Scarlatina: Cauze, Simptome & Tratament
Scarlatina: Cauze, Simptome & Tratament
Scarlatina: Cauze, Simptome & Tratament
- Perioada de incubație scarlatină
- Caracterul sezonier al scarlatinei
- Simptome scarlatină
- Tipuri de scarlatină
- Evoluție scarlatină
- Complicații scarlatină
- Scarlatina la copii vs scarlatina la adulți
Despre scarlatină
Scarlatina este o boală infecțioasă contagioasă, întâlnită în general la copiii cu vârste cuprinse între 5 și 15 ani. Cu toate că în trecut scarlatina era considerată o boală gravă a copilăriei, tratamentul cu antibiotice a făcut din aceasta o afecțiune ce se tratează cu ușurință. În cazul în care nu se administrează un tratament adecvat, scarlatina poate avea complicații severe, mai ales la nivelul inimii sau rinichilor.
Ce este scarlatina
Scarlatina este o boală infecțioasă, care apare din cauza toxinei eliberate în prezența unui streptococ beta-hemolitic de grup A. În cazuri mai rare scarlatina poate fi provocată și de infecția cu tulpini de streptococ beta-hemolitic de grup C sau G.
Cum apare scarlatina
Scarlatina debutează brusc, cu simptome precum febră și erupții cutanate, la câteva zile după ce se contractează streptococul de grup A. Streptococul care pătrunde la nivelul tractului respirator se va multiplica și va determina, astfel, organismul să producă toxina care este răspunzătoare pentru simptomele specifice scarlatinei.
Cauze scarlatină
Atunci când la nivelul tractului respirator superior pătrunde streptococ din grupul beta-hemolitic A, apare infecția cu scarlatină. Așadar, cauza acestei afecțiuni contagioase este infecția bacteriană.
Perioada de incubație scarlatină
Perioada de incubație a scarlatinei, adică timpul care se scurge din momentul expunerii la streptococ și până în momentul declanșării bolii propriu-zise, este de 2-4 zile. Perioada de incubație depinde și de starea imunologică a pacientului.
Metode de transmitere scarlatină
Scarlatina se transmite pe cale respiratorie, prin inhalarea particulelor de salivp ale unei persoane infectate. Tusea, strănutul și folosirea aceluiași pahar ori a tacâmurilor la comun sunt metode prin care scarlatina poate fi transmisă de la o persoană la alta.
Persoana care poartă streptococul ce cauzează scarlatina este contagioasă cu 2-5 zile înainte de debutul bolii, adică din momentul în care este infectată la rândul ei. Rareori, scarlatina este transmisă și prin consumul de alimente contaminate.
Factori de risc scarlatină
Cu toții suntem expuși riscului de îmbolnăvire de scarlatină, însă există câteva categorii cu risc crescut:
- Copiii cu vârste cuprinse intre 5-15 ani
- Persoanele care au una sau mai multe rude ce suferă de această afecțiune.
Caracterul sezonier al scarlatinei
Scarlatina este mai frecventă în lunile reci, începând din toamnă până primăvara. Începând cu lunile martie și aprilie, numărul pacienților diagnosticați cu aceasta afecțiune infecțio-contagioasă scade considerabil.
Simptome scarlatină
Scarlatina se manifestă printr-o serie de simptome ce pot fi puse, în prima fază, pe seama unei răceli.
Febra
Febra este, de regulă, primul simptom al acestei boli infecțioase. Temperatura crescută apare la câteva zile după infectare, după ce trece perioada de incubație a bacteriei. Temperatura corporală poate depăși 38,3 de grade Celsius, ajungând și până la 39-40 de grade. În caz de febra mare, e obligatoriu să cerem ajutorul medical de urgență, mai ales în cazul copiilor foarte mici.
Iritația cutanată/ exantemul scarlatinos
Un alt simptom frecvent al scarlatinei constă în exantemul scarlatinos – erupția cutanată care se manifestă sub formă de formațiuni papuloase roșii, cu aspect granulos. Erupția apare mai întâi pe gât și pe piept, apoi se răspândește pe întregul corp.
Textura erupției cutanate este mai importantă decât aspectul pentru a confirma diagnosticul. În zonele cu piele mai aspră, precum coatele ori axilele, erupția poate capătă aspectul unor fâșii roșii.
Dacă treci cu mâinile peste erupția de pe burtă și pe piept, aceasta se simte ușor aspră, ca șmirghel fin. Aceasta este erupția tipică a scarlatinei.
Erupția cutanată nu se extinde de obicei pe față. Cu toate acestea, obrajii se înroșesc, iar zona din jurul gurii rămâne palidă. Erupția va deveni albă dacă apeși un pahar pe ea. Pe măsură ce erupția se estompează, pielea din jurul vârfurilor degetelor de la mâini, de la picioare și din zona inghinală se poate exfolia.
Acest simptom apare după ce trec cel puțin 12 ore de la declanșarea febrei.
Enantemul/ angina scarlatinoasă
Enantemul, cunoscut în această situație și sub denumirea de angina scarlatinoasă, este o erupție ce apare la nivelul mucoaselor – la pacienții cu scarlatină mucoasa orală este cea afectată. Enantemul se manifestă prin „roșu în gât”, inflamarea amigdalelor, dar și acoperirea acestora cu un strat de culoare alb-gălbui, din cauza acumulărilor de puroi.
Limba „zmeurie” in scarlatină
În fazele incipiente ale bolii, limba este acoperită de un strat alb, care îi conferă aspectul de limbă de porțelan. Apoi, pe măsură ce boala evoluează, limba devine foarte mare și foarte roșie și capătă un înveliș alb sau galben, punctat cu papile roșii, inflamate: un aspect similar zmeurei sau căpșunii.
Durerea în gât
Durerea în gât, accentuată la înghițire, asociată cu roșul în gât, este un alt simptom cauzat de scarlatină.
Inflamarea ganglionilor
Din cauza luptei dată de organism cu infecția, ganglionii limfatici se pot inflama, mărindu-și astfel volumul. Aceștia pot fi simțiți prin palpare, în special în zona capului (în spatele urechilor, pe gât).
Durerea de cap
Durerea de cap poate fi un alt simptom cauzat de scarlatină. Cefaleea poate fi asociată cu greață sau vărsături, dar și cu amețeli.
Alte simptome ale scarlatinei
-
Erupție în gât
-
Inflamarea amigdalelor
-
Înroșirea feței
-
Paloare în jurul buzelor
Din păcate, foarte ocazional streptococul de grup A se poate răspândi în alte zone ale corpului, provocând infecții la nivelul gâtului (abcese amigdalelor sau abcese ganglionare), infecții toracice (pneumonie), infecții osoase și articulare (artrita septică) sau sepsis.
Tipuri de scarlatină
Există mai multe tipuri de scarlatină, în funcție de anumite caracteristici ale acestei afecțiuni contagioase.
Clasificare scarlatină după evoluția bolii
În funcție de evoluția bolii, scarlatina poate fi clasificată astfel:
- Benignă
- Medie
- Severă
Fiecare formă este tratată într-un anumit fel, de aceea e foarte important ca medicul să facă o clasificare.
Clasificare scarlatină după etiologie
În funcție de modul în care bacteria pătrunde în organism, adică în funcție de cauza scarlatinei, aceasta poate fi clasificată astfel:
- Scarlatina streptococică
- Scarlatina stafilococică – extrem de rară.
Scarlatina și sarcina
Nu există dovezi care să sugereze că dezvoltarea scarlatinei atunci când ești însărcinată va pune fătul în pericol. Cu toate acestea, dacă ești însărcinată discută cu medicul care-ți monitorizează sarcina dacă ai intrat în contact cu cineva care are scarlatină.
Evoluție scarlatină
Scarlatina evoluează în 3 episoade: debut, perioada de manifestare și convalescența. Debutul bolii este agresiv, manifestându-se brusc, prin febră, durere în gât și stare generală de rău.
În perioada de manifestare a bolii apar exantemul scarlatinos, adică erupția cutanată specifică acestei afecțiuni, dar și enantemul. Febra poate persista și în această fază de menținere. După 1-2 săptămâni de la debutul scarlatinei începe descuamarea pielii, limba își recapătă treptat culoarea și pacientul își revine.
Complicații scarlatină
Cu toate că nu mai este considerată o boală periculoasă a copilăriei, datorită tratamentului cu antibiotice, scarlatina poate avea complicații dacă este lăsată netratată și bacteriile se multiplică în mod necontrolat.
Complicații inițiale
Complicațiile datorate răspândirii infecției pot apărea la începutul infecției, iar printre acestea se numără:
- Infecție a urechii (otita medie).
- Infecția gâtului și colectarea de puroi (abces).
- Infecție a sinusurilor.
- Pneumonie.
- Meningită și abcesul cerebral.
Complicații ulterioare
Complicațiile ulterioare sunt rare, dar atunci când apar pot debuta la săptămâni, luni sau chiar ani după ce pacientul s-a vindecat. Acestea apar ca urmare a reacțiilor imune din țesuturi. Sistemul imunitar al corpului, mai degrabă decât germenul în sine, cauzează problema. Printre acestea se numără:
- Febră reumatică (care poate afecta inima).
- Leziuni renale (glomerulonefrită).
Febra reumatică este una dintre cele mai grave complicații, deoarece pacienții cu scarlatină pot rămâne cu leziuni cardiace permanente. Spre deosebire de scarlatină, febra reumatică nu este contagioasă deoarece reprezintă un răspuns imun și nu o infecție.
Scarlatina la copii vs scarlatina la adulți
Scarlatina se manifestă la fel și la adulți, dar și la copii. În rândul adulților scarlatina este însă extrem de rară, copiii fiind cei mai expuși îmbolnăvirii. Tratamentul cu antibiotice este, de asemenea, identic la copii și la adulți.
Cum se trateaza scarlatina
Scarlatina este o afecțiune vindecabilă, care se tratează cu antibiotice. Este important ca tratamentul să fie administrat exact așa cum recomandă medicul, pentru a fi eficient în proporție de 100%. Tratamentul cu antibiotice nu trebuie întrerupt, chiar dacă simptomele sunt reduse și febra scade.
Diagnosticare scarlatină
Scarlatina poate fi diagnosticată cu ușurință de către medicul generalist ori pediatru. În timpul examinării fizice, medicul va analiza aspectul cavității bucale a pacientului, fiind atent la aspectul limbii, dar și la cel al gâtului, însă totodată va căuta semne ale erupției cutanate specifice scarlatinei și va palpa ganglionii limfatici pentru a verifica dacă sunt inflamați.
În general, diagnosticul poate fi pus pe tabloul clinic: un copil cu temperatură ridicată (febră), durere în gât, limbă roșie și o erupție aspră pe piept și burtă. De obicei nu sunt necesare teste.
Dacă există vreo îndoială cu privire la diagnostic, medicul va apela la o serie de teste și analize care vor confirma (sau nu) acest diagnostic.
Există un test de sânge care poate detecta germenul scarlatinei (testul titrului anti-streptolizină, sau pe scurt ASO). Dar testul de sânge este pozitiv doar de la o săptămână până la o lună de la infecție. Deci nu va spune dacă cineva are scarlatina în acest moment, ci doar dacă a avut-o în trecut.
Mergi la medic imediat ce suspectezi că tu sau copilul tău suferiți de scarlatină. Această afecțiune trebuie diagnosticată și tratată cât mai devreme, astfel încât să se reducă riscul de complicații.
Teste și analize scarlatină
Exudatul faringian este analiza care confirmă prezența streptococului care poate cauza scarlatina. Exudatul faringian presupune recoltarea celulelor din gât pentru a fi apoi trimise la laborator, în vederea analizării la microscop.
Tratament medicamentos scarlatină
Tratamentul pentru scarlatină este pe bază de antibiotice, acestea fiind singurele care pot ucide bacteria ce a declanșat boala, ajutând totodată sistemul imunitar să lupte cu boala.
Pe lângă tratamentul cu antibiotice, medicul poate prescrie și un tratament simptomatic, care să amelioreze manifestările scarlatinei.
Paracetamolul poate fi folosit pentru reducerea febrei, în timp ce ibuprofenul poate fi folosit pentru calmarea durerilor de gât ori a celor de cap. Acidul acetilisalicilic este contraindicat în timpul febrei la copii, întrucât crește riscul de sindrom Reye.
Spitalizare pacient cu scarlatină
Întrucât scarlatina este o afecțiune contagioasă, se recomandă adesea internarea pacientului diagnosticat. În caz contrar, este obligatorie izolarea la domiciliu pentru cel puțin 7-10 zile.
Îngrijire pacient cu scarlatină
Pacientul cu scarlatină ar trebui să își modifice stilul de viață, astfel încât manifestările scarlatinei să fie mai blânde și mai ușor de suportat. Pacientul este vindecat dacă, după 21 de zile de la infectare, exudatul naso-faringian nu mai depistează prezența streptococului. De asemenea, timp de 3 luni după vindecarea scarlatinei, pacientului i se vor face lunar analize, astfel încât să se observe dacă apar complicații.
Odată ce o persoană a avut scarlatină, este foarte puțin probabil să se îmbolnăvească din nou. Acest lucru se datorează faptului că devine imună la bacteria care provoacă boala. Focare de scarlatină au loc uneori în școli unde există și un focar de varicelă. Dacă ai un copil care a avut recent varicelă și apoi face scarlatină, trebuie să fii atent la semnele care anunță o infecție gravă. Acestea pot include dureri articulare, temperatură ridicată (febră) și infecție persistentă la nivelul pielii.
Regim alimentar scarlatină
Din cauza durerii în gât, pacientul poate întâmpină dificultăți la înghițire. De aceea, se recomandă adoptarea unui regim alimentar bazat pe alimente moi și lichide: supe, ciorbe, piureuri, smoothie-uri. Ceaiurile călduțe sunt și ele recomandate, acestea ameliorând disconfortul de la nivelul gâtului. Febra mare poate cauza deshidratare, de aceea este foarte important ca pacientul să consume apă și alte lichide din belșug pe toata perioada tratamentului.
Remedii naturale scarlatină
Și remediile naturale pot fi folosite pentru ameliorarea simptomelor:
Gargară cu apă salină – gargară cu apa în care s-a dizolvat sare ameliorează durerea de gât.
Folosirea unui umidificator – dacă aerul din cameră este prea uscat, gâtul vă fi iritat suplimentar. Folosește un umidificator pentru a regla nivelul de umiditate din aer.
Acadele – copiii pot experimenta o ameliorare a durerii în gât în urma consumului de acadele cu vitamina C. Oferă-i acestuia o acadea cumpărată din farmacie, cu vitamine din belșug, care să îi amelioreze disconfortul.
Prevenire scarlatină
Bebelușul până la 1 an beneficiază de imunitate de la mamă, în urma nașterii și alăptării, primind de la aceasta anticorpi care îl protejează de scarlatină. Pentru copiii mai mari și pentru adulți nu exista un vaccin impotriva scarlatinei. Există, însă, câteva metode prin care riscul de îmbolnăvire poate fi redus.
Reguli de igienă pentru prevenirea scarlatinei
Prin respectarea regulilor de igienă poate fi redus riscul de scarlatina. Iată cele mai importante reguli, pe care trebuie să le respecte atât copiii, cât și adulții:
- Mâinile trebuie spălate cu apă și săpun, pentru cel puțin 20 de secunde, ori de câte ori avem ocazia, însă mai ales înainte de a mânca și după ce tușim sau strănutăm.
- Gura și nasul trebuie acoperite înainte de a strănuta.
- Nu se folosesc pahare și tacâmuri la comun, nici măcar cu membrii familiei ori cu prietenii foarte apropiați.
Dezinfectare focar de infecție scarlatină
Dezinfectanții se folosesc atunci când este vorba despre un focar de infecție de scarlatină. Cloramina este folosită în mod deosebit în acest sens. În cazul bolnavului izolat la domiciliu, se va face zilnic dezinfectarea patului și a camerei acestuia.
Ce e de făcut după contactul cu un pacient infectat
Se recomandă evitarea contactului cu pacienții care suferă de scarlatină. Dacă intră în contact cu un bolnav de scarlatină, pacientul va fi monitorizat cel puțin 10 zile, perioadă în care medicul va examina fizic pacientul și totodată va face în repetate rânduri exudat faringian. Până la infirmarea diagnosticului, pacientul va fi tratat precum un bolnav de scarlatină.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
BMJ - Managing scarlet fever
https://www.bmj.com/content/362/bmj.k3005.full
Centers for Disease Control and Prevention - Scarlet Fever: All You Need to Know
https://www.cdc.gov/groupastrep/diseases-public/scarlet-fever.html
National Library of Medicine - Scarlet Fever
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK507889/
BMJ - Drug and Therapeutics Bulletin. Managing scarlet fever
https://dtb.bmj.com/content/55/9/102.2
Te-ar mai putea interesa și...
