Rinita Alergică: cauze, simptome și tratament
Rezumat: Rinita alergică este o inflamație a mucoasei nazale produsă atunci când sistemul imunitar reacționează exagerat la substanțe în mod normal inofensive, precum polenul, acarienii, mucegaiul sau alergenii proveniți de la animale.
Când este declanșată de polen, afecțiunea este cunoscută popular drept febra fânului. Simptomele includ strănut, nas înfundat, secreții apoase și mâncărimi nazale sau oculare. Tratamentul poate cuprinde antihistaminice, corticosteroizi nazali, alte medicamente și imunoterapie alergen-specifică.
Reducerea contactului cu alergenii poate diminua simptomele, însă prevenirea completă nu este întotdeauna posibilă. O rinită insuficient controlată poate afecta somnul, concentrarea și calitatea vieții.
1. Ce este rinita alergică și de ce i se spune „febra fânului”?
2. Care sunt cauzele și factorii de risc pentru rinită?
3. Care sunt simptomele rinitei alergice?
a. Strănut, nas înfundat și secreții nazale
b. Mâncărimi la nivelul nasului, ochilor și gâtului
c. Cum se deosebește rinita alergică de o răceală?
4. Cum se diagnostichează rinita alergică?
5. Cum se tratează rinita alergică?
a. Antihistaminice
b. Corticosteroizi nazali
c. Descongestionante și alte tratamente
d. Imunoterapie alergen-specifică
6. Ce complicații poate provoca o rinită alergică netratată?
7. Cum poate fi prevenită rinita alergică?
8. Concluzie
1. Ce este rinita alergică și de ce i se spune „febra fânului”?
Rinita alergică este o boală inflamatorie a mucoasei nasului, declanșată de contactul cu un alergen la care persoana este sensibilizată.
În loc să ignore substanța respectivă, sistemul imunitar o interpretează în mod eronat ca pe o amenințare și declanșează o reacție inflamatorie. În acest proces sunt implicate anticorpii IgE și eliberarea unor mediatori precum histamina.
Rezultatul este apariția simptomelor caracteristice: strănut, secreții nazale apoase, senzație de nas înfundat și mâncărime.
Afecțiunea poate fi sezonieră, dacă simptomele apar mai ales în perioadele în care anumite plante produc polen, sau perenă, dacă persoana este expusă pe tot parcursul anului la alergen.
Denumirea populară „febra fânului” se referă mai ales la rinita alergică provocată de polen. Numele este însă înșelător: boala nu este produsă exclusiv de fân și, de regulă, nu provoacă febră.
Copacii, ierburile și buruienile produc tipuri diferite de polen. Momentul apariției simptomelor depinde, prin urmare, de plantele la care persoana este alergică și de sezonul de polenizare.
2. Care sunt cauzele și factorii de risc pentru rinită?
Rinita alergică apare când sistemul imunitar devine sensibil la unul sau mai mulți alergeni și produce o reacție IgE-mediată după contactul cu aceștia.
Printre cei mai frecvenți alergeni se numără polenul provenit de la copaci, ierburi și buruieni, acarienii din praful de casă, sporii de mucegai și particulele provenite de la animale.
De exemplu, o persoană alergică la polen poate avea simptome numai în anumite luni. Cine este sensibil la acarieni poate prezenta manifestări pe tot parcursul anului.
Predispoziția genetică este importantă. Riscul de afecțiuni alergice este mai mare în familiile în care există alergii, astm sau eczemă. Totuși, ereditatea nu este singura explicație.
Expunerile de mediu, poluarea atmosferică și numeroși factori care acționează încă din copilărie sunt investigați pentru rolul lor în dezvoltarea bolii.
Schimbările climatice pot influența și ele alergiile la polen. Temperaturile mai mari și modificarea precipitațiilor pot prelungi sezonul polenic și pot modifica cantitatea de polen din aer.
O rinită nu este însă întotdeauna alergică. Există și rinită non-alergică, declanșată, de exemplu, de infecții, variații de temperatură, fum, mirosuri puternice, unele medicamente sau modificări hormonale.
3. Care sunt simptomele rinitei alergice?
Manifestările apar deseori la scurt timp după contactul cu alergenul și pot varia de la forme ușoare până la simptome care afectează serios somnul și activitățile cotidiene.
a. Strănut, nas înfundat și secreții nazale
Strănutul repetat este unul dintre simptomele clasice ale rinitei alergice.
Secrețiile nazale sunt, de regulă, apoase și transparente. Poate apărea și scurgerea secrețiilor spre partea din spate a gâtului.
Congestia nazală este frecventă și uneori devine simptomul predominant. Mucoasa inflamată se umflă, iar respirația pe nas devine dificilă.
Nasul înfundat persistent poate afecta somnul. Persoana poate respira pe gură, se poate trezi frecvent și poate fi obosită în timpul zilei.
Unii pacienți prezintă și tuse, în special în contextul scurgerii secrețiilor nazale spre gât.
b. Mâncărimi la nivelul nasului, ochilor și gâtului
Pruritul este foarte sugestiv pentru o cauză alergică.
Pot apărea mâncărimi la nivelul nasului, cerului gurii și gâtului. Unele persoane își freacă sau își mișcă frecvent nasul din cauza senzației neplăcute.
Ochii pot deveni roșii, lăcrimoși și iritați. Asocierea dintre rinită și conjunctivită alergică este frecventă.
Când alergenul este polenul, simptomele nazale și oculare pot deveni mai intense în zilele cu concentrații ridicate de polen.
c. Cum se deosebește rinita alergică de o răceală?
Cele două afecțiuni pot provoca strănut, nazale și congestie, însă mecanismele sunt diferite.
Răceala este produsă de o infecție virală. Rinita alergică apare ca urmare a răspunsului exagerat al sistemului imunitar la un alergen.
Mâncărimea intensă a nasului și ochilor și lăcrimarea sunt mai caracteristice alergiei.
O răceală poate provoca febră ușoară, dureri musculare sau stare generală alterată. Aceste manifestări nu sunt caracteristice febrei fânului.
Și durata oferă indicii. O răceală se remite, în general, într-un interval relativ scurt, în timp ce simptomele alergice pot continua săptămâni sau luni cât timp există expunere la alergen.
4. Cum se diagnostichează rinita alergică?
Diagnosticul începe cu discuția despre simptome, momentul în care apar, durata lor și posibila legătură cu polenul, praful, animalele sau alte expuneri.
Medicul examinează și nasul și poate căuta semne ale altor afecțiuni asociate.
În numeroase situații, istoricul simptomelor și examenul clinic sunt suficiente pentru suspiciunea de rinită alergică.
Dacă diagnosticul este incert, simptomele nu răspund la tratament sau este importantă identificarea exactă a alergenului, pot fi recomandate teste alergologice.
Testele cutanate prick urmăresc reacția pielii la cantități foarte mici de alergeni.
O altă posibilitate este măsurarea în sânge a anticorpilor IgE specifici pentru anumiți alergeni.
Un test pozitiv indică sensibilizare, dar rezultatul trebuie corelat cu simptomele. Sensibilizarea la un alergen nu înseamnă automat că acesta este responsabil pentru problemele pacientului.
Există și persoane cu simptome caracteristice, dar cu teste cutanate și IgE seric negative. În unele cazuri poate fi vorba despre rinită alergică locală, în care reacția alergică este limitată predominant la mucoasa nazală.
5. Cum se tratează rinita alergică?
Tratamentul se adaptează intensității și frecvenței simptomelor, alergenilor implicați și modului în care boala afectează viața persoanei.
Reducerea expunerii la alergen este utilă, dar adesea nu este suficientă.
a. Antihistaminice
Antihistaminicele blochează efectele histaminei, una dintre substanțele eliberate în cadrul reacției alergice.
Sunt eficiente în special împotriva strănutului, secrețiilor nazale și mâncărimii.
Se preferă, de regulă, antihistaminicele moderne, de generația a doua, deoarece provoacă mai puțină sedare decât medicamentele mai vechi: cetirizină, levocetirizină, loratadină, desloratadină etc.
Există antihistaminice orale și spray-uri nazale antihistaminice.
Ghidurile recente arată că, pentru simptomele nazale persistente, corticosteroizii intranazali controlează în general mai bine rinita alergică decât antihistaminicele orale.
b. Corticosteroizi nazali
Corticosteroizii administrați sub formă de spray nazal reduc inflamația produsă de sistemul imunitar în mucoasa nazală.
Aceștia sunt printre cele mai eficiente medicamente pentru rinita alergică, mai ales atunci când congestia nazală este importantă.
Printre substanțele utilizate se numără fluticazona, mometazona și budesonida.
Efectul maxim poate necesita utilizarea regulată timp de câteva zile. Tehnica de administrare contează, deoarece spray-ul trebuie orientat corect în interiorul nasului.
Reacțiile adverse sunt în general locale și pot include uscăciune, iritație sau mici sângerări nazale.
Pentru simptome insuficient controlate, ghidurile ARIA 2024–2025 susțin utilizarea combinației dintre corticosteroid intranazal și antihistaminic intranazal în anumite situații.
c. Descongestionante și alte tratamente
Descongestionantele nazale reduc temporar umflarea mucoasei și pot elibera rapid nasul înfundat.
Ele nu trebuie însă folosite perioade lungi. Utilizarea prelungită a spray-urilor decongestionante poate produce congestie de rebound, situație în care nasul se înfundă din nou sau chiar mai sever.
Spălăturile nazale cu soluție salină pot contribui la îndepărtarea mucusului și alergenilor și pot reduce unele simptome.
În anumite situații se poate folosi ipratropium nazal, mai ales când problema dominantă este secreția nazală abundentă.
Montelukastul nu este, în general, prima opțiune pentru rinita alergică și este rezervat anumitor situații, inclusiv din cauza riscului de reacții adverse neuropsihiatrice.
d. Imunoterapie alergen-specifică
Imunoterapia este diferită de medicamentele care doar controlează simptomele.
Pacientului îi sunt administrate cantități controlate din alergenul responsabil, cu scopul de a modifica treptat reacția sistemului imunitar și de a induce toleranță.
Imunoterapia poate fi administrată subcutanat, prin injecții, sau sublingual, pentru anumiți alergeni și produse.
Poate fi luată în considerare când simptomele rămân insuficient controlate prin tratamentul obișnuit, când expunerea la alergen este dificil de evitat sau când pacientul dorește o strategie care poate modifica evoluția alergiei.
Înaintea tratamentului trebuie identificat alergenul relevant clinic.
Ghidul din 2024 recomandă, pentru persoanele care obțin controlul simptomelor prin imunoterapie, o durată de cel puțin trei ani, continuarea fiind stabilită în funcție de răspuns.
6. Ce complicații poate provoca o rinită alergică netratată?
Rinita alergică nu este doar o neplăcere sezonieră. Formele persistente sau insuficient controlate pot afecta considerabil calitatea vieții.
Congestia nazală poate deteriora calitatea somnului, iar lipsa somnului poate duce la oboseală în timpul zilei, iritabilitate și dificultăți de concentrare.
La copii, simptomele persistente pot afecta atenția și activitatea școlară.
Rinita alergică este frecvent asociată cu astmul. Polenul care declanșează febra fânului poate provoca și exacerbări ale astmului la persoanele pentru care acesta reprezintă un factor declanșator.
De asemenea, rinita alergică este asociată cu sinuzita cronică sau recurentă și cu conjunctivita alergică.
Dacă o persoană cu rinită are și astm, agravarea simptomelor respiratorii inferioare necesită evaluare medicală.
7. Cum poate fi prevenită rinita alergică?
Nu există o metodă care să garanteze că o persoană nu va dezvolta niciodată rinită alergică.
După identificarea alergenilor, însă, reducerea expunerii poate preveni sau diminua episoadele simptomatice.
În febra fânului, este utilă urmărirea nivelului de polen și limitarea expunerii în perioadele în care acesta este foarte ridicat.
În zilele cu mult polen se poate reduce timpul petrecut afară. Ochelarii de soare pot limita contactul polenului cu ochii.
După revenirea acasă, schimbarea hainelor și dușul pot contribui la îndepărtarea polenului depus pe corp și păr. Uscarea hainelor afară în perioadele cu mult polen poate favoriza depunerea alergenului.
Pentru alergia la acarieni, măsurile pot include spălarea regulată a lenjeriei la temperaturi ridicate, reducerea acumulării de praf și folosirea unui aspirator cu filtru HEPA.
Dacă mucegaiul reprezintă alergenul, este importantă controlarea umezelii și remedierea infiltrațiilor și condensului.
În cazul alergiei la animale, reducerea expunerii poate însemna inclusiv evitarea accesului animalului în dormitor.
Nicio strategie de evitare nu trebuie dusă la extreme fără confirmarea alergenului. Identificarea corectă a factorului declanșator permite alegerea măsurilor care au sens pentru fiecare pacient.
8. Concluzie
Rinita alergică este rezultatul unei reacții exagerate prin care sistemul imunitar răspunde la alergeni precum polenul, acarienii, mucegaiul sau particulele provenite de la animale.
Atunci când polenul este factorul declanșator, boala este cunoscută și drept febra fânului. Strănutul, nasul înfundat, secrețiile apoase și mâncărimile sunt simptome caracteristice.
Tratamentul modern include antihistaminice, corticosteroizi nazali și, în anumite situații, combinații intranazale sau imunoterapie alergen-specifică.
O rinită persistentă nu trebuie ignorată, deoarece poate afecta somnul, activitatea zilnică și controlul astmului. Identificarea alergenilor și tratamentul adaptat fiecărui pacient pot reduce considerabil simptomele și impactul bolii asupra vieții cotidiene.
Întrebări și răspunsuri
Întrebare: Care sunt remediile pentru rinita alergică?
Răspuns: Pot fi utile evitarea alergenului, spălăturile nazale saline, antihistaminicele și corticosteroizii nazali. În formele insuficient controlate, medicul poate recomanda tratamente combinate sau imunoterapie alergen-specifică.
Întrebare: Rinita alergică se vindecă definitiv?
Răspuns: Simptomele pot fi foarte bine controlate, dar predispoziția alergică poate persista. Imunoterapia alergen-specifică poate modifica răspunsul imun și poate oferi beneficii de durată unor pacienți selectați.
Întrebare: Febra fânului provoacă febră?
Răspuns: De regulă, nu. În ciuda denumirii populare, febra fânului este o alergie, cel mai frecvent la polen. Febra adevărată sugerează mai curând o infecție sau o altă cauză.
Întrebare: Care este cel mai eficient spray pentru rinita alergică?
Răspuns: Corticosteroizii nazali sunt printre cele mai eficiente tratamente pentru simptomele nazale persistente. Alegerea produsului și combinațiilor necesare depinde însă de simptome, vârstă și situația individuală.
Întrebare: Rinita alergică poate provoca astm?
Răspuns: Rinita alergică și astmul sunt strâns asociate și apar frecvent împreună. La persoanele cu astm, alergenii care produc rinită pot agrava și simptomele respiratorii inferioare.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
Pub Med - Diagnosing Allergic Rhinitis and Local Allergic Rhinitis
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/41241421/
Studiul „Diagnosing Allergic Rhinitis and Local Allergic Rhinitis”, apărut în Immunol Allergy Clin North Am. 2026 Feb;46(1):13-26. doi: 10.1016/j.iac.2025.09.002. Epub 2025 Oct 30, autori: Anne K Ellis, Sophia Linton
Pub Med - Allergic Rhinitis and Its Impact on Asthma (ARIA)-EAACI Guidelines-2024-2025 Revision: Part I-Guidelines on Intranasal Treatments
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/41324154/
Studiul „Allergic Rhinitis and Its Impact on Asthma (ARIA)-EAACI Guidelines-2024-2025 Revision: Part I-Guidelines on Intranasal Treatments”, apărut în Allergy. 2026 Apr;81(4):954-976. doi: 10.1111/all.70131. Epub 2025 Dec 1, autori: Bernardo Sousa-Pinto et al.
Pub Med - Allergic Rhinitis and Its Impact on Asthma (ARIA)-EAACI Guidelines-2024-2025 Revision: Part II-Guidelines on Oral and Ocular Treatments
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/41877472/
Studiul „Allergic Rhinitis and Its Impact on Asthma (ARIA)-EAACI Guidelines-2024-2025 Revision: Part II-Guidelines on Oral and Ocular Treatments”, apărut în Allergy. 2026 Jun;81(6):1947-1970. doi: 10.1111/all.70305. Epub 2026 Mar 24, autori: Rafael José Vieira et al.
Te-ar mai putea interesa și...
