Productia celulelor beta ar putea ajuta bolnavii de diabet
Rezumat: Producția de celule beta este una dintre cele mai promițătoare direcții de cercetare pentru viitorul tratamentelor în diabet, deoarece aceste celule din pancreas sunt cele care produc insulina, hormonul esențial pentru controlul glicemiei. În diabetul de tip 1, ele sunt distruse de sistemul imunitar, iar în diabetul de tip 2 funcționează tot mai prost în timp, pe fondul rezistenței la insulină și al epuizării pancreatice. În ultimii ani, studiile au arătat progrese reale în transplantul de insule pancreatice, în terapiile cu celule beta obținute din celule stem și în tratamentele care încearcă să păstreze funcția celulelor beta rămase.
1. Ce legătură au celulele beta cu diabetul și de ce sunt atât de importante?
2. Cum afectează diabetul celulele beta?
3. De ce contează păstrarea celulelor beta chiar și atunci când încă există producție de insulină?
4. Ce înseamnă producția de celule beta?
5. Transplantul de insule pancreatice, o dovadă că ideea funcționează în diabet
6. Celulele stem și noile tratamente pentru diabet bazate pe celule beta
7. Care sunt marile obstacole pentru pacienții cu diabet?
8. Pot fi ajutați și pacienții cu diabet de tip 2?
Ce legătură au celulele beta cu diabetul și de ce sunt atât de importante?
Diabetul este o boală metabolică în care organismul nu mai poate regla eficient glucoza din sânge, iar în centrul acestui proces se află insulina și celulele beta din pancreas, pentru că aceste celule au rolul de a produce și elibera insulina exact atunci când organismul are nevoie de ea. În mod normal, după masă, creșterea glicemiei transmite pancreasului semnalul că trebuie să secrete insulina, iar aceasta ajută glucoza să intre în celule pentru a fi folosită ca sursă de energie. Când celulele beta sunt distruse, așa cum se întâmplă în diabetul de tip 1, organismul nu mai poate produce suficientă insulină, iar când ele se deteriorează progresiv, cum se întâmplă frecvent în diabetul de tip 2, pancreasul nu mai reușește să compenseze rezistența la insulină.
Asta explică de ce, deși tratamentele actuale pentru diabet au evoluat mult, ideea de a crește, înlocui sau proteja celulele beta atrage atât de mult interes. Dacă organismul ar putea avea din nou un număr suficient de celule beta funcționale, capabile să producă insulina potrivită la momentul potrivit, controlul glicemiei ar deveni mai apropiat de cel natural și ar putea scădea nevoia unor tratamente intensive la unii pacienți. Totuși, această perspectivă nu înseamnă că diabetul este deja „vindecabil” prin astfel de metode pentru toată lumea, ci că cercetarea a trecut de la ipoteze teoretice la rezultate clinice timpurii, unele dintre ele foarte încurajatoare.
Cum afectează diabetul celulele beta?
În diabetul de tip 1, problema principală este una autoimună, ceea ce înseamnă că sistemul imunitar atacă și distruge celulele beta care produc insulina, iar persoana ajunge să depindă de administrarea de insulină din exterior pentru a supraviețui. De aceea, când se vorbește despre tratamente bazate pe celule beta în diabetul de tip 1, miza nu este doar obținerea unor celule noi, ci și protejarea lor de atacul imun, altfel ele pot fi distruse din nou.
În diabetul de tip 2, tabloul este mai complex, pentru că la început organismul produce de obicei insulina, însă țesuturile răspund tot mai slab la acțiunea ei, fenomen numit rezistență la insulină. Pentru o perioadă, pancreasul încearcă să compenseze și produce mai multă insulină, dar în timp celulele beta se epuizează, funcționează mai prost și nu mai reușesc să țină glicemia sub control. Din acest motiv, multe tratamente pentru diabetul de tip 2 încearcă fie să reducă rezistența la insulină, fie să sprijine indirect funcția celulelor beta, însă cercetarea începe să exploreze tot mai mult și ideea de regenerare a acestor celule.
De ce contează păstrarea celulelor beta chiar și atunci când încă există producție de insulină?
Un aspect important, subliniat de literatura recentă, este că menținerea unei funcții reziduale a celulelor beta poate aduce beneficii reale chiar și atunci când persoana are deja diabet și folosește insulina. Studiile privind C-peptidul, un marker al producției proprii de insulină, sugerează că păstrarea funcției celulelor beta se asociază cu control glicemic mai bun și, indirect, cu un risc mai mic de hipoglicemii severe și complicații. Cu alte cuvinte, nu doar refacerea completă a producției de insulină este importantă, ci și conservarea a ceea ce a mai rămas din funcția naturală a pancreasului.
Ce înseamnă producția de celule beta?
Când se spune că producția de celule beta ar putea ajuta bolnavii de diabet, expresia poate avea mai multe sensuri și este util să le separăm clar, pentru a nu crea așteptări nerealiste.
Uneori este vorba despre transplantul de insule pancreatice de la donatori, adică despre transferul unor celule beta deja existente într-un alt organism. Alteori este vorba despre obținerea de celule beta sau de celule asemănătoare celulelor beta din celule stem în laborator, cu scopul de a fi transplantate ulterior. În alte situații, cercetătorii încearcă să stimuleze regenerarea celulelor beta proprii, să le protejeze de distrugere sau să le ajute să funcționeze mai bine.
Transplantul de insule pancreatice, o dovadă că ideea funcționează în diabet
Un argument puternic că refacerea masei de celule beta poate ajuta în diabet vine din transplantul de insule pancreatice. Insulele pancreatice conțin celule beta care produc insulina, iar în transplantul de insule acestea sunt prelevate de la un donator decedat și infuzate, de obicei în ficat, la persoane cu diabet de tip 1 atent selectate. FDA a aprobat chiar o astfel de terapie celulară, donislecel, pentru anumiți adulți cu diabet de tip 1 și episoade repetate de hipoglicemie severă în ciuda tratamentului intensiv.
Totuși, acest succes vine cu limite clare. Transplantul de insule nu este o soluție pentru toți pacienții cu diabet, deoarece depinde de existența donatorilor și implică, în general, tratament imunosupresor pentru a preveni respingerea celulelor transplantate. Tocmai de aceea, deși dovedește că înlocuirea celulelor beta poate restabili producția de insulină și poate reduce hipoglicemiile severe, această strategie rămâne rezervată mai ales cazurilor dificile și nu poate acoperi, în forma actuală, numărul foarte mare de persoane care trăiesc cu diabetul.
Celulele stem și noile tratamente pentru diabet bazate pe celule beta
Cea mai spectaculoasă direcție de cercetare din ultimii ani este producția de celule beta sau de insule pancreatice funcționale din celule stem. Ideea de bază este simplă de înțeles, chiar dacă tehnologia este complexă: în loc să depinzi de puținii donatori disponibili, poți încerca să creezi în laborator o sursă mult mai amplă de celule capabile să producă insulina. În 2025, un studiu de fază 1–2 publicat în New England Journal of Medicine despre zimislecel, o terapie cu insule derivate din celule stem, a raportat rezultate care susțin ipoteza că aceste celule pot restabili funcția fiziologică a insulelor la persoane cu diabet de tip 1.
În paralel, alte publicații și comentarii științifice din 2024 și 2025 au descris cazuri și studii timpurii în care anumite persoane tratate cu insule derivate din celule stem au ajuns să nu mai aibă nevoie de insulină injectabilă pentru o perioadă semnificativă, ceea ce arată că ideea nu mai este doar experimentală la nivel de laborator, ci începe să producă efecte clinice observabile la oameni. Totuși, aceste rezultate trebuie citite cu mare prudență, pentru că vin din studii mici, la pacienți atent selecționați, aflați sub monitorizare strictă, iar generalizarea la toți bolnavii de diabet ar fi prematură.
Care sunt marile obstacole pentru pacienții cu diabet?
Principalul obstacol este sistemul imunitar. În diabetul de tip 1, celulele beta noi nu trebuie doar să supraviețuiască transplantului, ci și să scape de același proces autoimun care a distrus celulele inițiale. De aceea, multe abordări actuale folosesc imunosupresie, ceea ce poate crește riscul de infecții și alte complicații, iar acest preț nu este justificat pentru orice pacient cu diabet bine controlat prin insulina modernă și tehnologiile actuale.
O direcție foarte interesantă apărută recent este dezvoltarea de celule beta transplantabile fără imunosupresie clasică, prin editare genetică sau prin metode de protecție imunologică. În 2025, NEJM a publicat un studiu despre supraviețuirea unor celule beta alogene fără imunosupresie, ceea ce arată cât de rapid evoluează domeniul, însă astfel de rezultate sunt încă la început și nu pot fi interpretate ca o soluție disponibilă deja în practica de zi cu zi.
Pot fi ajutați și pacienții cu diabet de tip 2?
Pentru diabetul de tip 2, discuția este mai nuanțată, deoarece boala nu apare doar din lipsa celulelor beta, ci și din rezistența la insulină. Asta înseamnă că simpla creștere a numărului de celule beta nu ar fi suficientă în toate cazurile, dacă mediul metabolic rămâne nefavorabil. Cu toate acestea, cercetările recente arată că regenerarea sau protejarea celulelor beta rămâne relevantă și în diabetul de tip 2, mai ales dacă este combinată cu tratamente care reduc rezistența la insulină și scad stresul metabolic asupra pancreasului.
Mai multe articole de revizuire recente descriu mecanisme prin care cercetătorii încearcă să stimuleze proliferarea celulelor beta, conversia altor celule mature în celule asemănătoare celulelor beta sau diferențierea unor celule progenitoare spre o identitate capabilă să producă insulina. Deocamdată, multe dintre aceste strategii se află încă în zona preclinică sau de cercetare timpurie, ceea ce înseamnă că sunt promițătoare, dar nu sunt tratamente standard pentru diabetul de tip 2.
Dacă cercetările actuale își confirmă promisiunea, producția de celule beta ar putea schimba profund modul în care privim diabetul, în special diabetul de tip 1. În loc ca tratamentele să se concentreze doar pe administrarea de insulină și pe controlul glicemiei, o parte dintre ele ar putea urmări refacerea sursei naturale de insulină din organism. În plus, terapiile care păstrează funcția celulelor beta existente, cum sunt unele imunoterapii sau tratamente de modificare a bolii, pot încetini evoluția diabetului și pot face boala mai ușor de controlat.
Întrebări și răspunsuri
Întrebare: Ce sunt celulele beta?
Răspuns: Celulele beta sunt celule din pancreas care produc insulina, hormonul care ajută la controlul glicemiei.
Întrebare: De ce sunt importante în diabet?
Răspuns: În diabetul de tip 1, celulele beta sunt distruse, iar în diabetul de tip 2 ele se deteriorează progresiv și nu mai pot produce suficientă insulină.
Întrebare: Există deja tratamente cu celule beta?
Răspuns: Da, există transplant de insule pancreatice pentru anumite cazuri și au apărut și studii clinice timpurii cu insule derivate din celule stem.
Întrebare: Pot aceste tratamente să înlocuiască insulina?
Răspuns: La unii participanți din studii, nevoia de insulină a scăzut foarte mult sau a dispărut pentru o perioadă, dar asta nu este valabil încă pentru toți pacienții.
Întrebare: Sunt aceste terapii disponibile pe scară largă?
Răspuns: Nu încă; unele sunt rezervate cazurilor atent selectate, iar multe altele sunt încă în studii clinice.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
NIDDK - Pancreatic Islet Transplantation
https://www.niddk.nih.gov/health-information/diabetes/overview/insulin-medicines-treatments/pancreatic-islet-transplantation
American Diabetes Association - A Golden Hour and Golden Opportunity for β-Cell Preservation
https://diabetesjournals.org/diabetes/article/73/6/834/154586/A-Golden-Hour-and-Golden-Opportunity-for-Cell
Studiul „A Golden Hour and Golden Opportunity for β-Cell Preservation”, apărut în Diabetes 2024;73(6):834–836, https://doi.org/10.2337/dbi24-0019, autori: Carmella Evans-Molina, Richard A. Oram
Te-ar mai putea interesa și...
