Este posibil ca cercetatorii straini sa fi descoperit un mod de a trata rezistenta la insulina, un precursor al diabetului de tip 2, iar in acelasi timp, un mod prin care se pot evita efectele secundare, cum ar fi cresterea in greutate.

O cauza principala a diabetului de tip 2 este o afectiune cunoscuta sub numele de rezistenta la insulina, caz in care celulele inceteaza sa mai raspunda la comenzile pe care le primesc de la hormonii care regleaza depozitarea glucozei (zaharului).

Restaurarea sensibilitatii la insulina poate fi o strategie eficienta pentru prevenirea si tratamentul diabetului, dar singurele medicamente cu  efect de sensibilizare a insulinei de pe piata stimuleaza, totodata, productia de lipide (grasimi), care poate duce la un numar mare de efecte secundare grave.

NEWSLETTER DEDICAT DOC

Un nou studiu, condus de cercetatorii de la Columbia University Medical Center, indica faptul ca poate fi posibil sa se imbunatateasca sensibilitatea la insulina, in timp ce se evita aceste efecte adverse. Aceste concluzii au fost publicate in octombrie 2017 in mediul online, in revista "Cell".

Insulina, un hormon care este produs in pancreas, semnalizeaza celulelor sa "insface" glucoza si sa o elimine din fluxul sangvin si sa o foloseasca pe post de energie. Cand celulele devin rezistente la insulina, glucoza se acumuleaza in fluxul de sange. In cele din urma, rezistenta la insulina poate duce la diabet.

Cercetatorii au cautat de multa vreme modalitati noi de a depasi rezistenta la insulina, fara sa declanseze in mod eronat acumularea grasimilor in organism, explica autorul principal al studiului, Domenico Accili. Insa eforturile lor anterioare nu au avut succes.

O abordare care a fost studiata este sa se inhibe o proteina numita FOXO1. Studiile efectuate pe animale au aratat ca atunci cand proteina FOXO1 este suprimata, ficatul produce mai putina glucoza. Dar la fel ca alti sensibilizatori la actiunea insulinei, inhibarea proteinei FOXO1 stimuleaza, de asemenea, si productia de lipide. Prin urmare, spun cercetatorii, tratamentul rezistentei la insulina cu un inhibitor care actioneaza asupra proteinei FOXO1 poate duce la o serie de efecte secundare nedorite, cum ar fi cresterea in greutate. Din pacate, cu sensibilizatorii insulinei care vin impreuna cu proteina FOXO1, pacientul primeste beneficiile la pachet cu efectele nedorite.

In studiul actual, cercetatorii au cautat un mod prin care sa inhibe partial FOXO1, astfel incat nivelurile glucozei au scazut, dar nivelurile lipidelor au ramas neafectate. Ceea ce trebuiau sa inteleaga oamenii de stiinta este modul in care cele doua mecanisme mediate de proteina FOXO1 difera, astfel incat cercetatorii sa poata identifica inhibitorii selectivi.

In studiile facute pe soareci, cercetatorii au descoperit ca FOXO1 functioneaza cu o proteina numita SIN3A pentru a limita productia de lipide. Acest lucru a sugerat ca daca oamenii de stiinta ar putea gasi moleculele care actioneaza asupra productiei de glucoza "la bratul" proteinei FOXO1, in timp ce lasa in pace proteina SIN3A si nu o influenteaza deloc, atunci cercetatorii ar putea imbunatati sensibilitatea la insulina si ar putea sa scada cantitatea de glucoza din sange (glicemia) fara sa creasca depunerile de grasime.

Dupa ce au analizat un milion de molecule mici, echipa de cercetatori a identificat cateva molecule care au efectele dorite in ceea ce priveste celulele ficatului. Oamenii de stiinta, scrie sciencedaily.com, au mers mai departe in a caracteriza aceste trei molecule mult mai in detaliu, iar astfel ar putea pava drumul in calea dezvoltarii unei noi clase de medicamente cu efecte de sensibilizare la insulina, iar in acest fel, pe viitor ar putea sa existe posibilitatea dezvoltarii unui mod nou si mai sigur de a trata diabetul.

Sursa foto: Shutterstock