Totul despre cladribină - utilă în oncologie și scleroză multiplă
1. Cum acționează cladribina: legătura cu purina și celulele imune?
2. Cladribina în oncologie: tratament pentru anumite tipuri de cancer
3. Cladribina în scleroză multiplă: un tratament în impulsuri
4. Cât de eficientă este cladribina în scleroză multiplă?
5. Siguranță și efecte adverse cladribina
Cladribina este un medicament folosit de zeci de ani în oncologie, în special pentru anumite tipuri de leucemie, și mai recent a devenit un tratament important pentru scleroză multiplă. Este un analog de purină, adică o moleculă construită să semene cu una dintre „cărămizile” din ADN (adenozina), dar modificată astfel încât să afecteze în special anumite celule ale sistemului imunitar.
În oncologie, cladribina se folosește ca medicament chimioterapic pentru anumite forme de cancer al sângelui, precum leucemia cu tricholeucocite sau leucemia cu celule păroase (hairy cell leukemia). În neurologie, cladribina este disponibilă sub formă de comprimate orale pentru pacienții cu scleroză multiplă cu forme recidivante (episoade repetate de pusee).
Deși vorbim despre același principiu activ – cladribina – modul de administrare, dozele și obiectivul tratamentului sunt diferite în oncologie față de scleroză multiplă. În ambele situații, medicamentul acționează asupra celulelor imune, dar scopul poate fi fie distrugerea celulelor canceroase, fie „resetarea” sistemului imunitar pentru a reduce atacul asupra creierului și măduvei spinării.
Cum acționează cladribina: legătura cu purina și celulele imune?
Cladribina aparține unei clase de medicamente numite analogi de purină. Purinele sunt componente esențiale ale ADN-ului și ARN-ului. Cladribina este o versiune modificată a unei astfel de purine (deoxiadenozina): are o mică schimbare chimică (un atom de clor) care o face mai stabilă în organism și o împiedică să fie degradată rapid.
Astfel:
• cladribina intră în celule prin transportori speciali;
• în interior, este „activată” de enzime și transformată într-o formă care se integrează în ADN;
• când celula încearcă să se dividă, acest ADN „defect” duce la întreruperea proceselor de reparare și multiplicare;
• în final, celula primește un „semnal de sinucidere” (apoptoză) și moare.
Cladribina afectează în special limfocitele (un tip de globule albe implicate în imunitate). De aceea, este utilă și în oncologie (unde multe forme de cancer hematologic pornesc din limfocite), dar și în scleroză multiplă, unde limfocitele scapă de sub control și atacă teaca de mielină a nervilor.
Cladribina în oncologie: tratament pentru anumite tipuri de cancer
Leucemia cu celule păroase
Cel mai cunoscut rol al cladribinei în oncologie este tratamentul leucemiei cu celule păroase, o formă rară de cancer al sângelui. De mai bine de 30 de ani, un singur ciclu de tratament cu un analog de purină – de obicei cladribina – este standardul de îngrijire pentru această boală.
Ghidurile internaționale descriu cladribina ca primă linie de tratament la majoritatea pacienților cu leucemie tricholeucocitară care au nevoie de terapie. Răspunsurile sunt de obicei foarte bune: mulți pacienți intră în remisiune (boala nu mai este detectabilă la analize) și rămân așa ani întregi după doar un singur tratament.
În leucemie, cladribina se administrează de obicei intravenos sau subcutanat, într-un spital sau centru de oncologie. Vorbim de chimioterapie, adică un medicament care distruge celule canceroase, dar afectează și celule normale, în special cele ale sistemului imunitar și ale măduvei osoase. De aceea, pacientul este monitorizat atent pentru scăderea numărului de globule albe, globule roșii și trombocite, precum și pentru riscul de infecții.
Alte utilizări pentru cladribină în cancere hematologice
Fiind un analog de purină, cladribina are activitate și în alte tipuri de cancer hematologic: unele limfoame, leucemii limfocitare sau alte boli limfoproliferative. Studiile arată că cladribina este eficientă într-o gamă largă de malignități ale limfocitelor, deși în multe situații există alternative mai frecvent folosite (cum ar fi fludarabina, un alt analog de purină).
În oncologie, decizia de a folosi cladribina ține cont de:
• tipul exact de cancer;
• vârsta pacientului;
• alte boli asociate;
• tratamentele primite anterior.
Medicul hematolog este cel care evaluează aceste elemente și decide dacă un analog de purină, precum cladribina, este alegerea potrivită sau dacă este mai bine să recomande altă schemă de chimioterapie sau terapii țintite.
Cladribina în scleroză multiplă: un tratament în impulsuri
În ultimele două decenii, cercetările au arătat că aceeași cladribină utilizată în oncologie poate fi folosită, în doze mult mai mici și în altă formă, pentru a trata scleroza multiplă recidivantă. Medicamentul a fost dezvoltat ca terapie orală (comprimate), cu un regim particular: câteva zile de tratament răspândite pe parcursul a doi ani, urmate de o perioadă mai lungă fără administrare.
Ideea este de a produce o „depleție selectivă” a anumitor limfocite care contribuie la inflamația din scleroză multiplă, apoi sistemul imunitar este lăsat să se reconstruiască, de obicei într-o formă mai „calmă”. Pacientul ia cladribină doar în anumite zile, nu zilnic, ceea ce o diferențiază de alte tratamente pentru scleroză multiplă care presupun injecții frecvente sau perfuzii repetate.
În unele țări europene, inclusiv în Marea Britanie, cladribina comprimate a fost extinsă recent la un număr mai mare de pacienți cu scleroză multiplă recidivantă, fiind apreciată tocmai pentru faptul că se ia acasă și nu necesită vizite foarte frecvente la spital.
Cât de eficientă este cladribina în scleroză multiplă?
Studiile clinice și datele de urmărire pe termen lung publicate între 2020 și 2025 arată că cladribina comprimate:
• reduce rata recăderilor (puseelor) la pacienții cu scleroză multiplă recidivantă;
• încetinește acumularea de dizabilitate la mulți pacienți;
• reduce numărul și volumul leziunilor active de la nivelul creierului, vizibile la RMN.
Analizele integrate ale programelor de studii clinice au inclus mii de pacienți cu scleroză multiplă, urmăriți pe parcurs de până la 8 ani sau mai mult. Rezultatele arată că efectul cladribinei asupra bolii poate fi de durată, chiar dacă schema de tratament efectiv durează doar o perioadă limitată de timp.
Datele din viața reală, publicate în ultimii ani (din țări precum Finlanda sau centre mari de scleroză multiplă), confirmă că eficacitatea observată în studii se regăsește și în practica de zi cu zi, iar persistența la tratament este bună.
Siguranță și efecte adverse cladribina
Ca orice medicament care acționează asupra sistemului imunitar, cladribina are și riscuri. Cele mai importante efecte adverse țin de:
• limfopenie – scăderea numărului de limfocite, ceea ce poate crește riscul de infecții;
• infecții virale sau bacteriene, în special când limfocitele scad foarte mult;
• rar, probleme hepatice sau alte complicații care necesită monitorizare.
Analize recente arată că profilul de siguranță al medicamentului în scleroză multiplă este comparabil cu ceea ce s-a observat în studii: nu s-a identificat un risc crescut major pentru anumite tipuri de cancer sau pentru complicații severe, atunci când medicamentul este folosit conform recomandărilor și pacienții sunt atent selectați.
Foarte important: înainte de a începe terapia cu cladribină, medicul neurolog verifică istoricul pacientului (inclusiv antecedente de cancer, infecții cronice, probleme hepatice sau renale, sarcină etc.), iar pe parcursul tratamentului se fac analize de sânge periodice pentru a monitoriza numărul de celule imune și alte valori.
O întrebare firească, mai ales când pacienții aud că un medicament folosit în scleroză multiplă provine din oncologie, este: „Crește cladribina riscul de cancer?” Primele studii au ridicat unele semne de întrebare, deoarece, în analize timpurii, se observaseră câteva cazuri de cancer la pacienții tratați. Ulterior, pe măsură ce au fost acumulate mai multe date, analizele integrate au comparat rata de cancer la pacienți cu scleroză multiplă tratați cu cladribină cu rata de cancer la pacienți similari tratați cu alte terapii sau cu placebo. Rezultatul: nu s-a identificat un risc crescut clar de cancer asociat direct cu cladribina, peste ceea ce se așteaptă în populația cu scleroză multiplă.
Este important de înțeles că pacienții cu scleroză multiplă pot avea oricum un anumit risc de cancer, legat de vârstă, stil de viață și alți factori. De aceea, orice suspiciune sau simptom nou trebuie discutat cu medicul. În plus, la pacienții cu antecedente recente de cancer, medicul neurolog cântărește foarte atent dacă cladribina este potrivită sau dacă este mai sigur un alt tratament.
Există și situații în care cladribina nu este recomandată, de exemplu:
• sarcină sau plan de sarcină imediată (sunt reguli stricte privind contracepția înainte și după tratament);
• anumite infecții active sau cronice;
• istoric recent de cancer;
• afectare severă a ficatului sau a rinichilor.
Toate aceste aspecte sunt evaluate de medicul neurolog înainte de decizia finală. Pacientul nu trebuie, în niciun caz, să ia cladribina „din auzite” sau prin automedicație. Este un tratament potent, atât în oncologie, cât și în scleroză multiplă, și necesită supervizare specializată.
Întrebări frecvente ale pacienților
„Dacă iau cladribină pentru scleroză multiplă, înseamnă că am cancer?”
Nu. Faptul că un medicament provine din oncologie nu înseamnă că pacientul are cancer. Multe medicamente folosite astăzi în boli autoimune sau în transplant au fost inițial dezvoltate pentru oncologie, tocmai pentru că influențează puternic sistemul imunitar. În scleroză multiplă, cladribina se folosește pentru a controla inflamația și a reduce riscul de noi leziuni la nivelul creierului și măduvei.
„Ce analize trebuie să fac dacă iau cladribină?”
În general, înainte și în timpul tratamentului:
• se verifică numărul de celule sanguine (hemoleucogramă, inclusiv limfocite);
• se testează funcția hepatică și renală;
• se exclud anumite infecții (de exemplu, hepatite virale, tuberculoză latentă, după caz).
Schema exactă de monitorizare depinde de ghidurile locale și de profilul fiecărui pacient. Este important să urmați calendarul de analize recomandat de medicul dumneavoastră.
„Pot rămâne însărcinată dacă am făcut tratament cu cladribină pentru scleroză multiplă?”
Cladribina nu se administrează în timpul sarcinii, iar bărbații și femeile trebuie, de regulă, să folosească o metodă eficientă de contracepție o perioadă după tratament. Datele recente arată însă că, odată încheiat intervalul de precauție recomandat, multe paciente au putut avea sarcini fără un risc suplimentar major identificat în legătură cu cladribina, lucru reflectat și de modul în care unele sisteme de sănătate au integrat acest tratament în ghidurile lor. Orice plan de sarcină trebuie discutat în detaliu cu neurologul, înainte de începerea sau schimbarea tratamentului.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
National Cancer Institute - Hairy Cell Leukemia Treatment (PDQ®)–Health Professional Version
https://www.cancer.gov/types/leukemia/hp/hairy-cell-treatment-pdq
PMC - Cladribine tablets in the new multiple sclerosis era
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC12179467/
Studiul „Cladribine tablets in the new multiple sclerosis era”, apărut în Ther Adv Neurol Disord. 2025 Jun 19;18:17562864251342855. doi: 10.1177/17562864251342855, autori: Fabio Buttari et al.
Pub Med - Long-term follow-up of cladribine treatment in hairy cell leukemia: 30-year experience in a multicentric Italian study
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/35853850/
Studiul „Long-term follow-up of cladribine treatment in hairy cell leukemia: 30-year experience in a multicentric Italian study”, apărut în Blood Cancer J, 2022 Jul 19;12(7):109, doi: 10.1038/s41408-022-00702-9, autori: Livio Pagano et al.
Te-ar mai putea interesa și...
