

Incontinenta urinara si fecala la copii - Cauze si tratament
Incontinenta urinara si fecala la copii - Cauze si tratament
Incontinenta urinara si fecala la copii - Cauze si tratament
Incontinența urinară sau enurezisul nocturn se referă la pierderea neintenționată de urină în timpul somnului. Cel mic se poate confrunta, din diferite cauze, și cu incontinență fecală, iar părinții trebuie să știe ce se poate face în acest caz și care este tratamentul. În acest caz, termenul care descrie defecația involuntară este encoprezis.
Copiii se pot confrunta cu incontinența urinară sau fecală, iar aceste condiții pot fi atât normale în anumite etape de dezvoltare, cât și indicii ale unor probleme medicale sau emoționale. Incontinența urinară se referă la pierderea involuntară de urină și poate apărea în timpul zilei sau al nopții (enurezis nocturn). Aceasta este mai frecventă în special în primii ani de viață. Incontinența fecală, cunoscută și sub numele de encoprezis, este o problemă în care copilul pierde involuntar materii fecale după vârsta la care ar trebui să aibă control asupra intestinului (de obicei după 4 ani). Află din acest articol mai multe despre enurezis și encoprezis, inclusiv cum se tratează.
Incontinența urinară la copii
Pentru sugari și copiii mici, urinarea este involuntară, iar udarea scutecului este normală. Majoritatea copiilor ajung să dețină controlul, într-o oarecare măsură, asupra vezicii până la vârsta de 4 ani. Deși incontinența urinară poate fi un simptom al unei boli, majoritatea copiilor care udă patul în timpul nopții nu au un substrat de acest gen (nu au o boală gravă). De fapt, o cauză organică poate fi identificată doar la un procent mic de copii care au enurezis.
Există două tipuri de incontinență urinară în acest sens: primară și secundară. Cea primară se referă la faptul că incontinența a continuat încă din fragedă copilărie, fără o pauză. Un copil, în acest caz, nu a fost niciodată uscat pe timpul nopții, pentru o perioadă semnificativă de timp. Cea secundară se referă la incontinență care începe din nou, după ce copilul nu a mai udat patul în timpul nopții o perioadă mare de timp (cel puțin 6 luni).
Cauzele incontinenței urinare la copii
Cauzele incontinenței urinare au legătură cu un aspect sau mai multe dintre următoarele:
- Copilul nu își poate ține urina (nu se poate abține) întreaga noapte.
- Copilul nu s-a trezit când vezica lui a fost plină.
- Copilul produce mari cantități de urină în timpul serii și în orele nopții.
- Mulți copii ignoră nevoia de a urina și amână acest lucru cât mai mult.
Incontinența secundară poate fi un semn al unei afecțiuni medicale (infecții ale tractului urinar, diabet, anormalități ale structurii organelor, probleme neurologice) sau a unei probleme emoționale (conflicte în familie, schimbări majore precum începerea școlii, apariția unui frate în familie, mutatul într-o casă nouă etc).
Tratament pentru incontinența urinară la copii
Opțiunile de tratament pentru incontinență urinară sunt multiple și variază de la remedii care se pot aplica acasă, până la tratament medicamentos și chiar intervenții chirurgicale pentru copiii cu probleme de natură anatomică. Majoritatea copiilor își rezolvă problema de incontinență urinară pe măsură ce cresc, dar uneori este nevoie de intervenție medicală și comportamentală pentru a accelera procesul.
Exerciții comportamentale și de întărire a vezicii
Se recomandă stabilirea unui program de mers la toaletă (de exemplu, la fiecare 2-3 ore în timpul zilei), pentru a învăța copilul să-și golească vezica înainte ca aceasta să devină prea plină. Este important ca acest program să fie respectat, chiar dacă copilul nu simte nevoia imediată de a urina.
De asemenea, limitarea consumului de lichide în orele de dinaintea somnului poate reduce riscul de enurezis nocturn. Totuși, copilul trebuie să fie bine hidratat în timpul zilei, iar limitările să fie aplicate doar în orele de seară. Părinții și alte persoane care se ocupă de cel mic trebuie să se asigure că acesta bea suficientă apă de-a lungul zilei, dar nu așa de multă seara.
Antrenarea vezicii implică învățarea copilului să-și țină urina pentru perioade mai lungi de timp în timpul zilei. Acest lucru poate contribui la întărirea vezicii și la creșterea capacității acesteia. Implementarea unui sistem de recompense pentru nopțile sau zilele fără „accidente” poate fi un mod eficient de a motiva copilul. De exemplu, un calendar cu stickere pentru fiecare noapte uscată poate ajuta.
Dispozitive de alarmă pentru enurezis
Alarmele pentru enurezis sunt atașate la lenjeria copilului și se declanșează la primele semne de umezeală. Când copilul începe să ude patul, alarma se activează, trezindu-l și învățându-l să asocieze senzația de vezică plină cu trezirea și mersul la toaletă. Aceste dispozitive sunt eficiente pentru mulți copii, dar necesită timp (câteva săptămâni sau luni) și implicarea părinților, deoarece copilul trebuie să fie trezit pentru a merge la baie imediat ce alarma sună. În timp, copilul va învăța să se trezească înainte de a uda patul, fără ajutorul alarmei.
Medicamente
Medicamentele pot fi recomandate în unele cazuri de enurezis nocturn sau diurn, dar nu sunt o soluție pe termen lung și trebuie administrate doar sub supravegherea unui medic. Desmopresina este un medicament care reduce producția de urină în timpul nopții. Se administrează înainte de culcare și poate fi eficient în reducerea numărului de episoade de udare a patului. Desmopresina este adesea folosită pentru enurezis nocturn în cazurile de evenimente speciale (de exemplu, când copilul merge într-o tabără) sau ca tratament pe termen scurt. Anticolinergicele, cum ar fi oxibutinina, sunt utilizate pentru copiii cu o vezică hiperactivă care provoacă incontinență diurnă. Ele relaxează mușchii vezicii și cresc capacitatea acesteia de a reține urina.
Sprijin emoțional și psihologic
Anxietatea, stresul sau alte probleme emoționale pot provoca incontinență urinară, deci susținerea părinților și consilierea psihologică sau terapia cognitiv-comportamentală ajută copilul să facă față acestor probleme și să reducă incidentele. Copilul trebuie să înțeleagă că enurezisul nu este vina lui și că există soluții și este esențial ca părinții să evite mustrările sau pedepsirea copilului pentru accidente.
Incontinența fecală la copii
Encoprezisul a fost definit de specialiști ca fiind „eliminarea repetitivă, voluntară sau involuntară a materiilor fecale, în locuri necorespunzătoare, de copiii de 4 ani sau mai mari”, care nu au un defect de natură organică sau o boală, cu excepția constipației. La acest prag, spun specialiștii, copiii ar trebui să fie complet instruiți în ceea ce privește utilizarea toaletei. Cele mai multe studii indică faptul că aproximativ 3‑4% dintre toți copiii de 4 ani se vor confrunta, la un moment dat cu episoade de encoprezis.
Cauzele incontinenței fecale la copii
Majoritatea copiilor care suferă de incontinență fecală (encoprezis) au la bază un singur factor: constipația. Specialiștii spun că encoprezisul este cel mai adesea cauzat de constipație în cazul copiilor. Rareori are loc fără retenție sau constipație, dar atunci când se întâmplă, alte procese organice (boala celiacă, de exemplu) ar trebui luate în considerare sau alte probleme de natură psihologică.
Pentru majoritatea cazurilor de encoprezis, examenul clinic și istoricul familial pot ajuta la identificarea oricărei cauze fizice. Cu toate acestea, dacă medicul are anumite motive de îngrijorare, poate recomanda teste adiționale care îl ajută să pună diagnosticul. De exemplu, pot fi luate în considerare: o radiografie în zona abdominală, o biopsie a peretelui rectului (rareori) și studiul în ceea ce privește motilitatea intestinală.
Tratament pentru incontinența fecală
Evacuarea materiilor fecale poate fi abordată printr-o varietate de medicamente, iar alegerea tratamentului depinde de vârsta copilului și de alți factori.
Medicamente
Medicul poate opta pentru un laxativ sau poate recomanda folosirea unor supozitoare. Medicamentele pot include lactuloza, polietilenglicolul sau docusatul de sodiu. Laxativele pot fi folosite pe termen scurt pentru a goli colonul de acumulările mari de fecale, după care se trece la un regim de întreținere. În unele cazuri, pentru a ajuta la eliminarea fecalelor acumulate, medicul poate recomanda clisme sau supozitoare.
Rutina toaletei
Stabilirea unei rutine regulate de mers la toaletă este esențială pentru a ajuta copilul să își recâștige controlul asupra mișcărilor intestinale. Se recomandă încurajarea copilului să meargă la toaletă la intervale regulate, de preferință după mese, când reflexul gastro-colic este activ (stimulând mișcările intestinale). Este important să fie relaxat și să petreacă aproximativ 5-10 minute pe toaletă, chiar dacă nu simte nevoia imediată de a defeca. Asigurarea că copilul stă într-o poziție confortabilă pe toaletă este esențială. Un scăunel pentru picioare poate ajuta la adoptarea unei poziții fiziologice corecte (genunchii ridicați, ușor deasupra nivelului șoldurilor), ceea ce facilitează defecarea.
Intervenții comportamentale
În multe cazuri, encoprezisul este asociat cu probleme comportamentale sau emoționale. Intervențiile comportamentale pot ajuta copilul să își schimbe relația cu actul de defecare. Este crucial să nu fie pedepsit copilul pentru accidentele de incontinență. Criticile și pedepsele pot agrava anxietatea și pot face problema mai dificil de gestionat. Problemele emoționale, precum anxietatea, stresul sau traumele, pot contribui la encoprezis, deci terapia psihologică poate fi necesară pentru a ajuta copilul să facă față acestor probleme. Părinții și copiii trebuie să înțeleagă că encoprezisul nu este o problemă intenționată sau din vina copilului, ci este o problemă medicală care necesită tratament și răbdare pentru a fi rezolvată.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
Johns Hopkins Medicine - Urinary Incontinence in Children
https://www.hopkinsmedicine.org/health/conditions-and-diseases/urinary-incontinence/urinary-incontinence-in-children
MSD Manual - Stool Incontinence in Children
https://www.msdmanuals.com/professional/pediatrics/stool-incontinence-in-children/stool-incontinence-in-children
Te-ar mai putea interesa și...