Insuficiența cardiacă cu fracție de ejecție păstrată: ce înseamnă și de ce este greu de diagnosticat?

Rezumat: Insuficiența cardiacă cu fracție de ejecție păstrată (HFpEF) este o formă frecventă de insuficiență cardiacă în care inima pompează aparent normal, dar nu se relaxează corespunzător, ceea ce duce la simptome precum oboseală și dificultăți de respirație.

Această afecțiune reprezintă aproximativ jumătate din cazurile de insuficiență cardiacă la nivel global și este asociată cu multiple boli cronice, precum hipertensiunea și diabetul. Diagnosticul este dificil din cauza simptomelor nespecifice, a lipsei unor criterii universale clare și a mecanismelor complexe implicate. În ultimii ani, cercetările medicale au evidențiat nevoia unor metode mai precise pentru identificarea timpurie a acestei boli.

1. Ce este insuficiența cardiacă cu fracție de ejecție păstrată?
2. Cât de frecventă este insuficiența cardiacă cu fracție de ejecție păstrată?
3. Cum apare insuficiența cardiacă cu fracție de ejecție păstrată?
4. De ce este greu de diagnosticat HFpEF?
a. Simptomele sunt adesea vagi și nespecifice
b. Lipsa unor criterii de diagnostic universal valide
c. Heterogenitatea bolii
d. HFpEF se suprapune cu alte boli
5. Metode moderne de diagnosticare
a. Direcții recente în cercetare
6. De ce este important diagnosticul precoce?

1. Ce este insuficiența cardiacă cu fracție de ejecție păstrată?

Insuficiența cardiacă este o afecțiune în care inima nu mai poate pompa sângele suficient pentru a satisface nevoile organismului, însă nu toate formele acestei boli sunt identice, iar una dintre cele mai frecvente și mai puțin înțelese este insuficiența cardiacă cu fracție de ejecție păstrată, cunoscută sub denumirea HFpEF (din engleză, Heart Failure with Preserved Ejection Fraction).

Fracția de ejecție reprezintă procentul de sânge pe care inima îl pompează la fiecare bătaie, iar în cazul HFpEF aceasta este normală sau aproape normală, de obicei peste 50%, ceea ce poate crea impresia că funcția cardiacă este intactă. Cu toate acestea, problema principală nu este capacitatea de contracție a inimii, ci rigiditatea acesteia, care împiedică umplerea corectă cu sânge între bătăi.

În mod simplu, inima funcționează ca o pompă elastică, iar atunci când devine rigidă, nu se mai poate relaxa suficient pentru a primi sânge, ceea ce duce la creșterea presiunii în interiorul inimii și, ulterior, în plămâni și în restul organismului.

STUDII VIITOARE INSUFICIENȚĂ CARDIACĂ

2. Cât de frecventă este insuficiența cardiacă cu fracție de ejecție păstrată?

În ultimele decenii, HFpEF a devenit tot mai frecventă, iar în prezent se estimează că reprezintă aproximativ jumătate din toate cazurile de insuficiență cardiacă la nivel global.

Această creștere este legată în principal de îmbătrânirea populației și de prevalența tot mai mare a bolilor cronice precum obezitatea, diabetul zaharat și hipertensiunea arterială, care contribuie la apariția modificărilor structurale și funcționale ale inimii.

3. Cum apare insuficiența cardiacă cu fracție de ejecție păstrată?

Apariția insuficienței cardiace cu fracție de ejecție păstrată este rezultatul unui proces complex, care nu implică doar inima, ci întregul organism, fiind din ce în ce mai des considerată o boală sistemică, nu doar cardiacă. În centrul acestui proces se află rigidizarea mușchiului cardiac, în special a ventriculului stâng, care își pierde elasticitatea și nu se mai poate relaxa eficient între contracții, ceea ce afectează umplerea normală cu sânge.

La nivel microscopic, cercetările recente arată că această rigiditate este determinată de mai mulți factori, inclusiv inflamația cronică, acumularea de țesut fibros (fibroză) și disfuncția celulelor musculare cardiace. Aceste modificări duc la o scădere a capacității inimii de a răspunde la nevoile organismului, mai ales în timpul efortului.

Un rol important îl joacă și inflamația de lungă durată, care apare frecvent la pacienții cu boli precum diabetul, obezitatea sau hipertensiunea arterială. Aceste afecțiuni determină un mediu inflamator constant în organism, care afectează vasele de sânge și contribuie la deteriorarea funcției cardiace. În plus, stresul oxidativ și disfuncția endoteliului, adică a stratului intern al vaselor de sânge, agravează aceste procese.

De asemenea, există modificări la nivelul metabolismului celular și al mitocondriilor, ceea ce afectează producerea de energie necesară funcționării normale a inimii. Toate aceste mecanisme nu acționează izolat, ci se combină și se amplifică reciproc, ceea ce explică de ce HFpEF este atât de dificil de înțeles și tratat.

Un alt aspect important este faptul că boala evoluează lent și poate rămâne mult timp fără simptome evidente, ceea ce face ca modificările să devină semnificative înainte ca pacientul să ajungă la medic. În plus, există diferențe mari între pacienți, în funcție de bolile asociate, vârstă și stil de viață, ceea ce duce la apariția unor forme diferite ale bolii, numite fenotipuri.

4. De ce este greu de diagnosticat HFpEF?

Diagnosticul insuficienței cardiace cu fracție de ejecție păstrată este considerat una dintre cele mai mari provocări din cardiologie, iar acest lucru se datorează mai multor factori care se suprapun și se complică reciproc.

a. Simptomele sunt adesea vagi și nespecifice

În primul rând, simptomele sunt adesea vagi și nespecifice, iar pacienții pot acuza doar oboseală sau lipsă de aer la efort, simptome care pot fi ușor atribuite altor probleme, cum ar fi sedentarismul, excesul de greutate sau afecțiunile pulmonare. În multe cazuri, aceste simptome apar treptat și sunt ignorate sau subestimate.

b. Lipsa unor criterii de diagnostic universal valide

Un alt obstacol major este lipsa unor criterii de diagnostic universal acceptate, ceea ce înseamnă că medicii trebuie să combine mai multe informații pentru a ajunge la un diagnostic corect. Deși există scoruri și algoritmi, acestea nu sunt perfecte și pot oferi rezultate diferite în funcție de pacient.

c. Heterogenitatea bolii

Heterogenitatea bolii complică și mai mult lucrurile, deoarece HFpEF nu este o singură afecțiune, ci un grup de afecțiuni cu mecanisme diferite, ceea ce face dificilă identificarea unui tipar clar.
În plus, multe teste standard pot avea rezultate normale, mai ales dacă sunt efectuate în repaus, deoarece simptomele apar frecvent doar în timpul efortului. Astfel, fără teste suplimentare, cum ar fi cele de efort sau investigațiile invazive, diagnosticul poate fi ratat.

d. HFpEF se suprapune cu alte boli

Nu în ultimul rând, există o suprapunere frecventă cu alte boli, ceea ce face necesară excluderea altor cauze înainte de confirmarea HFpEF, un proces care poate fi lung și complex.

5. Metode moderne de diagnosticare

În prezent, diagnosticul HFpEF se bazează pe o combinație de metode, deoarece nu există un test unic care să confirme boala cu certitudine.

Ecocardiografia rămâne cea mai importantă investigație, deoarece permite evaluarea atât a fracției de ejecție, cât și a modului în care inima se relaxează și se umple cu sânge. În ultimii ani, tehnicile avansate de imagistică au permis o analiză mai detaliată a funcției diastolice și a structurii cardiace.

Pe lângă imagistică, biomarkerii din sânge, cum ar fi peptidele natriuretice, sunt utilizați pentru a identifica stresul asupra inimii, deși valorile lor pot fi influențate de alți factori, precum vârsta sau obezitatea.

Testele de efort au devenit din ce în ce mai importante, deoarece pot evidenția anomalii care nu sunt vizibile în repaus, în special creșterea presiunii în inimă în timpul activității fizice. În cazuri mai dificile, se pot utiliza metode invazive, precum cateterismul cardiac, pentru măsurarea directă a presiunilor din inimă, considerată cea mai precisă metodă de diagnostic.

În plus, noile tehnologii, inclusiv inteligența artificială, încep să fie integrate în diagnostic, ajutând la identificarea tiparelor complexe și la clasificarea pacienților în subgrupuri mai bine definite.

a. Direcții recente în cercetare

Cercetarea din ultimii ani a schimbat semnificativ modul în care este înțeleasă insuficiența cardiacă cu fracție de ejecție păstrată, punând accent pe complexitatea și diversitatea acestei afecțiuni.
Unul dintre cele mai importante progrese este conceptul de „fenotipuri”, adică identificarea unor subgrupuri de pacienți cu caracteristici similare, ceea ce permite o abordare mai personalizată a tratamentului. Această direcție este susținută și de utilizarea inteligenței artificiale, care poate analiza volume mari de date pentru a identifica tipare greu de observat prin metode clasice.

De asemenea, cercetările recente explorează rolul inflamației, metabolismului și al disfuncției vasculare în dezvoltarea bolii, sugerând că tratamentele viitoare ar putea viza aceste mecanisme, nu doar inima în sine.

În ceea ce privește tratamentul, studii recente au arătat beneficii ale unor medicamente utilizate inițial pentru diabet, cum ar fi inhibitorii SGLT2, care pot reduce simptomele și riscul de spitalizare la pacienții cu HFpEF.

Un alt domeniu promițător este monitorizarea la distanță a pacienților și utilizarea tehnologiilor digitale pentru detectarea precoce a agravării bolii, ceea ce ar putea reduce complicațiile și îmbunătăți calitatea vieții.

6. De ce este important diagnosticul precoce?

Diagnosticarea timpurie a HFpEF este esențială pentru a preveni agravarea simptomelor și pentru a reduce riscul de spitalizare, deoarece această afecțiune este asociată cu o calitate scăzută a vieții și cu complicații frecvente.

Deși opțiunile de tratament sunt mai limitate decât în alte forme de insuficiență cardiacă, terapiile moderne, inclusiv anumite medicamente și modificările stilului de viață, pot reduce riscul de complicații și pot îmbunătăți starea pacienților.

Q&A: Întrebări și răspunsuri

Întrebare: Care este cauza principală a HFpEF?
Răspuns: Nu există o singură cauză, ci o combinație de factori precum hipertensiunea, obezitatea, diabetul și inflamația cronică.

Întrebare: De ce poate avea cineva simptome dacă fracția de ejecție este normală?
Răspuns: Pentru că problema nu este pomparea sângelui, ci umplerea insuficientă a inimii din cauza rigidității acesteia.

Întrebare: Ce investigații sunt necesare pentru diagnostic?
Răspuns: De obicei sunt necesare ecocardiografia, analize de sânge și uneori teste de efort sau investigații invazive.

Întrebare: De ce este importantă identificarea precoce?
Răspuns: Pentru că poate preveni agravarea simptomelor și reduce riscul de spitalizare și complicații.

Întrebare: Există tratamente noi pentru HFpEF?
Răspuns: Da, cercetările recente au identificat medicamente și strategii noi, dar tratamentul este încă în curs de dezvoltare și adaptare pentru fiecare pacient.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
Studiul „Heart failure with preserved ejection fraction”, Nature Reviews Disease Primers, 2024, Carine E. Hamo, Colette DeJong, Nick Hartshorne-Evans, Lars H. Lund, Sanjiv J. Shah, Scott Solomon & Carolyn S. P. Lam
https://www.nature.com/articles/s41572-024-00540-y
Studiul „Heart failure with preserved ejection fraction epidemiology, pathophysiology, diagnosis and treatment strategies”; International Journal of Cardiology, 2024, autori: Amr Abdina, Michael Böhma, Bahira Shahim et al.
https://www.internationaljournalofcardiology.com/article/S0167-5273(24)00926-4/abstract
Studiul „How to diagnose heart failure with preserved ejection fraction”, European Heart Journal - Cardiovascular Imaging, Volume 25, Issue 11, November 2024, autori: Sabina Istratoaie, Luna Gargani, Bogdan A Popescu, Liza Thomas, Jens-Uwe Voigt, Erwan Donal
https://academic.oup.com/ehjcimaging/article/25/11/1505/7714816
Studiul „Heart failure with preserved ejection fraction, from pathophysiology to technology tools aim to improve patients’ management”, Heart Failure Reviews, 2025, autori: Andrea Pozzi, Roberto Spoladore, Annamaria Iorio, Giovanni Corrado & Domenico D’Amario
https://link.springer.com/article/10.1007/s10741-025-10585-0

Te-ar mai putea interesa și...

TE-AR MAI PUTEA INTERESA ȘI