Edemul pulmonar: cauze, simptome si tratament
Edemul pulmonar: cauze, simptome si tratament
Edemul pulmonar: cauze, simptome si tratament
Edemul pulmonar este afecțiunea caracterizată de acumularea de fluide la nivelul alveolelor pulmonare (n.r. formațiuni cu aspect de sac, care se regăsesc la finalul bronhiilor). Această acumulare de lichide afectează respirația.
Pe măsură ce inspiri, oxigenul se deplasează în alveole și este transferat în sânge, unde este transportat către țesuturi prin sistemul circulator. Pe măsură ce expiri, dioxidul de carbon (un produs rezidual al metabolismului) transferat în alveole este expulzat din organism 1.
Însă în caz de edem pulmonar, plămânii se vor umple cu fluide, ceea ce înseamnă că oxigenul inhalat nu poate ajunge în sânge, pentru ca apoi să fie distribuit în tot corpul. Persoanele care suferă de edem pulmonar nu pot respira. Senzația seamănă cu cea provocată de înec sau sufocare. Pacienții cu edem pulmonar tușesc un lichid gros, roz, spumos în timp ce încearcă să respire.
Scăderea schimbului de gaze la nivel alveolar favorizează apariția insuficienței respiratorii. Edemul pulmonar acut apare subit și poate cauza decesul, de aceea e important ca pacientul să fie dus de urgență la o unitate medicală.
Edemul pulmonar este o afecțiune reversibilă și, cu cât este tratat mai repede, cu atât este probabil ca pacientul să supraviețuiască.
Cauze edem pulmonar
În general, edemul pulmonar este cauzat de o problemă la nivelul inimii și poartă denumirea de edem pulmonar cardiogen. Este vorba despre insuficiență cardiacă congestivă, care apare atunci când inima nu mai reușește să pompeze sângele în organism, situație în care poate apărea, ca o consecință, edemul pulmonar. Pneumonia poate fi și ea de vină pentru edemul pulmonar, atunci când apar complicațiile.
Alte afecțiuni care pot sta la baza edemului pulmonar sunt:
- Infarctul miocardic
- Insuficiența renală
- Infecție severă la nivelul unui plămân
- Expunerea bruscă la altitudini foarte mari (de peste 2.400 m)
- Afecțiuni ale sistemului nervos
- Embolism pulmonar
- Expunerea la anumite toxine
- Înec în stadiu incipient
Etiologie edem pulmonar
Edemul pulmonar poate fi clasificat pe scară largă în edem pulmonar cardiogen și edem pulmonar noncardiogen.
Edemul pulmonar cardiogen
Edemul pulmonar cardiogen sau cu supraîncărcare de volum apare din cauza creșterii rapide a presiunii hidrostatice a capilarelor pulmonare. Acest lucru se observă de obicei în miocardită acută, inclusiv alte etiologii de cardiomiopatie non-ischemică, infarct miocardic acut, regurgitație aortică/mitrală și stenoză în intervalul moderat până la sever, fibrilație atrială cu răspuns ventricular rapid, tahicardie ventriculară etc.
Edemul pulmonar noncardigen
Edemul pulmonar noncardiogen este cauzat de leziuni pulmonare care duc la deplasarea lichidului, bogat în proteine, către compartimentele alveolelor. Leziunea pulmonară acută cu hipoxemie severă este denumită sindrom de detresă respiratorie acută și este observată în diferite boli care afectează direct plămânii, cum ar fi pneumonia, dar și în leziuni inhalatorii, cum ar fi sepsis, pancreatită acută, traumatisme severe cu șoc, transfuzii de sânge multiple.
Simptome edem pulmonar
Edemul pulmonar acut, care necesită îngrijire medicală de urgență pentru că poate cauza decesul, se manifestă prin următoarele simptome:
- Incapacitatea de a respira cum se cuvine, mai ales când pacientul depune efort ori când se întinde în pat
- Senzația de sufocare, care e agravată în poziție întinsă
- Respirație șuierătoare (wheezing)
- Tuse și sânge în spută
- Învinețirea buzelor
- Răcirea pielii
- Palpitații.
Dacă, însă, edemul pulmonar este cronic, nu acut, semnele și simptomele pot fi diferite:
- Respirație îngreunată la efort
- Respirație îngreunată când pacientul se întinde în pat
- Respirație șuierătoare (wheezing)
- Trezirea din somn cu senzație de sufocare, care se ameliorează dacă pacientul se ridică în șezut
- Acumularea de kilograme în plus, îngroșarea/ umflarea picioarelor
- Oboseală extremă
Edemul cauzat de altitudinea mare are, la rândul lui, alte manifestări:
- respirație îngreunată la efort
- tuse
- oboseală extremă
- febră
- palpitații
- dureri de cap
- disconfort în zona pieptului.
Diagnosticare edem pulmonar
Pacientul va fi supus, în primă fază, unei examinări fizice, dar se va face și anamneza. Pe lângă o anamneză amănunțită și un examen fizic, electrocardiograma ajută la diagnosticarea ischemiei cardiace sau a infarctului miocardic. Este un test rapid, ieftin și relativ mai puțin specializat.
Următoarele investigații sunt o varietate de instrumente de diagnostic utilizate pentru a ajuta la diagnosticarea edemului pulmonar și, mai important, pentru a se face diferența între diferitele tipuri de edem pulmonar.
Teste de laborator
Peptidul natriuretic de tip B (BNP) este secretat de miocitele cardiace ale ventriculilor stângi ca răspuns la întinderea cauzată de creșterea volumului sangvin ventricular sau a presiunii intracardiace crescute. Nivelurile crescute ale BNP pot fi observate la pacienții cu insuficiență cardiacă congestivă. Nivelurile BNP mai mici de 100 pg/ml sugerează că insuficiența cardiacă este mai puțin probabilă, iar nivelurile mai mari de 500 pg/ml sugerează o probabilitate mare de insuficiență cardiacă. Nivelurile între 100 și 500 pg/ml nu ajută la diagnosticarea insuficienței cardiace și sunt adesea observate la pacienții în stare critică.
Creșterea troponinele este observată frecvent la pacienții cu leziuni ale miocitelor, cum ar fi sindromul coronarian acut. Cu toate acestea, pot fi crescute și la pacienții cu sepsis sever.
Hipoalbuminemia (≤3,4 g/dL) este un marker independent al creșterii mortalității în spital și după externare pentru pacienții care se află în insuficiență cardiacă acută decompensată. Identificarea nivelurilor serice de electroliți, inclusiv funcția renală, osmolaritatea serică, screening-ul toxicologic ajută la diagnosticarea pacienților cu edem pulmonar datorat ingestiei toxice. Identificarea nivelurilor de lipază și amilază ajută la diagnosticarea pancreatitei acute.
Investigații imagistice
Edemul pulmonar cardiogen se caracterizează prin prezența edemului central, revărsate pleurale, linii septale Kerley B, manșetă peribronșică și dimensiunea mărită a inimii. În etiologiile noncardiogene, modelul edemului este de obicei neregulat și periferic, ceea ce poate demonstra prezența opacităților din sticlă.
Ecocardiografie
Ajută la diagnosticarea disfuncției sistolice ventriculare stângi și a disfuncției valvulare.
Ecografia pulmonară
Ecografia pulmonară este o tehnică care nu este invazivă și nu implică expunerea la radiații. De regulă, aceasta este utilizată în unitățile de terapie intensivă, camerele de urgență și sălile de operație. Ajută la detectarea acumulării de apă pulmonară extravasculară (EVLW) înaintea manifestărilor clinice.
Cateterismul arterei pulmonare
Considerat adesea un standard de aur în determinarea etiologiei edemului pulmonar, cateterismul arterei pulmonare este un test invaziv care ajută la monitorizarea rezistenței vasculare sistemice, a debitului cardiac și a presiunilor de umplere. O presiune crescută de ocluzie a arterei pulmonare peste 18 mm Hg este utilă în determinarea edemului pulmonar cardiogen.
Termodiluție transpulmonară
Este o modalitate de testare invazivă efectuată la pacienții care urmează să treacă prin intervenții chirurgicale majore cardiace, vasculare sau toracice. Termodiluția transpulmonară este folosită și în șocul septic și monitorizează mai mulți indici hemodinamici, cum ar fi indicele cardiac, saturația venoasă mixtă de oxigen, indicele volumului vascular cerebral.
Tratament edem pulmonar
După stabilirea diagnosticului, precum și a tipului de edem pulmonar, medicul va recomanda un tratament. În primă fază, pacientului trebuie să i se ofere oxigen cu ajutorul unei măști sau a unei canule nazale. După administrarea de oxigen, simptomele se vor ameliora.
Dacă edemul pulmonar este de natură cardiacă, se vor administra medicamente pentru reglarea tensiunii arteriale. Nitroglicerina poate fi, de asemenea, administrată pentru reducerea presiunii la nivelul inimii.
Diureticele pot fi folosite pentru a reduce, la rândul lor, presiunea cauzată de fluidele în exces de la nivelul inimii și plămânilor. Diureticele rămân principalul tratament în edemul pulmonar, iar vasodilatatoarele pot fi folosite ca terapie adjuvantă în gestionarea bolii.
Nifedipina a fost utilizată în profilaxia și tratamentul edemului pulmonar de mare altitudine (HAPE). Acest blocant al canalelor de calciu contracarează vasoconstricția mediată de hipoxie a sistemului vascular pulmonar. În felul acesta, scade presiunea arterială pulmonară. Această substanță este folosită doar ca strategie profilactică atunci când aclimatizarea la altitudine nu poate fi realizată la indivizi și situații cu risc ridicat, inclusiv o rată rapidă de ascensiune, efort fizic extrem, infecție recentă a tractului respirator.
Morfina era folosită și ea, în trecut, pentru a regla respirația și pentru a combate anxietatea, care contribuie la menținerea respirației agitate. Morfina reduce rezistența vasculară sistemică și acționează ca analgezic și anxiolitic. A fost utilizată în tratamentul edemului pulmonar secundar sindromului coronarian acut. Însă medicii consideră acum că efectele adverse și riscurile la care este expus pacientul din cauza morfinei sunt mai mari decât beneficiile folosirii acesteia pentru tratarea edemului pulmonar.
Suportul ventilator, atât neinvaziv, cât și invaziv, este utilizat pentru a îmbunătăți oxigenarea, pentru a direcționa fluidele alveolare și interstițiale înapoi în capilare, pentru a îmbunătăți hipercarbia și, prin urmare, pentru a inversa acidoza respiratorie și, în sfârșit, pentru oxigenarea țesuturilor. De asemenea, urmărește reducerea efortului respirator.
La pacienții cu ventilație mecanică invazivă, monitorizarea continuă a hemodinamicii este esențială, deoarece o reducere a preîncărcării poate duce la reducerea debitului cardiac și, prin urmare, la o scădere a TAS. Ventilația mecanică neinvazivă, atunci când este inițiată la începutul tratamentului edemului pulmonar, a fost asociată cu o apariție mai scăzută a oboselii mușchilor respiratori și, prin urmare, cu reducerea ventilației invazive.
Prevenire edem pulmonar
Persoanele cardiace prezintă risc crescut de edem pulmonar, de aceea trebuie să acorde o atenție sporită măsurilor de prevenție.
Pentru a reduce riscul de edem pulmonar, respectă următoarele indicații:
- Renunță la fumat
- Limitează consumul de sare
- Redu nivelul de colesterol
- Menține tensiunea arterială echilibrată
- Adoptă o dietă sănătoasă
- Practică sport
- Menține-ți greutatea în limitele sănătoase
- Redu expunerea la stres.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
1 Studiul „Pulmonary Edema: A Pictorial Review of Imaging Manifestations and Current Understanding of Mechanisms of Disease”, Eur J Radiol Open. 2020, Maria Barile
https://www.ejropen.com/article/S2352-0477(20)30063-0/fulltext
National Library of Medicine - Pulmonary Edema
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK557611/
Te-ar mai putea interesa și...