Boala Camurati-Engelmann, o boală rară care afectează oasele

1. Ce este boala de oase Camurati-Engelmann?
2. Cauzele și incidența bolii Camurati-Engelmann la nivel mondial
3. Cum se manifestă boala Camurati-Engelmann?
4. Cum se diagnostichează boala Camurati-Engelmann?
5. Opțiunile de tratament în boala Camurati-Engelmann
a. Tratament în boala Camurati-Engelmann: corticosteroizi
b. Tratament în boala Camurati-Engelmann: losartan
c. Tratament în boala Camurati-Engelmann: medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS)
d. Tratament în boala Camurati-Engelmann: terapii de susținere
e. Tratament în boala Camurati-Engelmann: intervenții chirurgicale
f. Tratament în boala Camurati-Engelmann: alte terapii experimentale
6. Cum se previne boala de oase Camurati-Engelmann?

ÎNSCRIE-TE ÎN APAA!

Boala Camurati-Engelmann, cunoscută și sub denumirea de displazie diafizară progresivă, este o afecțiune genetică rară care afectează în principal scheletul, provocând hiperostoză (îngroșarea anormală a oaselor) și dureri osoase cronice. Descrisă pentru prima dată în anii 1920 de M. Camurati și G. Engelmann, această boală de oase autozomal dominantă este cauzată de mutații în gena TGFB1 și are o prezentare clinică variabilă, de la cazuri asimptomatice la forme severe cu complicații neurologice. În acest articol, vom explora ce este boala Camurati-Engelmann, cauzele și incidența sa la nivel mondial, simptomele, metodele de diagnostic, opțiunile de tratament, prognosticul și posibilitățile de prevenție.

Ce este boala de oase Camurati-Engelmann?

Boala Camurati-Engelmann este o displazie osoasă sclerozantă caracterizată prin hiperostoză corticală simetrică și bilaterală, în special la nivelul diafizelor oaselor lungi (cum ar fi femurul, tibia, humerusul) și, în unele cazuri, al craniului, pelvisului sau coloanei vertebrale. Această îngroșare osoasă rezultă dintr-un dezechilibru în procesul de remodelare osoasă, în care formarea osului depășește resorbția osoasă. Boala Camurati-Engelmann face parte din grupul de hiperostoze craniotubulare, dar se distinge prin progresivitatea sa și prin asocierea frecventă cu dureri și slăbiciune musculară.

Boala este clasificată în două tipuri principale:

CED tip 1: Asociată cu mutații în gena TGFB1, care codifică proteina factor de creștere transformant beta-1 (TGFβ-1). Aceasta este forma clasică și cea mai bine documentată.
CED tip 2: Cazuri în care simptomele sunt prezente, dar nu se identifică mutații în TGFB1. Cauza exactă a acestei forme rămâne necunoscută, dar se speculează că ar putea implica alte gene sau factori epigenetici.

Deși boala este progresivă, severitatea variază semnificativ, iar unii pacienți pot rămâne asimptomatici pe tot parcursul vieții, în ciuda prezenței mutației genetice.

Cauzele și incidența bolii Camurati-Engelmann la nivel mondial

Boala Camurati-Engelmann este cauzată în principal de mutații în gena TGFB1, localizată pe cromozomul 19q13.1-13.3. Această genă codifică TGFβ-1, o proteină esențială pentru reglarea proliferării, diferențierii și apoptozei celulelor, inclusiv a osteoblastelor și osteoclastelor implicate în remodelarea osoasă. Majoritatea mutațiilor (peste 80%) sunt mutații missense în exonul 4, care afectează regiunea peptidei asociate latenței (LAP), ducând la o activitate excesivă a TGFβ-1. Aceasta stimulează osteoblastele să producă os în exces, rezultând hiperostoză.

CED este o afecțiune autozomal dominantă, ceea ce înseamnă că o singură copie a genei mutante este suficientă pentru a provoca boala. Aproximativ 50% dintre cazuri sunt moștenite de la un părinte afectat, iar restul apar din mutații de novo (spontane). Penetranța este incompletă, ceea ce explică de ce unii purtători ai mutației nu dezvoltă simptome. În cazurile de CED tip 2, absența mutațiilor TGFB1 sugerează posibile alte mecanisme genetice sau de mediu, dar acestea nu sunt încă elucidate.

CED este extrem de rară, cu o prevalență estimată la mai puțin de 1 caz la 1 milion de persoane. Până în prezent, au fost raportate peste 300 de cazuri la nivel mondial, afectând toate grupurile etnice și ambele sexe în mod egal. Nu există diferențe geografice semnificative, iar boala a fost documentată în țări din Europa, Asia, Africa și America. Lipsa registrelor globale și subdiagnosticarea fac dificilă estimarea exactă a incidenței, dar numărul real de cazuri este probabil mai mare, mai ales în formele asimptomatice.

Cum se manifestă boala Camurati-Engelmann?

Simptomele CED apar de obicei în copilărie sau adolescență (în medie între 4 și 15 ani), dar pot debuta și mai târziu, uneori la vârsta adultă. Severitatea variază, iar simptomele principale sunt legate de hiperostoză și de efectele acesteia asupra scheletului și țesuturilor adiacente. Cele mai frecvente manifestări includ:

Durere osoasă cronică: Durerea în membre (în special în picioare și brațe) este cel mai comun simptom, prezentă în aproximativ 68% dintre cazuri. Este descrisă ca o durere surdă, constantă, care se agravează cu activitatea fizică, stresul sau vremea rece. Durerea poate fi severă, afectând calitatea vieții.
Slăbiciune musculară și oboseală: Aproximativ 39% dintre pacienți prezintă slăbiciune musculară proximală, ceea ce duce la dificultăți în urcarea scărilor sau ridicarea din poziția șezând. Oboseala extremă (44%) este frecventă, posibil din cauza durerii cronice și a inflamației.
Mers clătinat: Aproximativ 48% dintre pacienți dezvoltă un mers instabil sau clătinat din cauza durerii, slăbiciunii musculare sau deformărilor osoase.
Afectarea craniului: Hiperostoza craniană (54% dintre cazuri) poate duce la macrocefalie, frunte proeminentă, proptoză oculară (ochi bulbucați) și compresie nervoasă. Complicațiile neurologice includ dureri de cap, pierderea auzului, tulburări de vedere, vertij, tinitus sau, în cazuri rare, paralizie facială.

Alte manifestări:

Deformări scheletice, cum ar fi genunchi în valg (genu valgum), scolioză sau picioare plate.
Întârziere în pubertate, anemie, hepatosplenomegalie (ficat și splină mărite) sau piele subțire în cazuri rare.
Afectarea pelvisului (63%) sau a coloanei vertebrale poate provoca dureri lombare sau rigiditate.
Un procent mic de pacienți este asimptomatic, iar boala este descoperită incidental prin investigații radiologice pentru alte afecțiuni.

Cum se diagnostichează boala Camurati-Engelmann?

Diagnosticul bolii Camurati-Engelmann se bazează pe o combinație de evaluare clinică, imagistică și, în multe cazuri, testare genetică. Pașii principali includ:

Examen clinic:
Medicul evaluează simptomele (durere, slăbiciune, mers anormal) și istoricul familial, având în vedere natura autozomal dominantă a bolii.
Se examinează semnele fizice, cum ar fi deformările osoase sau macrocefalia.

Imagistică:
Radiografia este esențială, arătând hiperostoză simetrică a diafizelor oaselor lungi (femur, tibie, humerus, radius, ulna) și, uneori, a craniului sau pelvisului. Îngroșarea corticală este bilaterală și progresează de la diafize spre metafize, dar epifizele sunt de obicei cruțate.
Tomografia computerizată (CT) sau RMN-ul pot evidenția detaliile hiperostozei și compresia nervoasă.
Scintigrafia osoasă poate arăta zone de activitate osteoblastică crescută.

Testarea genetică:
Analiza moleculară a genei TGFB1 confirmă diagnosticul în peste 90% dintre cazuri, identificând mutații missense, în special în exonul 4 (ex. mutația p.Arg218Cys).
Testarea genetică este recomandată pentru a diferenția CED de alte displazii osoase și pentru consilierea familială.

Diagnosticul diferențial:
Boala Camurati-Engelmann trebuie diferențiată de alte afecțiuni cu hiperostoză, cum ar fi boala Ribbing (care afectează doar oasele lungi, de obicei unilateral), sclerosteoza, displazia craniodiafizară, boala Paget juvenilă sau osteopetroza.

Analize de laborator:
Nu există markeri specifici, dar pot fi observate niveluri crescute ale ratei de sedimentare a eritrocitelor (VSH) sau anemie în cazurile severe.

Opțiunile de tratament în boala Camurati-Engelmann

Nu există un tratament curativ pentru boala Camurati-Engelmann, dar terapiile disponibile vizează ameliorarea simptomelor și îmbunătățirea calității vieții. Opțiunile includ mai multe terapii.

Tratament în boala Camurati-Engelmann: corticosteroizi

Prednisonul sau deflazacortul sunt utilizați pentru a reduce durerea, inflamația și slăbiciunea musculară. Dozele variază (ex. 1-2 mg/kg/zi prednisolon, urmat de reducerea treptată).
Studiile au arătat că corticosteroizii pot îmbunătăți mersul, toleranța la efort și pot preveni progresia hiperostozei craniene.

Tratament în boala Camurati-Engelmann: losartan

Un antagonist al receptorilor de angiotensină II, losartanul inhibă calea TGFβ-1, reducând formarea osoasă excesivă. Mai multe cazuri au raportat scăderea durerii și îmbunătățirea funcției la doze de 0,75 mg/kg/zi.

Tratament în boala Camurati-Engelmann: medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS)

Ibuprofenul sau alte AINS sunt utilizate pentru gestionarea durerii ușoare, dar sunt mai puțin eficiente în cazuri severe.

Tratament în boala Camurati-Engelmann: terapii de susținere

Fizioterapia și terapia ocupațională ajută la menținerea mobilității și reducerea contracturilor articulare. Terapia durerii include tehnici non-farmacologice, cum ar fi masajul, terapia cu căldură sau relaxarea.

Tratament în boala Camurati-Engelmann: intervenții chirurgicale

În cazuri rare, chirurgia este necesară pentru a decomprima nervii afectați de hiperostoza craniană sau pentru a corecta deformările severe.

Tratament în boala Camurati-Engelmann: alte terapii experimentale

Bifosfonatul pamidronat a fost testat cu rezultate mixte, unele studii raportând ameliorarea simptomelor, iar altele exacerbarea lor. Terapiile anti-TNFα (ex. infliximab) au arătat rezultate promițătoare în cazuri izolate.

Boala Camurati-Engelmann nu se vindecă, deoarece este o afecțiune genetică progresivă. Cu toate acestea, prognosticul este în general bun cu tratament adecvat. Majoritatea pacienților pot duce o viață normală, cu simptome bine controlate prin medicamente și terapii de susținere. În cazuri severe, complicațiile neurologice sau deformările osoase pot limita funcționalitatea, dar mortalitatea asociată este rară. Monitorizarea pe termen lung este esențială pentru a gestiona progresia bolii și pentru a preveni complicațiile.

Cum se previne boala de oase Camurati-Engelmann?

Deoarece boala Camurati-Engelmann este o afecțiune genetică, prevenția completă nu este posibilă. Totuși, câteva măsuri pot reduce riscul de transmitere sau pot facilita gestionarea precoce:

Consilierea genetică: familiile cu istoric de Camurati-Engelmann ar trebui să consulte un genetician pentru a evalua riscul de transmitere (50% pentru fiecare sarcină în cazul unui părinte afectat) Testarea genetică prenatală este disponibilă pentru sarcinile cu risc, permițând decizii informate.
Diagnostic precoce: identificarea bolii în copilărie prin screening genetic sau radiologic în familiile afectate poate permite intervenții timpurii pentru a reduce complicațiile.
Stil de viață sănătos: evitarea activităților fizice intense care agravează durerea și menținerea unei greutăți corporale sănătoase pot reduce stresul asupra oaselor afectate.

Cercetările în curs privind terapiile țintite, cum ar fi inhibitorii TGFβ-1, ar putea oferi în viitor noi strategii de prevenire sau tratament.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
MedlinePlus - Camurati-Engelmann disease
https://medlineplus.gov/genetics/condition/camurati-engelmann-disease/#synonyms
BMJ Journals - AB1258 CAMURATI-ENGELMANN DISEASE: EFFICACY OF ANTI-TNFALFA TREATMENT
https://ard.bmj.com/content/82/Suppl_1/1855
Studiul „AB1258 CAMURATI-ENGELMANN DISEASE: EFFICACY OF ANTI-TNFALFA TREATMENT”, apărut în Annals of the Rheumatic Diseases 2023;82:1855., autori: Maffi M, De Mattia G, Mosca M, et al.
Frontiers - Improvement of Bone Health and Initiation of Puberty Development in Camurati-Engelmann Disease With Glucocorticoid and Losartan Treatment: A Case Report and Review of Literature
https://www.frontiersin.org/journals/endocrinology/articles/10.3389/fendo.2022.882144/full
Studiul „Improvement of Bone Health and Initiation of Puberty Development in Camurati-Engelmann Disease With Glucocorticoid and Losartan Treatment: A Case Report and Review of Literature”, apăarut in Front. Endocrinol., 17 June 2022, Sec. Bone Research, Volume 13 - 2022 | https://doi.org/10.3389/fendo.2022.882144, autori: Lijia Cui et al.

Te-ar mai putea interesa și...

TE-AR MAI PUTEA INTERESA ȘI...