Bronhopneumonia: cauze, simptome si tratament

Bronhopneumonia este un tip de pneumonie care afectează unul sau ambii lobi pulmonari, dar totodată determină apariția inflamației și la nivelul bronhiolelor. Cu toate că este o formă de pneumonie, aceasta necesită îngrijire și tratament diferite, în comparație cu pneumonia.

Există două tipuri principale de pneumonie bacteriană acută: bronhopneumonia (cu topografie lobulară) și pneumonia lobară (topografie lobară). Bronhopneumonia este o inflamație acută exudativă supurată a plămânilor, caracterizată prin focare de consolidare înconjurate de parenchim normal. Află din ce cauze apare, cine este la risc și cum se tratează?

Ce este bronhopneumonia?

Bronhopneumonia sau pneumonia bronșică este o inflamație acută care afectează unul sau ambii lobi pulmonari. În cazuri severe, bronhopneumonia poate duce la formarea unui abces pulmonar (buzunar plin de puroi într-o zonă focală). În plus, infecția se poate răspândi în spațiul pleural umplându-l cu un exudat, adică un lichid asemănător puroiului rezultat din inflamație, această afecțiune fiind cunoscută și sub numele de empiem.

RECOMANDARILE EXPERTILOR DOC

Cauze și factori de risc bronhopneumonie

Cauze

În general, această afecțiune pulmonară este cauzată de o bacterie care se răspândește prin tuse sau strănut. Bacteriile care provoacă adesea bronhopneumonia sunt stafilococul auriu, E. coli, Haemophilus influenza ori Pseudomonas aeruginosa. Există și situații în care această boală este cauzată de infecția cu un virus, însă acestea sunt cazuri izolate.

Factori de risc

Cei mai afectați de bronhopneumonie sunt, în general, pacienții internați în spital pentru tratarea altor afecțiuni, deoarece aceștia au sistemul imunitar slăbit, dar și pentru că bacteriile au căpătat rezistență la antibiotic.

Risc cresut de bronhopneumonie au persoanele vârstnice (peste 65 de ani), dar și copiii foarte mici (până în 2 ani). Aceștia sunt expuși și complicațiilor cauzate de această afecțiune respiratorie. Printre copiii sub cinci ani, bronhopneumonia este principala cauză de deces. Și persoanele care lucrează în spitale ori cele care suferă de alte afecțiuni pulmonare sunt predispuse bronhopneumoniei.

Trebuie reținut că bronhopneumonia este o infecție contagioasă. În mod normal, agenții patogeni se transmit atunci când o persoană bolnavă tușește sau strănută, creând picături mici care se pot răspândi și infecta pe alții. După ce o persoană inhalează aceste picături care conțin agenți patogeni, acestea colonizează gâtul (nazofaringe sau orofaringe), apoi ajung la alveolele pulmonare prin aspirație. 

Infecția apare atunci când cantitatea de agent patogen este suficient de mare sau sistemul imunitar al gazdei este afectat. Replicarea agentului patogen și a factorilor săi de virulență - combinată cu răspunsul sistemului imunitar al gazdei - duc în cele din urmă la inflamarea și deteriorarea bronhiilor și a parenchimului pulmonar.

Simptome bronhopneumonie

Simptomele bronhopneumoniei pot fi similare celor cauzate de pneumonie, de aceea medicul trebuie să fie foarte vigilent pentru a stabili diagnosticul corect. Iată ce manifestări are această afecțiune:

  • Respirație scurtă
  • Durere în piept
  • Tuse expectorantă
  • Febră
  • Transpirații, frisoane
  • Dureri de cap, dureri musculare
  • Oboseală extremă.

La copii, bronhopneumonia poate să aibă simptome diferite, însă tot tusea rămâne principalul simptom. Pe lângă aceasta, pot apărea și:

  • Puls mărit
  • Irascibilitate
  • Apatie, lipsa poftei de mâncare
  • Febră
  • Congestie nazală.

Diagnosticare bronhopneumonie

Prezentarea clinică a bronhopneumoniei variază foarte mult de la o persoană la alta. Factori precum agentul patogen, vârsta pacientului și prezența unor comorbidități joacă toți un rol în definirea prezentării. Deși simptomele frecvente includ tuse productivă, spută purulentă, dispnee, cazurile severe pot fi caracterizate prin sepsis și detresă respiratorie.

În primă fază, medicul va face examinarea fizică și va acorda o atenție sporită ascultării plămânilor. Apoi, în funcție de caz, va folosi următoarele teste și analize pentru stabilirea diagnosticului corect: analize de sânge, radiografie, tomografie computerizată, bronhoscopie, analiza sputei la microscop ori o spirometrie.

Radiografie la piept

Bronhopneumonia se va manifesta ca zone multiple de infecție, de obicei în ambii plămâni și mai ales la baza plămânilor.

Hemoleucograma completă

Un număr mare de globule albe totale, împreună cu un număr mare de anumite tipuri de globule albe, pot indica o infecție bacteriană.

Culturi de sânge sau spută    

Aceste teste utilizate pentru diagnosticarea bronhopneumoniei arată tipul de organism care provoacă infecția.

Scanare CT

O scanare CT oferă o privire mai detaliată asupra țesuturilor pulmonare.

Bronhoscopie

Cu ajutorul bronhoscopului se poate arunca o privire mai atentă asupra căilor respiratorii și se pot preleva mostre de țesut pulmonar, verificând în același timp infecția și alte afecțiuni pulmonare.

Oximetria pulsului

Acesta este un test simplu, neinvaziv, care măsoară procentul de oxigen din fluxul sangvin. Cu cât numărul este mai mic, cu atât nivelul de oxigen este mai scăzut.

Tratament bronhopneumonie

Îngrijire fără tratament

Dacă este vorba despre o bronhopneumonie virală, tratamentul medicamentos nu este neapărat necesar. Pacientul își va reveni treptat, ca după o răceală mai severă. E important, însă, în această perioadă, ca pacientul să se hrănească corespunzător, să se hidrateze, să evite expunerea la substanțe care îi pot declanșa crizele de tuse (fum de țigară, mirosuri puternice), dar și să se odihnească suficient.

Tratament medicamentos

Dacă, însă, bronhopneumonia a fost cauzată de o bacterie, medicul va prescrie antibiotice. În câteva zile, starea pacientului se va ameliora. Chiar și așa, tratamentul trebuie terminat, pentru că altfel există riscul revenirii simptomelor, dar și riscul ca bacteria să capete rezistență la antibiotice. Antibioticele utilizate în tratamentul bronhopneumoniei includ cefalosporine de prima și a treia generație, precum și antibiotice pe bază de penicilină. Terapia cu antibiotice durează de obicei între 5-7 zile.

Spitalizarea este recomandată doar în cazuri severe de bronhopneumonie, mai ales la persoanele de peste 65 de ani ori la copiii foarte mici. Internarea este necesară și în cazul pacienților care suferă de afecțiuni respiratorii asociate, precum astmul ori cancerul pulmonar.

În general, pacientul care suferă de bronhopneumonie se va recupera în câteva săptămâni de la stabilirea diagnosticului. Tratamentul recoamandat de medic trebuie urmat pentru reducerea riscului de apariție a unor complicații, precum abcesul pulmonar, acumularea de lichid la plămâni ori insuficiență respiratorie. Cu cât pacientul se odihnește mai mult și are grijă de el mai atent, cu atât recuperarea va fi mai rapidă.

Care sunt perspectivele pacientului cu bronhopneumonie?

Majoritatea persoanelor care au bronhopneumonie se recuperează în câteva săptămâni. Durata recuperării depinde de mai mulți factori, cum ar fi vârsta, cât de mult din aria plămânilor a fost afectată, severitatea pneumoniei, tipul de organism care provoacă infecția, starea generală de sănătate a pacientului și orice afecțiuni subiacente, precum și orice complicații a avut boala.

Dacă pacientul nu se odihnește adecvat, acest lucru poate duce la o perioadă mai lungă de recuperare. Persoanele care prezintă un risc mai mare pentru această afecțiune pot dezvolta complicații severe, care pun viața în pericol, cum ar fi insuficiența respiratorie, dacă nu se tratează.

Prevenire bronhopneumonie

Bronhopneumonia poate fi prevenită prin respectarea normelor de igienă. Spălarea mâinilor în mod regulat este deosebit de importantă; și copiii trebuie învățați de mici să se spele pe mâini înainte să mănânce, după ce au folosit toaleta și ori de câte ori se murdăresc.
La interacțiunea cu o persoană care suferă de această afecțiune, se evită contactul foarte apropiat și, dacă persoana trebuie îngrijită, cei care o îngrijesc e bine să poarte mască de protecție.

Există posibilitatea imunizării și prin vaccin pneumococic, însă vaccinul e valabil doar pentru anumite tipuri de pneumonie. Cere sfatul medicului pe această temă, pentru a lua cea mai bună decizie pentru organismul tău, dar și pentru cel al copilului.

Tipuri de pneumonie

Pneumonie bacteriană

Pneumonia bacteriană este cea cauzată de bacterii - cel mai frecvent, Streptococcus pneumoniae. Aceasta este o bacterie care trăiește în mod normal în tractul respirator superior, care poate ajunge în plămâni și poate provoca o infecție; această formă de pneumonie se dezvoltă singură sau după ce o persoană a avut răceală sau gripă. Streptococcus pneumoniae nu este singurul tip de bacterie care poate duce la pneumonie bacteriană, ci și Mycoplasma pneumoniae, Chlamydophila pneumoniae și Legionella pneumophila. Se tratează cu antibiotice.

Pneumonie virală

Pneumonia virală este cauzată de un virus, precum virusul respirator sincițial, virusul gripal, adenovirusul, SARS-CoV-2 etc. Se tratează cu medicamente antivirale și corticosteroizi, pentru a se încerca reducerea inflamației. În cazuri mai severe, este posibil ca pacientul să aibă nevoie de oxigen suplimentar ca tratament. 

Pneumonie fungică

Pneumonia fungică apare la oamenii care inspiră anumiți spori fungici. Risc mai mare au persoanele cu sisteme imunitare slăbite, cum ar fi cei care au diabet, SIDA sau cancer. Tratamentul implică de obicei medicamente antifungice precum fluconazolul.

Pneumonie de aspirație

Pneumonia de aspirație este o infecție care poate apărea atunci când se inhalează accidental substanțe în plămâni, cum ar fi propriul acid din stomac sau particule alimentare. Această situație provoacă inflamație și în unele cazuri pacientul poate face și o infecție bacteriană secundară. Pneumonia de aspirație este mai frecventă la persoanele care suferă de leziuni cerebrale, tulburări neurologice, probleme la înghițire sau au consumat droguri sau alcool. Se poate trata cu ajutorul oxigenului sau, în cazuri mai grave, cu un tub de respirație și bronhoscopie, pentru a ajuta la îndepărtarea particulelor.

Pneumonie chimică

Pneumonia chimică este cauzată de o toxină inhalată. În trecut, a fost provocată de clorul gazos, folosit ca armă în Primul Război Mondial, dar se poate dezvolta și din alte cauze, cum ar fi prin inhalarea substanțelor emanate de produsele de curățenie sau a odorizantelor, dacă sunt pulverizate direct în căile respiratorii. Medicii oferă de obicei îngrijire de susținere, care poate implica oxigen suplimentar și fluide, până când plămânii se pot vindeca singuri.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time. 

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
Science Direct - Bronchopneumonia
https://www.sciencedirect.com/topics/medicine-and-dentistry/bronchopneumonia
Osmosis - Bronchopneumonia
https://www.osmosis.org/answers/bronchopneumonia


Te-ar mai putea interesa și...


 

 

 

Pentru a comenta este nevoie de
Comentarii 0