dispozitive de filtrare a apei capabile să îndepărteze particule de 1 micron (adică microfiltrare).

Bacteriile

Bacteriile sunt de obicei distruse de nivelurile normale de clor rezidual. Majoritatea bacteriilor sunt îndepărtate prin microfiltrare ("<"1 micron) și o mare parte dintre acestea vor fi dezactivate prin dezinfecția cu ultraviolete (UV), deși unele specii pot necesita doze UV crescute. Sporii bacterieni pot fi rezistenți la nivelurile normale de dezinfectant cu clor, iar unii sunt rezistenți la UV și pot trece prin filtre la nivelul de microfiltrare. Printre bacteriile care pot provoca boli transmise prin apă contamină se numără: Escherichia coli, specii de Salmonella, Vibrio, Shigella și Camphylobacter.

Viruși

Virușii sunt inactivați rapid de nivelurile normale de clor rezidual. Dar pentru că sunt de foarte mici dimensiuni, de obicei sunt mai mici de 1 micron, pot să treacă prin filtre de 1 micron. În plus, unii viruși sunt rezistenți la inactivare prin expunerea la lumina UV. Virușii care pot provoca boli transmise prin apă includ: virusul hepatic A, adenovirusurile, virusul hepatic E, enterovirusurile (inclusiv virușii polio, Echo și Coxsackie), rotavirusurile și calicivirusurile.

De ce este important să fierbem apa

Fierberea este cea mai sigură metodă prin care pot să fie distruse organismele cauzatoare de boli, inclusiv viruși, bacterii și paraziți. Aduceți apa limpede la fierbere timp de 1 minut și puteți să o fierbeți timp de trei minute. Apa care fierbe timp de un minut distruge rapid microbii patogeni, cum ar fi Salmonella, Cryptosporidium, Hepatita A și Norovirus.

Fierberea nu este același lucru cu sterilizarea, ci mai degrabă cu pasteurizarea. Sterilizarea ucide toate organismele prezente, în timp ce prin pasteurizare sunt distruse acele organisme care pot dăuna oamenilor.

De exemplu, gătitul alimentelor este o formă de pasteurizare. Pentru ca pasteurizarea să fie eficientă, apa sau alimentele trebuie să fiarbă și să fie ținute la acea temperatură pentru un interval prescris. De exemplu, laptele este de obicei pasteurizat la 65°C timp de 30 de secunde sau 138°C timp de cel puțin două secunde.

Chiar dacă studiile mai vechi arată că agenții patogeni din apă sunt inactivați sau distruși la temperaturi sub punctul de fierbere (100 ° C), se pare că în apă pasteurizarea începe la temperaturi de până la 55°C pentru chisturile protozoare.

De altfel, există studii care arată că apa pasteurizată la 65°C timp de 20 de minute va ucide sau inactiva acele organisme care ne pot îmbolnăvi, de exemplu: Giardia, Cryptosporidium, Endameba, Shigella, bacteriile Salmonella, cele care provoacă tifoidă, tulpinile enterotoxogene de E. coli, Hepatita A și rotavirusurile.

Totuși, este important de știut că bacteriile Clostridium pot supraviețui în apă clocotită chiar și la 100 de grade Celsius, care este punctul său de fierbere, de aceea se recomandă să o mai lăsați până la trei -cinci minute dacă aveți dubii cu privire la originea apei. Acest lucru se datorează faptului că sporii săi pot rezista la temperaturi de 100 de grade Celsius.

Lăsați apa fiartă să se răcească înainte de a o depozita. Păstrați apa fiartă în recipiente curate, recent igienizate, cu capace etanșe, preferabil din sticlă și nu din plastic.

Iată ce riscuri te pândesc în anumite situații, atunci când bei apă refiartă!

Probabil că te gândești că nu te expui niciunui risc dacă refierbi apa înainte de a o consuma, însă specialiștii te contrazic.

Cresc concentrațiile de substanțe chimice nedorite

În momentul în care atinge punctul de fierbere, apa începe să se evapore, transformându-se în aburi. Odată ce se răcește și este refiartă, gazele volatile și mineralele din apă își schimbă structura.
Când fierbeți apa o singură dată, compușii volatili și gazele dizolvate sunt îndepărtate, potrivit autorului și omului de știință dr. Anne Helmenstine. Cu toate acestea, dacă fierbeți aceeași apă de două ori, riscați să creșteți concentrațiile de substanțe chimice nedorite care pot fi ascunse în apă de la robinet. Mercur, plumb, cupru, crom, cadmiu și aluminiu pot polua apa de la robinet în anumite zone.

Dacă sunt consumate excesiv pentru o lungă perioadă de timp, aceste metale grele găsite în apa de la robinet vă pot dăuna sănătății. Aluminiu, de exemplu, poate crește riscul de boli neurodegenerative. Când refierbeți apa pură, chimia sa rămâne neschimbată, indiferent de câte ori o fierbi. Apa distilată și apa obținută prin osmoză inversă sunt suficient de pure încât să nu fie afectate de fierbere.

Apa își schimbă chimia

Refierberea apei potabile de la robinet, apei minerale, bogate în minerale și de la fântână sau izvor își schimbă chimia, deoarece apa conține alți compuși. Acest lucru se datorează faptului că, atunci când fierbeți apă, unele se pierd în atmosferă ca aburi, concentrând substanțele chimice rămase. Aceasta nu este o problemă de sănătate în cazul apei potabile curate, deși fierberea apei dure poate duce la depuneri de calcar alb în interiorul fierbătorului și al încălzitorului de apă caldă. Depunerile constau în principal din carbonat de calciu (CaCO3), hidroxid de magneziu (Mg (OH) 2) și sulfat de calciu (CaSO4). Majoritatea oamenilor consideră că aceste minerale îmbunătățesc aroma apei și o fac mai sănătoasă. Cu toate acestea, fierberea apei bogate în calciu (apă dură și apă minerală) poate fi o preocupare pentru persoanele cu calculi biliari, pietre la rinichi, artrită sau ateroscleroză.

Citeste si Depresia cauzată de infertilitate

Apa refiartă poate duce la cancer?

Teoretic nu, apa refiartă nu duce la cancer. Consumul de apă potabilă fierte nu provoacă cancer în mod direct. Dar poate crește riscul de cancer (din pesticide și alte substanțe chimice conținute), methemoglobinemie (din nitrați din îngrășăminte din pânza freatică- posibilă sursă a apei din puțurile de mica adâncime) și toxicitatea arsenului (fie natural, fie din deșeuri). Plumbul și fluorul sunt, de asemenea, concentrate prin fierbere. Plumbul poate provine din materialele de lipire utilizate în țevile metalice, în timp ce fluorura apare fie în mod natural, fie este adăugată la unele surse publice de apă. Regiile naționale de control a apei testează apa potabilă, astfel încât să puteți afla teoretic, despre potențialele probleme de la acestea.

Dacă utilizați apă de fântână sau sunteți îngrijorat de plumbul de la instalații sanitare, ar trebui să testați calitatea acesteia. Rețineți că fierberea nu crește semnificativ concentrația de substanțe chimice nedorite deja în apă. Apa care provine dintr-o sursă contaminată trebuie filtrată înainte să fie fiartă, cu atât mai puțin de două ori. Apa necontaminată poate să fie fiartă în siguranță.

Apa refiartă poate să conțină nitrați

Apa refiartă de la robinet, nefiltrată, poate să conțină nitrați, arsenic și fluor, care prin refierbere devin și mai concentrați. Nitrații se transformă, atunci când sunt expuși la temperaturi ridicate, în nitrozamine (compuși chimici cu grad de toxicitate slab sau mediu), despre care se știe că au potențial cancerigen ridicat. Când ajung în organism în urma consumului de apă potabilă, dar și prin alte surse dietetice, nitrații și nitriții pot reacționa cu aminele și amidele, formând compuși N-nitrozo (NOC), despre care se știe că provoacă cancer la animale sau la om.

Arsenicul este, fără îndoială, cel mai periculos compus pe care îl putem regăsi în apa pe care o refierbem. Pe de o parte, expunerea organismului la arsenic ne poate intoxica, iar efectele nu se vor vedea imediat, ci de-a lungul anilor. Problemele gastrointestinale, leziunile de la nivelul pielii, diabetul, problemele renale, problemele cardiace, neuropatiile și chiar și cancerul pot apărea ca urmare a intoxicării cu arsenic.

Pe de altî parte, cantitățile mari de fluor afectează funcțiile cognitive și împiedică dezvoltarea neurologică în cazul copiilor. Nenumărate studii realizate în domeniu în ultimii ani au scos la iveală cât de dăunător este fluorul pentru sănătatea noastră fizică, dar, mai ales, mentală.

Și mineralele benefice precum sărurile de calciu devin foarte periculoase atunci când sunt fierte, favorizând apariția pietrelor la rinichi și a calculilor biliari. Ceea ce trebuie să știi este că, pe de o parte, apa distilată și deionizată, adică pură, nu este deloc influențată de refierbere. Așadar, acest tip de apă poate fi consumată fiartă, refiartă și nefiartă fără ca tu să fii expus la vreun risc. Pe de altă parte însă, apa de la chiuvetă devine toxică atunci când este refiartă, asta pentru că are un conținut bogat în nitrați, arsenic și fluor.

Așadar, dacă fierbi apa pentru a îți face un ceai și observi că s-a răcit, ai face bine să o înlocuiești cu altă apă, nu să o supui iar procesului de fierbere. Astfel te asiguri că bei o apă pură, care nu îți pune deloc sănătatea în pericol.

În cazul femeilor însărcinate și al copiilor, refierberea apei ar trebui să fie strict interzisă, asta pentru că gravidele și copiii sunt mult mai sensibili și au șanse mai mari să fie afectați.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursa foto: Shutterstock
Bibliografie :
Barre, Luke (March 2017). “Calcium Pyrophosphate Deposition (CPPD).” American College of Rheumatology
https://rheumatology.org/patients/calcium-pyrophosphate-deposition-cppd
Agency for Toxic Substances & Disease Registry (2013). “Nitrate/Nitrite Toxicity: What Are the Health Effects From Exposure to Nitrates and Nitrites?”. Centers for Disease Control (CDC)
https://www.atsdr.cdc.gov/csem/csem.html
Better Health Channel (2014). “Gallbladder – Gallstones and Surgery.” Department of Health & Human Services, State Government of Victoria, Australia
https://www.betterhealth.vic.gov.au/health/conditionsandtreatments/gallbladder-gallstones-and-surgery
International Agency for Research on Cancer (IARC) “Agents Classified by the IARC Monographs, Volumes 1–125“. IARC Monographs on the Identification of Carcinogenic Hazards to Humans. World Health Organization
https://monographs.iarc.who.int/list-of-classifications
Department of Health - Boil Water Response
https://www.health.ny.gov/environmental/water/drinking/boilwater/response_information_public_health_professional.htm