Cancerul esofagian, locul sase in lume in topul mortalitatii prin cancer

Rezumat: Cancerul esofagian este una dintre cele mai agresive forme de cancer ale tractului digestiv și reprezintă o problemă majoră de sănătate publică la nivel global.
Deși nu se numără printre cele mai frecvente tipuri de cancer, această boală ocupă locul șase în lume în ceea ce privește mortalitatea cauzată de cancer, ceea ce arată gravitatea și dificultatea tratării ei.

De obicei, este diagnosticată în stadii avansate, deoarece simptomele apar târziu sau sunt ușor confundate cu alte afecțiuni digestive.

1. Ce este cancerul esofagian
2. Tipurile principale de cancer esofagian
a. Carcinomul cu celule scuamoase
b. Adenocarcinomul esofagian
c. Alte tipuri rare de cancer esofagian
3. Factorii de risc ai cancerului esofagian
a. Consumul de tutun
b. Consumul excesiv de alcool
c. Refluxul gastroesofagian cronic
d. Esofagul Barrett
e. Obezitatea și stilul de viață sedentar
f. Alimentația și factorii nutriționali
g. Factorii genetici și istoricul familial
4. Simptomele cancerului esofagian
5. Cum se diagnostichează cancerul esofagian
6. Opțiuni moderne de tratament
7. Importanța depistării precoce a cancerului esofagian

1. Ce este cancerul esofagian

Cancerul esofagian este o boală malignă care apare atunci când celulele din esofag - tubul muscular care transportă alimentele de la gură la stomac - încep să crească necontrolat și formează o tumoră. Această tumoră poate invada țesuturile din jur și se poate răspândi în alte organe ale corpului prin sânge sau prin sistemul limfatic.

La nivel global, cancerul esofagian reprezintă una dintre cele mai grave forme de cancer digestiv. Studiile epidemiologice arată că, în anul 2020, au fost raportate aproximativ 600.000 de cazuri noi și peste 540.000 de decese asociate acestei boli, ceea ce îl plasează pe locul șase în lume în topul mortalității prin cancer.

Această rată ridicată de mortalitate se explică prin faptul că boala este adesea depistată târziu, când tumora a crescut sau s-a extins deja în alte părți ale corpului. De asemenea, esofagul este situat într-o zonă complexă a organismului, în apropierea unor organe vitale, ceea ce face tratamentul mai dificil.

Un alt aspect important este distribuția geografică inegală a bolii. Regiunile cu cele mai multe cazuri includ Asia de Est și Asia Centrală, anumite zone din Africa și unele țări europene, diferențele fiind influențate de stilul de viață, dietă și factori socio-economici.

Recomandările Experților DOC

Citeste si Boala de reflux gastroesofagian (BRGE)

2. Tipurile principale de cancer esofagian

Deși termenul „cancer esofagian” este folosit frecvent ca o denumire generală, în realitate această boală include mai multe tipuri de tumori, dintre care două forme sunt responsabile pentru majoritatea cazurilor diagnosticate la nivel mondial.

Acestea sunt carcinomul cu celule scuamoase și adenocarcinomul esofagian. Diferențele dintre ele sunt importante deoarece influențează factorii de risc, modul de apariție al bolii, zonele geografice în care sunt mai frecvente și, uneori, strategiile de tratament.

a. Carcinomul cu celule scuamoase

Carcinomul esofagian cu celule scuamoase se dezvoltă din celulele plate care căptușesc interiorul esofagului, numite celule scuamoase. Aceste celule formează stratul protector al mucoasei esofagiene și pot suferi modificări atunci când sunt expuse pe termen lung la factori iritanți sau toxici.

Acest tip de cancer apare cel mai frecvent în partea superioară sau mijlocie a esofagului și este, la nivel global, una dintre cele mai răspândite forme de cancer esofagian, mai ales în anumite regiuni ale lumii. În zone precum Asia Centrală, China, Iran sau anumite regiuni din Africa de Est, carcinomul cu celule scuamoase reprezintă majoritatea cazurilor diagnosticate.

Dezvoltarea acestui tip de cancer este strâns legată de factori precum consumul de tutun și alcool, alimentația săracă în nutrienți, expunerea la anumite substanțe chimice și consumul repetat de băuturi foarte fierbinți, care pot provoca iritații repetate ale mucoasei esofagiene. În timp, aceste agresiuni pot produce modificări genetice ale celulelor, iar acestea pot începe să se multiplice necontrolat.

Un alt aspect important este că acest tip de cancer apare adesea după ani sau chiar decenii de expunere la factorii de risc. De aceea, prevenția prin reducerea acestor factori joacă un rol esențial în scăderea incidenței bolii.

b. Adenocarcinomul esofagian

Adenocarcinomul esofagian este cel de-al doilea tip major de cancer al esofagului și apare în celulele glandulare care produc mucus. Aceste celule nu se găsesc în mod normal în esofag, dar pot apărea atunci când mucoasa esofagiană este afectată pe termen lung de acidul gastric.

Acest tip de cancer apare de obicei în partea inferioară a esofagului, aproape de joncțiunea cu stomacul. În ultimele decenii, adenocarcinomul esofagian a devenit mult mai frecvent în țările dezvoltate, inclusiv în Europa de Vest și America de Nord.

Principala afecțiune asociată cu adenocarcinomul esofagian este refluxul gastroesofagian cronic, o problemă digestivă în care conținutul acid al stomacului se întoarce în esofag. Expunerea repetată la acid poate deteriora mucoasa esofagului și poate duce la o transformare a celulelor normale într-un tip diferit de celule, proces cunoscut sub numele de esofag Barrett.

Esofagul Barrett este considerat o leziune precanceroasă, deoarece crește semnificativ riscul dezvoltării adenocarcinomului. Totuși, nu toate persoanele cu această afecțiune dezvoltă cancer, iar monitorizarea medicală regulată poate ajuta la depistarea precoce a eventualelor modificări suspecte.

Un alt aspect observat în studiile recente este că adenocarcinomul esofagian este mai frecvent la bărbați decât la femei și apare mai ales după vârsta de 50 de ani. De asemenea, stilul de viață modern, caracterizat prin obezitate și sedentarism, contribuie la creșterea incidenței acestui tip de cancer.

c. Alte tipuri rare de cancer esofagian

Deși cele două forme menționate reprezintă majoritatea cazurilor, există și alte tipuri rare de tumori ale esofagului. Printre acestea se numără sarcoamele, limfoamele sau tumorile neuroendocrine. Aceste forme sunt mult mai puțin frecvente și necesită abordări terapeutice diferite.

3. Factorii de risc ai cancerului esofagian

Cancerul esofagian nu apare, de obicei, brusc, ci se dezvoltă în urma unor procese complexe care au loc pe parcursul mai multor ani. Apariția bolii este influențată de o combinație de factori genetici, comportamentali și de mediu, iar identificarea acestora este esențială pentru prevenirea și depistarea timpurie a cancerului.

a. Consumul de tutun

Fumatul reprezintă unul dintre cei mai importanți factori de risc pentru cancerul esofagian, în special pentru carcinomul cu celule scuamoase. Tutunul conține numeroase substanțe chimice toxice și cancerigene care pot afecta direct celulele mucoasei esofagiene.

Expunerea repetată la aceste substanțe poate provoca modificări ale ADN-ului celular, iar aceste mutații pot determina transformarea celulelor normale în celule canceroase. Riscul de cancer esofagian crește proporțional cu durata și intensitatea fumatului.

b. Consumul excesiv de alcool

Alcoolul este un alt factor major de risc, mai ales atunci când este combinat cu fumatul. Alcoolul poate irita mucoasa esofagului și poate facilita pătrunderea substanțelor cancerigene din tutun în celule.
Studiile arată că persoanele care consumă frecvent cantități mari de alcool au un risc mult mai mare de a dezvolta carcinom esofagian cu celule scuamoase.

c. Refluxul gastroesofagian cronic

Refluxul gastroesofagian este o afecțiune digestivă foarte răspândită, caracterizată prin revenirea acidului gastric în esofag. Atunci când acest fenomen apare frecvent, mucoasa esofagului poate deveni inflamată și iritată.

Inflamația cronică poate determina modificări ale celulelor esofagiene și poate duce la apariția esofagului Barrett, o condiție care crește riscul de adenocarcinom esofagian.

d. Esofagul Barrett

Esofagul Barrett apare atunci când celulele normale ale esofagului sunt înlocuite cu celule similare celor din intestin, ca urmare a expunerii repetate la acidul gastric. Această transformare celulară este considerată o etapă intermediară între inflamația cronică și apariția cancerului.

Deși doar un procent mic dintre persoanele cu esofag Barrett dezvoltă cancer, monitorizarea medicală periodică este esențială pentru detectarea timpurie a eventualelor modificări precanceroase.

e. Obezitatea și stilul de viață sedentar

Obezitatea este asociată cu un risc crescut de adenocarcinom esofagian. Excesul de greutate favorizează refluxul gastroesofagian și crește presiunea asupra stomacului, ceea ce facilitează întoarcerea acidului gastric în esofag.

În plus, obezitatea este legată de inflamația cronică și de modificări metabolice care pot contribui la dezvoltarea cancerului.

f. Alimentația și factorii nutriționali

Dieta joacă un rol important în riscul de cancer esofagian. Consumul redus de fructe și legume, care sunt surse importante de vitamine, fibre și antioxidanți, poate crește vulnerabilitatea organismului la dezvoltarea cancerului.

În unele regiuni ale lumii, deficitul de anumite vitamine și minerale a fost asociat cu o incidență mai mare a carcinomului esofagian. De asemenea, consumul repetat de băuturi sau alimente foarte fierbinți poate produce leziuni ale mucoasei esofagiene.

g. Factorii genetici și istoricul familial

Deși majoritatea cazurilor de cancer esofagian nu sunt ereditare, anumite persoane pot avea o predispoziție genetică. Dacă există cazuri de cancer esofagian în familie, riscul poate fi ușor mai mare.
Totuși, factorii de mediu și stilul de viață au, în general, un rol mai important decât predispoziția genetică.

4. Simptomele cancerului esofagian

Unul dintre motivele pentru care cancerul esofagian este atât de periculos este faptul că simptomele apar, de regulă, abia în stadii mai avansate ale bolii.

Dificultatea la înghițire

Cel mai frecvent simptom este disfagia, adică dificultatea de a înghiți alimente. La început, persoana afectată poate avea probleme doar cu alimentele solide, dar pe măsură ce tumora crește, devine dificilă chiar și înghițirea lichidelor.

Pierderea inexplicabilă în greutate

Mulți pacienți observă o scădere semnificativă în greutate, fără să țină dietă sau să își schimbe stilul de viață. Această pierdere în greutate apare deoarece alimentația devine dificilă și organismul consumă mai multă energie pentru a lupta cu boala.

Durerea sau arsura în piept

Unele persoane pot experimenta durere sau senzație de arsură în spatele sternului, simptom care poate fi confundat cu refluxul gastroesofagian sau cu alte afecțiuni digestive.

Alte simptome

Pe măsură ce boala avansează, pot apărea și alte semne, cum ar fi tuse persistentă, răgușeală, vărsături sau oboseală accentuată.

5. Cum se diagnostichează cancerul esofagian

Diagnosticul cancerului esofagian implică mai multe investigații medicale, menite să confirme prezența tumorii și să determine stadiul bolii.

Endoscopia digestivă superioară

Aceasta este principala metodă de diagnostic. Medicul introduce un tub subțire, prevăzut cu o cameră video, prin gură până în esofag, pentru a examina mucoasa și a identifica eventuale leziuni suspecte.

În timpul procedurii se poate preleva o biopsie, adică o mică mostră de țesut, care este analizată la microscop pentru a confirma diagnosticul de cancer.

Investigații imagistice

Pentru a vedea dacă tumora s-a extins, medicii folosesc metode imagistice precum tomografia computerizată (CT), rezonanța magnetică (RMN) sau tomografia cu emisie de pozitroni (PET).
Aceste investigații ajută la stabilirea stadiului cancerului și la alegerea celui mai potrivit tratament.

6. Opțiuni moderne de tratament

Tratamentul cancerului esofagian depinde de mai mulți factori, inclusiv stadiul bolii, tipul tumorii și starea generală de sănătate a pacientului.

Tratamentul chirurgical este modalitatea principala de tratament al cancerului esofagian, cu scop curativ sau paliativ. Există o relaţie demonstrată între volumul rezecției tumorale şi rezultatele obținute, rezecția incompletă prezentând uneori, doar un beneficiu minim. La pacienţii la care rezecţia completă este posibilă (25-30%), supravieţuirea la 5 ani este de 15-30%. Supravieţuirea generală la 5 ani la pacienţii cu cancer esofagian operaţi variază între 5% şi 20%.

În situația în care se practică chirurgia paliativă se recurge la laserterapia endoscopică pentru combaterea obstrucției și hemoragiei. Fotosensibilizarea tumorilor esofagiene cu un derivat de porfirină crește energia laser absorbită de tumoră, dar se asociază cu riscul de fotosensibilizare generalizată (durează 4-6 săptămâni).

Protezarea endoesofagiană este necesară la circa 15% dintre pacienții cu cancer obstructiv. Exista multiple tipuri de proteze expandabile, ușor de inserat sub ghidaj endoscopic sau fluoroscopic, cu o rată de succes tehnic de 85-95%. Carcinomul epidermoid al esofagului este radiosensibil și radioterapia se practică fie preoperator, fie postoperator, fie în tumorile inoperabile cu extensie inferioara.

Carcinoamele scuamocelulare par a fi mai sensibile la chimioterapie, dar nu există nici o diferență iin rezultatele pe termen lung între acestea și adenocarcinoame. Agenții chimioterapici utilizați în polichimioterapia sunt cisplatin, 5-fluorouracil (5-FU), taxani care cresc rata supraviețuirii până la 45-80%, durata răspunsului la 7 luni, dar și toxicitatea secundară. Asocierea cisplatin cu 5-FU este regimul actual cel mai frecvent utilizat eventual concomitent cu radioterapia, atât în boala localizată, cât și pentru paliatia bolii metastatice.

Terapia simptomatică, intensivă, rămâne o alternativă de preferat la vârstnici sau la pacienții cu stare generală alterată.

Chimioterapia postoperatorie nu este recomandată ca practică de rutină.

Când se preconizează un tratament preoperator, este necesară o stadializare mai agresivă, prin examen endoscopic (eventual cu ultrasunete), CT, laparoscopie; frecvent este necesară montarea unei sonde de gastrostoma pentru nutriție.

Asocierea concomitentă a chimio-radioterapiei determină efecte secundare importante cu impact profund asupra stării de nutriție a pacientului, fiind o cauză majoră a sindromului anorexie-cașexie la pacienții cu cancer esofagian. Din acest motiv, instituirea precoce a terapiei nutriționale este un principiu de tratament în cancerul esofagian avansat.

Trei noi clase de terapii biologice sunt în curs de studiu în cancerele esofagiene și gastrice: anticorpii monoclonali și inhibitorii tirozinkinazici (TKI) ai receptorului factorului de creștere epidermal (EGFR, prezent în 70% dintre cancerul esogafian epidermoide) și ai factorului vascular endotelial de creștere (VEGF, prezent în 50% dintre cancerele esofagiene) și reglatorii ciclului celular.

Studiile actuale evaluează rolul TKI de EGFR cu administrare orală respectiv cel al anticorpilor monoclonali.

Kinazele ciclin-dependente (cdk) sunt reglatori ai ciclului celular care pot fi ţintiţi direct prin molecule mici (mai active când se asociază cu CHT sau/şi RT). Dintre inhibitorii de cdk, flavopiridol este cel mai avansat în studiile clinice; un studiu actual de fază II testează asocierea docetaxel săptămănal cu flavopiridol vs. docetaxel singur la pacienţîi cu cancere eso-gastrice avansate.

Survivin este un membru al familiei de proteine inhibitorii a apoptozei (IAP) care reglează̆ ciclul celular şi este supraexprimat în cancerele digestive. Comparativ cu celulele epiteliale nemaligne, celulele de cancer eso-gastric exprimă nivele de survivin crescute de 10 ori.

Sunt planificate studii care să investigheze eficacitatea AINS sau a altor inhibitori de COX2 la pacienții cu esofag Barett.

Cancerul esofagian reprezintă o neoplazie cu prognostic foarte grav. Supraviețuirea medie nu depășește 12 luni, iar la 5 ani mai sunt în viață mai puțin de 10% dintre pacienți. Atunci când tumora este diagnosticată în stadiile inițiale și când posibilitatea de rezecție completă este crescută, supraviețuirea la 5 ani crește la 20-25%. Cele mai bune rezultate după chirurgie se concretizează în supraviețuiri la 5 ani între 10-20%; radioterapia poate determina supraviețuiri la 5 ani de 20%.

7. Importanța depistării precoce a cancerului esofagian

Unul dintre cele mai importante aspecte în lupta împotriva cancerului esofagian este depistarea precoce. Cu cât boala este descoperită mai devreme, cu atât șansele de tratament eficient și supraviețuire cresc. Din păcate, pentru populația generală nu există încă programe de screening pe scară largă, așa cum există pentru alte tipuri de cancer. Totuși, persoanele cu risc crescut, cum ar fi cele cu reflux gastroesofagian cronic sau esofag Barrett, pot beneficia de monitorizare medicală periodică.

Adoptarea unui stil de viață sănătos, renunțarea la fumat, limitarea consumului de alcool și menținerea unei greutăți corporale normale pot reduce semnificativ riscul de apariție a acestei boli.

Întrebări și răspunsuri

Întrebare: Ce este cancerul esofagian?
Răspuns: Este o boală malignă care apare atunci când celulele din esofag se multiplică necontrolat și formează o tumoră.

Întrebare: De ce este considerat un cancer periculos?
Răspuns: Pentru că este adesea diagnosticat târziu și are o rată ridicată de mortalitate, fiind pe locul șase în lume în topul deceselor cauzate de cancer.

Întrebare: Care este cel mai frecvent simptom?
Răspuns: Dificultatea la înghițire (disfagia) este cel mai comun simptom raportat de pacienți.

Întrebare: Poate fi prevenit cancerul esofagian?
Răspuns: Riscul poate fi redus prin renunțarea la fumat, limitarea consumului de alcool, menținerea unei greutăți sănătoase și tratamentul refluxului gastroesofagian.

Întrebare: Există tratamente eficiente?
Răspuns: Da, tratamentul poate include chirurgie, chimioterapie, radioterapie sau imunoterapie, în funcție de stadiul bolii și de caracteristicile pacientului.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
Studiul „Burden of esophageal cancer in global, regional and national regions from 1990 to 2021 and its projection until 2050: results from the GBD study 2021”, Front. Oncol., 20 January 2025, Sec. Gastrointestinal Cancers: Gastric and Esophageal Cancers, autori: Chengcheng Zhang et al.
https://www.frontiersin.org/journals/oncology/articles/10.3389/fonc.2024.1518567/full
Studiul „Esophageal cancer global burden profiles, trends, and contributors”, Cancer Biol Med. 2024 Jul 26, autori: Yi Teng, Changfa Xia, Maomao Cao et al.
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/39066471/
Studiul „Global trends in esophageal cancer mortality with predictions to 2025, and in incidence by histotype”, Cancer Epidemiology, Volume 87, December 2023, autori: Claudia Santucci, Silvia Mignozzi et al.
https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S1877782123001662
Studiul „Current Status and Future Prospects for Esophageal Cancer”, Cancers 2023, 15(3), autori: Mahdi Sheikh et al.
https://www.mdpi.com/2072-6694/15/3/765
World Cancer Research Fund - Oesophageal cancer statistics
https://www.wcrf.org/preventing-cancer/cancer-statistics/oesophageal-cancer-statistics/