Sindromul Stockholm: simtome, cauze, tratament

Ce este sindromul Stockholm

Termenul de sindrom Stockholm este numele unui răspuns psihologic  de adaptare la captivitate și abuz, in care  victimele dezvoltă sentimente pozitive față de abuzator sau răpitor. În afară de cazurile de celebre, si in viata de zi putem sa ne confruntam cu acest sindrom. Oamenii pot dezvolta această afecțiune psihologică ca răspuns la diferite tipuri de traume si  situațiilor care includ abuzul asupra copiilor, abuzul antrenor-atlet, abuzul în relații și traficul sexual.

Tratamentul include psihoterapia și chiar medicamente, dacă este necesar.

O teorie legata de instalarea sindromului  este că ar fi  o tehnică învățată transmisă de la strămoșii noștri. În civilizația timpurie, a existat întotdeauna riscul de a fi capturat sau ucis de un alt grup social. Legătura cu răpitorii crestea insa, șansele de supraviețuire. Unii psihiatri evoluționari cred că această tehnică ancestrală este o trăsătură naturală a omului de a face fata unei traume de acest fel.

Care este istoria sindromului Stockholm

Ceea ce este cunoscut astăzi sub numele de sindromul Stockholm a existat, probabil, dintotdeauna. O intamplare a ajuns insa sa il faca celebru, iar psihiatrii si pisihologii sa il incadreze sub acest termen. Povestea este destul de cunoscuta: în 1973, doi bărbați care jefuiau o banca au ținut ostatici patru persoane, timp de șase zile, in  Stockholm, Suedia. După ce ostaticii au fost eliberați, ei nu numai ca au refuzat să depună mărturie împotriva răpitorilor, dar chiar au început să strângă bani pentru apărarea lor, ca dovada ca ostaticii au dezvoltat o legătură emoțională sau psihologică cu persoanele care i-au ținut în captivitate. Nu stim daca ostaticii au acceptat sau primit terapie de suport la acea vreme, insa trebuie sa recunoastem ca reactia lor a fost total nefireasca. Privarea oamenilor de libertate si limitarea drepturilor nu trebuie aprobata sau si mai mult, privita cu simpatie si intelegere.  Insa victima nu rationalizeaza aceste aspecte de una singura si are nevoie de suport si rabdarea celor din jur pentru a procesa aceste aspecte si pentru a depasi atat trauma in sine, cat si constientizarea sindromului pe care l-a experimentat.

Exemple sindromul Stockholm în istorie

Mai multe răpiri celebre au dus la episoade ale sindromului Stockholm, inclusiv cele enumerate mai jos:

•    Patty Hearst, nepoata omului de afaceri și editorului de ziare William Randolph Hearst a fost răpită în 1974 de Armata Simbioneză de Eliberare (Symbionese Liberation Army, SLA). În timpul captivității, ea și-a renunțat la familia ei, a adoptat un nou nume și chiar s-a alăturat răpitorilor pentru a jefui, ulterior, bănci. Mai târziu, Patty Hearst a fost arestată și a folosit sindromul Stockholm ca apărare în procesul ei,  însă nu a funcționat, iar ea a fost condamnată la 35 de ani de închisoare.
•    În 1998, Natascha Kampusch, în vârstă de 10 ani, a fost răpită și ținută sub pământ într-o cameră întunecată, izolată. Răpitorul ei, Wolfgang Přiklopil, a ținut-o captivă mai bine de 8 ani. În acel timp, i-a arătat bunătate, dar în același timp, bătut-o și a amenințat-o că o va ucide. Natascha a reușit să scape, iar Přiklopil s-a sinucis. Presa a raportat la acea vreme că Natascha „a plâns de neconsolat.”
•   În 1933, patru bărbați au ținut-o pe Mary McElroy, în vârstă de 25 de ani, sub amenințarea armei, într-o fermă abandonată și au cerut răscumpărare de la familia ei. Când a fost eliberată, ea s-a străduit să nu-și numească răpitorii în procesul lor ulterior. De asemenea, Mary și-a exprimat public sentimentul de milă față aceștia.

Sindromul Stockholm în societatea de astăzi

În timp ce sindromul Stockholm este asociat, în general, cu o situație de răpire, acesta se poate aplica, de fapt, în multe alte circumstanțe și relații, precum:

•    relațiile abuzive – persoanele abuzate pot dezvolta atașamente emoționale față de agresorul lor.  Abuzul sexual, fizic și emoțional, precum și incestul, pot dura ani întregi. În acest timp, victima poate dezvolta sentimente pozitive pentru persoana care le abuzează.
•    abuzul asupra copilului – agresorii își amenință frecvent victimele cu rănirea, chiar și cu moartea. Victimele pot încerca să evite să se supere pe agresorul lor, conformându-se. Agresorii pot manifesta, de asemenea, bunătate care ar putea fi percepută ca un sentiment autentic, iar acest fapt îl poate încurca și mai mult pe copil, ajungând să nu conștientizeze natura negativă a relației.
•    traficul de persoane – persoanele care sunt traficate se bazează, adesea, pe agresorii lor pentru nevoi de bază, cum ar fi mâncare și apă. Când abuzatorii îi „ajută”, victimele pot începe să dezvolte sentimente pozitive față de ei. Victimele pot rezista, de asemenea, să coopereze cu poliția din teama repercursiunilor sau deoarece cred că trebuie să-și protejeze agresorii pentru a se proteja pe sine.
•    antrenamentele sportive – a practica un sport este o modalitate excelentă pentru oameni de a-și construi abilități și relații. Din păcate, unele dintre aceste relații pot fi, în cele din urmă, negative. Tehnicile dure de coaching pot deveni chiar abuzive. Sportivul își poate spune că un astfel de comportament din partea antrenorului este spre binele lor, iar acest lucru, potrivit unui studiu3 din 2018, poate deveni, în final, o formă de sindrom Stockholm.

Simptome sindromul Stockholm

Sindromul Stockholm este recunoscut prin trei evenimente distincte sau „simptome”.

•    victima dezvoltă sentimente pozitive si de intelegere a motivatiei față de persoana care o ține captivă sau care o abuzează;
•    victima percepe anumite calitati, precum bunătatea sau compasiunea răpitorului sau agresorului;
•    victima simte milă față de răpitor sau agresor;
•    victima refuză chiar să-și părăsească răpitorii, chiar dacă li se oferă posibilitatea de a scăpa;
•    victima dezvoltă sentimente negative față de poliție sau oricine ar putea încerca să o ajute să scape de răpitorul ei, ajungând chiar să refuze să coopereze împotriva acestuia;
•    victima începe să perceapă umanitatea răpitorului și să creadă că au aceleași obiective, viziune asupra lumii și ideologii.

Uneori, oamenii care sunt ținuți prizonieri sau sunt supuși abuzului pot dezvolta sentimente de simpatie sau alte sentimente pozitive față de răpitor în timp de câteva zile, săptămâni, luni sau ani de captivitate și contact strâns cu răpitorul.

Cineva care suferă de sindromul Stockholm ar putea avea sentimente confuze față de agresor, inclusiv: dragoste, simpatie, empatie, dorința de a-l proteja, recunoștință atunci când agresorul o tratează uman sau nu îi face rău fizic.

Acest paradox nu se întâmplă cu fiecare ostatic sau victimă și nu este clar de ce apare la unele victime, atunci când se întâmplă. Mulți psihologi consideră sindromul Stockholm un mecanism de adaptare sau o modalitate de a ajuta victimele să facă față unei situații traumatice, de a supravietui.

În fapt, aceste sentimente apar, de obicei, din cauza situației emoționale și foarte încărcate care genereaza confuzie. Cei răpiți sau luați ostatici se simt adesea amenințați de răpitorul lor, dar sunt, de asemenea, foarte dependenți de ei pentru supraviețuire. 

Dacă răpitorul sau agresorul le arată o oarecare bunătate, ei pot începe să simtă sentimente pozitive față de răpitorul lor pentru această „compasiune”. Legătura care se dezvoltă între victimă și răpitor poate conduce la un tratament amabil și posibil, la mai puține vătămări din partea agresorului. Insa acest lucru nu este garantat, bineinteles.

De-a lungul timpului, această percepție începe să se remodeleze și să modifice modul în care victima vede persoana care o ține ostatică sau o abuzează. După ce scapă, victima poate experimenta flashback-uri, depresie, anxietate și tulburare de stres post-traumatic (PTSD).

Cauze sindromul Stockholm

Experții cred că sindromul Stockholm se poate dezvolta atunci când:

•    răpitorul își tratează victimele cu umanitate;
•    victimele și răpitorii/abuzatorii au o interacțiune semnificativă față în față, ceea ce oferă posibilitatea de a se lega unul cu celălalt;
•    victimele simt că oamenii legii nu își fac datoria suficient de bine;
•    victimele cred că poliția și alte autorități, în adâncul inimii, nu au cele mai bune intenții sau nu le pasa de situatia lor.

Diagnostic sindromul Stockholm

Sindromul Stockholm nu este listat ca un diagnostic formal de sănătate mintală în Manualul de diagnostic și clasificare statistică a tulburărilor mintale (DSM-5), insa gestionarea si diagnosticul se face in urma unui consult psihologic. Persoanele care au acest sindrom par să aibă și alte simptome comune, totuși:

•    rușine în legătură de emoțiile lor față de un abuzator;
•    confuzie;
•    vinovăţie;
•    dificultate de a avea încredere în ceilalți;
•    stres post-traumatic;
•    coșmaruri;
•    insomnie;
•    flashback-uri (retrări în care individul simte sau reacționează ca și cum evenimentul traumatic s-ar repeta);
•    uimire cand li se prezinta lucrurile dintr-o alta perspectiva.

Tratament sindromul Stockholm

După experiența abuzului sau captivității, victimele pot avea multe alte simptome, inclusiv:

•    negare;
•    izolare socială;
•    senzație cronică de tensiune;
•    sentimentul de gol;
•    deznădejde;
•    depresie;
•    anxietate;
•    neputință învățată;
•    dependență excesivă;
•    pierderea interesului pentru orice fel de activități sau pentru reluarea vietii de dinaintea contactului cu abuzatorul.

Revenirea în viața de zi cu zi și adaptarea după traumă poate fi dificilă. Victimelor le poate fi foarte greu să vorbească despre experiența lor, deoarece le poate face să-și retrăiască trauma. Se impune cat mai repede un consult psihologic.

Tratamentul adecvat în caz de sindrom Stockholm poate ajuta, în mare măsură, la recuperarea victimei. Consilierea sau tratamentul psihologic pentru tulburarea de stres post-traumatic (PTSD)  poate ajuta la atenuarea problemelor imediate asociate cu recuperarea, cum ar fi anxietatea și depresia, dar și pe termen lung. 

Psihologii te pot învăța mecanisme sănătoase de adaptare și instrumente de răspuns pentru a te ajuta să înțelegi ce s-a întâmplat, de ce și cum poți merge mai departe. 

 

Sursă foto: Shutterstock

Bibliografie: 
1. Studiul „Traumatic entrapment, appeasement and complex post-traumatic stress disorder: evolutionary perspectives of hostage reactions, domestic abuse and the Stockholm syndrome", publicat în Australian & New Zealand Journal of Psychiatry 41.5 (2007): 377-384, autori: Cantor, Chris, and John Price
2. Studiul <<Does the Stockholm Syndrome affect female sex workers? The case for a “Sonagachi Syndrome”>>, publicat în BMC international health and human rights 18.1 (2018): 1-3, autori: Karan, Abraar, and Nathan Hansen.
3. Studiul „Stockholm syndrome in athletics: A Paradox”, publicat în Children Australia 43.3 (2018): 175-180, autori: Bachand, Charles, and Nikki Djak.
Healthline: „What is Stockholm Syndrome and Who Does it Affect?”, https://www.healthline.com/health/mental-health/stockholm-syndrome 
Medical News Today: „What is Stockholm syndrome?”,https://www.medicalnewstoday.com/articles/stockholm-syndrome
Webmed: „What Is Stockholm Syndrome?”, https://www.webmd.com/mental-health/what-is-stockholm-syndrome 


Te-ar mai putea interesa și...


 

 

 

DE SEZON
Pentru a comenta este nevoie de
Comentarii 0