Hipertiroidismul: cum diferă simptomele la femei și bărbați?

Hipertiroidismul înseamnă că glanda tiroidă produce prea mulți hormoni tiroidieni. Această supraproducție hormonală poate avea efecte diferite la femei și bărbați.

Hipertiroidismul poate rezulta din sinteza crescută și secreția hormonilor tiroidieni tiroxină și triiodotironină, cauzată de stimulatori tiroidieni în sânge sau de hiperfuncție tiroidiană autonomă.

De asemenea, poate rezulta din eliberarea excesivă de hormon tiroidian, fără o sinteză crescută. O astfel de eliberare este cauzată în mod obișnuit de modificările diferitelor tipuri de tiroidită. Unele sindroame clinice provoacă, de asemenea, hipertiroidism. Cele mai frecvente cauze ale hipertiroidismului sunt boala Graves, gușa multinodulară și tiroidita.

Care sunt simptomele generale ale hipertiroidismului?

Nivelurile ridicate ale acestor hormoni, tiroxină și triiodotironină, pot avea o gamă largă de efecte asupra organismului, cum ar fi: nervozitate, iritabilitate, oboseală, schimbări de dispoziție, slăbiciune musculară, sensibilitate la căldură, tulburări de somn, transpiraţie, pierderea părului, modificări ale unghiilor, tremorul mâinilor, mișcări intestinale frecvente sau diaree, pierderea neintenționată în greutate, anomalii ale bătăilor inimii, dificultăți de respirație și înghițire.

Când hipertiroidismul rezultă dintr-o tulburare autoimună subiacentă numită boala Graves, o persoană poate prezenta, de asemenea, inflamația și umflarea ochilor, precum și o afecțiune a pielii numită mixedem pretibial, care tinde să dea picioarelor un aspect umflat.

Cum se manifestă hipertiroidismul la femei?

Hipertiroidismul afectează în procent mult mai mare femeile decât bărbații, iar riscul crește după sarcină și după menopauză. Hormonii tiroidieni ajută la reglarea ciclului menstrual, iar o supraproducție poate provoca menstruație neregulată, dificultăți în a rămâne însărcinată, probleme de sănătate în timpul sarcinii atât pentru gravidă, cât și pentru făt.

Sarcina crește nivelul hormonilor tiroidieni din sânge, iar hipertiroidismul în timpul sarcinii poate duce la preeclampsie (o afecțiune potențial gravă care provoacă tensiune arterială crescută și probleme la rinichi), așa-numita „furtună tiroidiană” (o agravare severă a simptomelor de hipertiroidism), naștere prematură, o greutate a bebelușului la naștere sub 2 kg și 200 g, probleme de inimă în cazul bebelușului (cum ar fi o frecvență cardiacă mai rapidă, care poate duce la complicații severe) sau chiar la pierderea sarcinii. În plus, unii cercetători afirmă că hipertiroidismul duce la reducerea libidoului în cazul femeilor.

Cum se manifestă hipertiroidismul în cazul bărbaților?

Pentru bărbați, o tiroidă hiperactivă poate duce la un număr scăzut de spermatozoizi, ejaculare prematură, disfuncție erectilă, pierderea masei musculare și mărirea țesutului mamar. O revizuire¹ din 2019 a constatat că simptomele legate de disfuncția sexuală erau prezente la 48-77% dintre bărbații cu hipertiroidism. Deși dovezile au fost mixte, hipertiroidismul ar putea duce, de asemenea, la scăderea libidoului la bărbați.

Cum se diagnostichează boala?

Medicul solicită istoricul medical al pacientului și face un examen fizic, prin care se observă pierderea în greutate, pulsul rapid, tensiunea arterială crescută, ochii exoftalmici și glanda tiroidă mărită.

Alte analize recomandate pentru stabilirea diagnosticului pot fi testarea coelsterolului și a trigliceridelor (un nivel prea mic al acestora poate fi un semn că organismul le arde rapid - rată metabolică crescută), teste prin care se măsoară cantitatea de hormon tiroidian din sânge (T3 și T4), TSH-ul (hormon al glandei pituitare care stimulează glanda tiroidă să producă hormoni).

De asemenea, medicul poate recomanda o ecografie prin care să măsoare dimensiunea întregii glande tiroide, precum și a oricăror mase din interior, ori un CT sau RMN care pot arăta dacă este prezentă o tumoare hipofizară care cauzează afecțiunea.

Cum se tratează hipertiroidismul?

Scopul tratamentului pentru această boală este de a aduce nivelul hormonilor tiroidieni în intervalul normal și, prin urmare, de a reduce simptomele de hipertiroidism. Abordarea specifică depinde de mai mulți factori, cum ar fi vârsta pacientului, prezența altor afecțiuni și severitatea simptomelor.

Medicamentele antitiroidiene, cum ar fi metimazolul, scad producția de hormoni tiroidieni. De obicei, medicii trebuie să ajusteze doza în timp. Se vor efectua teste de sânge la fiecare 2-3 luni pentru a asigura doza corectă, reducând frecvența acestor teste la fiecare 6-12 luni pentru tratamentul pe termen lung.

Aproximativ 20 până la 50 % dintre pacienții cu boala Graves rămân în remisie după o perioadă de tratament de unul până la doi ani. Revenirea la normal sau o scădere accentuată a dimensiunii glandei, restabilirea unui nivel seric normal de TSH și forma mai puțin severă de boală înainte de terapie sunt semne prognostice bune de remisie pe termen lung.

Utilizarea concomitentă a terapiei antitiroidiene cu L-tiroxină nu îmbunătățește rata de remisie la pacienții cu boala Graves. Deoarece gușa nodulară toxică intră rar în remisie, terapia medicamentoasă antitiroidiană se administrează numai în pregătirea pentru tratamentul chirurgical sau terapia cu iod-131.

Medicii pot prescrie și alte medicamente. Beta-blocantele, de exemplu, pot ajuta la tratarea simptomelor precum nervozitatea și tremorul mâinilor. Propranololul a avut cea mai mare utilizare, dar atenololul sau metoprololul pot fi de preferat. Propranololul este indicat în timpul furtunii tiroidiene. Scade rapid ritmul cardiac, de obicei în decurs de două până la trei ore când este administrat oral și în câteva minute când este administrat intravenos.

Esmololul trebuie utilizat în secția de terapie intensivă, deoarece necesită o titrare și o monitorizare atentă. Beta-blocantele sunt, de asemenea, indicate pentru tahicardie cu hipertiroidism, în special la pacienții vârstnici, deoarece medicamentele antitiroidiene au nevoie de obicei câteva săptămâni pentru a deveni pe deplin eficiente.

E bine de știut că medicamentele antitiroidiene pot duce la efecte secundare, inclusiv un număr mai mic de celule albe în sânge sau probleme hepatice.

O altă opțiune de tratament este terapia cu iod radioactiv, care implică administrarea unei capsule sau a unui lichid care conține iod radioactiv-131. Această substanță distruge celulele glandei tiroide fără a afecta alte țesuturi. Însă terapia cu iod radioactiv duce adesea la hipotiroidism, în care nivelurile hormonilor tiroidieni sunt prea mici. Cu toate acestea, hipotiroidismul este mai ușor de tratat decât hipertiroidismul.

În cazurile în care alte tratamente nu funcționează, medicul poate recomanda o intervenție chirurgicală pentru a îndepărta o parte a glandei tiroide sau chiar glanda în totalitate (tiroidectomie). Operația restabilește de obicei funcția normală a tiroidei. Recurențele postoperatorii variază între 2 și 16 %, iar riscul de hipotiroidism este direct legat de amploarea intervenției chirurgicale. Complicații mai puțin frecvente după operație sunt paralizia coardelor vocale și hipoparatiroidismul.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
Merck Manual - Hyperthyroidism
https://www.merckmanuals.com/professional/endocrine-and-metabolic-disorders/thyroid-disorders/hyperthyroidism?query=Hyperthyroidism
Scinece Direct - The Impact of Thyroid Disease on Sexual Dysfunction in Men and Women
https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S2050052118300593?via%3Dihub
1. Studiul „The Impact of Thyroid Disease on Sexual Dysfunction in Men and Women”, apărut în Sexual Medicine Reviews Volume 7, Issue 1, January 2019, Pages 57-70, https://doi.org/10.1016/j.sxmr.2018.05.002, autori: Andrew T.Gabrielson et al.

Te-ar mai putea interesa și...

TE-AR MAI PUTEA INTERESA ȘI...