Tulburarea de personalitate borderline: ce este & tratament
Tulburarea de personalitate borderline: ce este & tratament
Tulburarea de personalitate borderline: ce este & tratament
Tulburarea de personalitate borderline este o tulburare care implică un model de gândire rigid și nesănătos, caracterizată de instabilitate emoțională, dificultăți în menținerea relațiilor interpersonale, automutilare, precum și risc de comportament suicidal. Mulți se confruntă cu probleme legale, sociale și personale, foarte dificil de inteles si tolerat de catre apropiati.
Denumirea tulburării de personalitate – borderline – se traduce prin “la limită”, “la graniță”, pentru că pacientul se află la granița dintre psihoză și nevroză. Tulburarea de personalitate limită este caracterizată prin hipersensibilitate la respingere și instabilitatea rezultată a relațiilor interpersonale, a imaginii de sine, teamă intensă de abandon sau instabilitate, dificultăți în a tolera să fii singur, probleme în relațiile cu cei din jur și tulburări comportamentale grave.
Tulburarea de personalitate limită provoacă afectare semnificativă și suferință și este asociată cu multiple comorbidități medicale și psihiatrice. Sondajele au estimat că prevalența tulburării de personalitate limită este de 1,6% în populația generală și de 20% din populația de spitalizare psihiatrică.
În general, manifestările acestei afecțiuni provoacă probleme pacientului, atât pe plan personal, cât și pe plan profesional. Furia, impulsivitatea și schimbările frecvente ale dispoziției îi pot îndepărta pe ceilalți, chiar dacă isi doresc să aiba relații de durată și bazate pe afecțiune.
Tulburarea de personalitate borderline începe, de obicei, la vârsta adultă timpurie. Starea pare să se agraveze la vârsta adultă tânără și se poate îmbunătăți treptat odată cu trecerea anilor.
Cauze tulburarea de personalitate borderline
Nu se cunoaște cauza declanșării acestei tulburări de personalitate, însă oamenii de știință sunt de părere că de vina ar putea fi anumiți factori genetici, structura creierului, precum și factorii sociali, culturali și de mediu.
Există o predispoziție genetică. Studiile pe gemeni arată o ereditabilitate de peste 50% (mai mare decât cea pentru depresia majoră).Studiile pe gemeni efectuate în 2000 și 2008 au demonstrat o concordanță mai mare a ratei tulburării de personalitate limită pentru gemenii monozigoți față de gemenii dizigoți.
Factorii de mediu care au fost identificați ca contribuind la dezvoltarea tulburării de personalitate limită includ în primul rând maltratarea în copilărie (fizică, sexuală sau neglijare), întâlnită la până la 70% dintre persoanele cu tulburare borderline, precum și separarea maternă, atașamentul matern sărac, inadecvarea limitele familiei, abuzul parental de substanțe și psihopatologie parentală gravă.
Tulburarea de personalitate limită este rezultatul lipsei de rezistență împotriva factorilor de stres psihologici. În acest cadru, Fonagy și Bateman definesc reziliența ca fiind "capacitatea de a genera o reevaluare adaptativă a evenimentelor negative sau a factorilor de stres; pacienții cu reevaluare afectată acumulează experiențe negative și nu reușesc să învețe din experiențe bune".
Otto Kernberg a teoretizat că lipsa de integrare în relația materială timpurie a dus la tulburarea de personalitate limită. Kernberg a emis ipoteza că" bebelușul experimentează figura maternă într-un cadru dihotomic, mama iubitoare și hrănitoare care îngrijește copilul și mama pedepsitoare și odioasă care îl privează. Această contradicție provoacă o anxietate intensă și, dacă nu este integrată într-un concept unitar mai moderat, duce în cele din urmă la dezvoltarea scindarii".
Termenul de scindare sau „divizare” se referă la mecanismul de apărare în care pacientul nu își poate forma o viziune realistă asupra altei persoane. În orice moment, cealaltă persoană este privită ori ca fiind complet bună, sau ca fiind complet rea. Această incapacitate de a-i vedea pe ceilalți in ansamblu, ca având si atribute pozitive, cât și negative afectează relațiile personale.
Studiile de neuroimagistică au identificat diferențe în amigdala, hipocampul și lobii temporali mediali la pacienții cu tulburare de personalitate limită. Astfel de studii sugerează, de asemenea, că pacienții cu tulburare de personalitate borderline atribuie greșit emoțiile negative (frică, furie, dezgust) fețelor neutre mai mult decât alții, în ciuda faptului că au percepția unor fețe fericite și supărate ca si ceilalti,
Factori de risc tulburarea de personalitate borderline
Printre factorii care cresc riscul de a dezvolta tulburarea borderline se numără:
• istoricul familial/genetica – tulburările de personalitate pot fi moștenite sau puternic asociate cu alte tulburări de sănătate mintală în rândul membrilor familiei; persoanele care au o rudă apropiată diagnosticată cu această tulburare prezintă risc crescut să dezvolte, la rândul lor, această problemă psihică;
• structura creierului/anomalii ale creierului – studiile au arătat că există anumite schimbări structurale și funcționale la nivelul creierului pacienților care suferă de tulburarea borderline.
Modificările sunt concentrate mai ales în zona care controlează impulsurile și reglează emoțiile. În plus, anumite substanțe chimice ale creierului care ajută la reglarea stării de spirit, ar putea să nu funcționeze corect.Studiile neurobiologice au sugerat că funcția neuropeptidică afectată, în special in cazul serotoninei, poate fi prezentă la pacienții cu o tulburare de personalitate limită. Nu se știe, însă, dacă aceste modificări sunt cele care cauzează boala ori dacă tulburarea borderline determină apariția acestor modificări.
Factori de risc tulburararea de personalitate borderline
• predispoziție ereditară: este posibil să aveți un risc mai mare dacă o rudă apropiată - mama, tatăl, fratele sau sora dvs. - are aceeași tulburare sau o tulburare similară.
• copilărie traumatizantă: mulți oameni cu această tulburare raportează că au fost abuzați sexual sau fizic sau neglijați în timpul copilăriei. Unii oameni au pierdut sau au fost separați de un părinte sau de un îngrijitor apropiat când erau tineri sau au avut părinți sau îngrijitori care se confruntau cu abuz de substanțe sau alte probleme de sănătate mintală. Alții au fost expuși la conflicte majore sau relații de familie instabile, legături disfuncționale.
Există, însă, și situatii în care persoane care nu se află în aceste categorii de risc ajung să dezvolte tulburarea de personalitate borderline.
În modelul biosocial popularizat de dr. Marsha Linehan, "vulnerabilitatea genetică interacționează cu un „mediu invalidant cronic” pentru a produce constelația simptomelor tulburării de personalitate limită".
Simptome tulburarea de personalitate borderline
Criteriile de diagnosticare DSM-5 pentru tulburarea de personalitate limită
Un model general de instabilitate a relațiilor interpersonale, a imaginii de sine și afectează, precum și o impulsivitate marcată, începând de la vârsta adultă timpurie și prezentă într-o varietate de contexte, așa cum este indicat de cinci sau mai multe dintre următoarele:
- Eforturi frenetice de a evita abandonul real sau imaginar. Notă: Nu includeți comportamentul sinucigaș sau auto-mutilat, acoperit de criteriul 5.
- Un model de relații interpersonale instabile și intense caracterizate prin alternarea între extreme de idealizare și devalorizare.
- Tulburări de identitate: imaginea de sine sau sentimentul de sine marcat și persistent instabil.
- Impulsivitate în cel puțin două domenii care sunt potențial auto-dăunătoare, de exemplu, cheltuielile, abuzul de substanțe, conducerea nesăbuită, activitate sexuala riscanta sau nesabuita, alimentația excesivă etc. Notă: nu includeți comportamentul sinucigaș sau de auto-mutilare inclus în criteriul 5.
- Instabilitate afectivă cauzată de o reactivitate marcată a dispoziției, de exemplu, disforie episodică intensă, anxietate sau iritabilitate, care durează de obicei câteva ore și rareori mai mult de câteva zile.
- Sentimente cronice de gol.
- Mânie nepotrivită, intensă sau dificultăți în controlul furiei, de exemplu, manifestări frecvente de temperament, furie constantă, lupte fizice recurente.
- Ideație paranoidă tranzitorie sau simptome disociative severe.
Pacientul care suferă de tulburare de personalitate borderline poate avea câteva dintre aceste simptome, dar le poate experimenta și pe toate.
Simptomele nu sunt permanente, ci apar și dispar. În general, acestea sunt declanșate de anumite evenimente. Spre exemplu, separarea de cei dragi declanșează acutizarea tulburării borderline.
Studiile neurobiologice au sugerat că funcția neuropeptidică afectată, în special serotonina, poate fi prezentă la pacienții cu o tulburare de personalitate limită. În ceea ce privește testarea neuropsihologică, o meta-analiză publicată în 2005 a arătat că pacienții cu tulburare de personalitate borderline au avut performanțe mai scăzute la testarea neurocognitivă în următoarele domenii: atenție, flexibilitate cognitivă, învățare și memorie, planificare, procesare rapidă și abilități vizuale spațiale.
Când este cazul să mergi la medic
Dacă ești conștient că ceva nu este în regulă cu tine ori cei din jur îți sugerează acest lucru, apelează la un consult psihologic, care te poate ajuta să descoperi despre ce este vorba.
În cazul în care experimentezi simptomele menționate anterior, este indicat un consult psihologic.
Pe de altă parte, dacă te automutilezi sau ai gânduri suicidale, este obligatoriu să apelezi la ajutor de specialitate cât mai curând!
Mergi la psiholog, la psihiatru și discută cu oamenii apropiați ție despre ceea ce ți se întâmplă. Cere ajutorul și vei reuși să depășești momentul!
Diagnostic tulburarea de personalitate borderline
Un psiholog sau un medic psihiatru poate stabili diagnosticul de tulburare de personalitate borderline.
În urma unei discuții cu pacientul, dar și a unei evaluări psihiatrice bazată pe completarea unor chestionare, medicul poate identifica această tulburare.
Uneori tulburarea de personalitate borderline apare în asociere cu tulburarea bipolară, cu anxietatea ori cu depresia, ceea ce face diagnosticarea mai dificilă.
Un diagnostic de tulburare de personalitate borderline este, de obicei, pus la adulți, nu la copii sau adolescenți. Asta pentru că ceea ce par a fi semne și simptome ale tulburării de personalitate borderline pot dispărea pe măsură ce copiii cresc și ajung la maturitate.
Tratament tulburarea de personalitate borderline
Psihoterapia reprezintă principala modalitate de tratament a tulburării de personalitate borderline, însă tratamentul medicamentos este și el folosit în paralel, dacă este necesar.
În cazul în care există gânduri suicidale, medicul poate recomanda internarea pentru protejarea pacientului.
Terapia cognitiv-comportamentală va ajuta pacientul să cunoască boala (pishoeducație) și să facă față manifestărilor acesteia.
Nu există un tratament medicamentos special pentru tulburarea borderline, însă medicul poate folosi medicamentele antidepresive, antipsihotice ori anxiolitice pentru stabilizarea pacientului. Medicamentele precum ISRS, stabilizatorii de dispoziție și antipsihoticele au demonstrat eficacitate limitată în studiile care vizează controlul simptomelor precum anxietatea, tulburările de somn, depresia sau simptomele psihotice.
Anxietatea poate fi dificil de tratat, deoarece pacienții își pot eticheta experiențele interne cu cuvântul anxietate, chiar și atunci când nu se bazează cu adevărat pe frică. Astfel, „anxietatea” poate avea nevoie să fie reetichetată cu acuratețe, cu recomandări de tratament care decurg din experiența internă specifică a pacientului. Excepția de la utilizarea înșelătoare a cuvântului anxietate este aceea că pacienții cu tulburare de personalitate limită au adesea teamă de a fi singuri; cu alte cuvinte, au anxietate legată de atașament. Cu toate acestea, anxietatea legată de atașament nu este neapărat similară în etiologie sau tratament cu tulburările de anxietate recunoscute.
Este necesar să fie tratate orice alte tulburări de sănătate mintală care apar adesea împreună cu tulburarea de personalitate borderline, cum ar fi depresia sau abuzul de substanțe.
Cu tratament, te poți simți mai bine în pielea ta și poți trăi o viață mai stabilă, mai satisfăcătoare.
Calitatea vieții pacientului cu tulburare de personalitate borderline
Această tulburare poate afecta pacientul atât pe plan personal, cât și profesional, influențând relațiile cu cei din jur. Cele mai frecvente consecințe ale acestei tulburări sunt:
• pierderea locului de muncă;
• renunțarea la studii;
• abuzul de substanțe;
• relațiile pline de conflict, stres conjugal sau divorț;
• automutilarea (ex. tăierea pielii, arderea acesteia);
• implicarea în relații abuzive;
• probleme cu legea;
• contractarea unei boli cu transmitere sexuală;
• suicidul.
Pe fondul tulburării de personalitate borderline, pacientul poate dezvolta și alte tulburări psihice precum: depresia, abuzul de alcool sau alte substanțe, anxietatea, tulburările de alimentație, sindromul de stres post-traumatic, tulburarea cu deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD), alte tulburări de personalitate.
Recuperarea necesită timp
Să înveți să-ți gestionezi emoțiile, gândurile și comportamentele necesită timp. Majoritatea pacienților îți îmbunătățesc considerabil starea, dar s-ar putea să te lupți întotdeauna cu unele simptome ale tulburării de personalitate borderline.
Este posibil să ai momente în care simptomele se îmbunătățesc sau se înrăutățesc.
Ai cele mai mari șanse de succes în ceea ce privește tratamentul atunci când consulți un specialist de sănătate mintală care are experiență în tratarea tulburării de personalitate borderline.
Există un prognostic bun pentru pacienții cu tulburare de personalitate borderline. Un studiu longitudinal pe 290 de pacienți internați diagnosticați cu tulburare de personalitate limită și reevaluați la intervale de 2 ani pe parcursul a 16 ani a dat următoarele rate de remisie:
- 35% remisie după 2 ani
- 91% remisie după 10 ani
- 99% remisie după 16 ani
Din păcate, autorii acestui studiu au remarcat că remisiunea a fost asociată cu relațiile sociale sărace, ceea ce îi determină să sugereze că pacienții pot părea să remită deoarece evită relațiile interpersonale, mai degrabă decât să dezvolte treptat abilități interpersonale mai bune. Odată atinsă, remisiunea a fost totuși susținută timp de peste opt ani la 75% dintre pacienți.
Mai mulți factori au fost asociați cu debutul mai rapid al remisiunii, inclusiv lipsa comorbidității, tulburări de axa 1, lipsa antecedentelor de abuz sexual în copilărie, lipsa antecedentelor de abuz de substanțe în familie, funcționarea inițială ridicată (demonstrată la școală sau la locul de muncă), și vârsta mai mică de 25 de ani.
Recomandări tulburarea de personalitate borderline
Simptomele asociate cu tulburarea de personalitate borderline îți pot pune probleme atât ție, cât și celor din jurul tău. Este posibil să fii conștient de faptul că emoțiile, gândurile și comportamentele tale sunt autodistructive sau dăunătoare, dar să te simți incapabil să le gestionezi.
Îți poți gestiona stare, dacă:
• te documentezi despre această tulburare, astfel încât să înțelegi cauzele și tratamentele acesteia;
• înveți să recunoști posibilii factori declanșatori ai izbucnirilor de furie sau a comportamentului impulsiv;
• cauți ajutor profesional și respecți planul de tratament: participi la toate sesiunile de terapie și luați medicamentele conform recomandărilor;
• colaborezi cu specialistul tău în sănătate mintală pentru a dezvolta un plan de atac, despre ce să faci data viitoare când te confrunți cu o criză;
• obții tratament pentru problemele conexe tulburării, cum ar fi abuzul de substanțe sau dependența de alcool;
• iei în considerare implicarea persoanelor apropiate în tratamentul pentru a le ajuta să te înțeleagă și să te sprijine;
• gestionezi emoțiile intense prin practicarea abilităților de coping, cum ar fi utilizarea tehnicilor de respirație și meditația de tip mindfulness;
• stabilești limite pentru tine, dar și pentru ceilalți, învățând cum să exprimi în mod corespunzător emoțiile într-o manieră care să nu-i îndepărteze pe ceilalți și să nu declanșeze abandonul sau instabilitatea;
• nu faci presupuneri despre ceea ce simt sau gândesc oamenii despre tine;
• comunici cu alte persoane care au această tulburare pentru a împărtăși perspective și experiențe;
• construiești un sistem de sprijin alcătuit din de oameni care să te înțeleagă și să te respecte;
• menții un stil de viață sănătos, cum ar fi o dietă echilibrată, cu exerciții fizice și implicare în activități sociale;
• nu te învinovățești pentru tulburare, ci accepți că este responsabilitatea ta de a o trata.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
Borderline Personality Disorder 2022, Jennifer Chapman; Radia T. Jamil; Carl Fleisher.
HelpGuide: „Borderline Personality Disorder (BPD)”, https://www.helpguide.org/articles/mental-disorders/borderline-personality-disorder.htm
NHS: „Borderline personality disorder”, https://www.nhs.uk/mental-health/conditions/borderline-personality-disorder/symptoms/
Te-ar mai putea interesa și...